Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 291/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 291/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 291/2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.291/A
Ședința publică din data de 20.02.2015
Curtea constituită din:
Președinte: R. A. A.
Judecător: M. R.
Grefier: B. L.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul V. I. A. împotriva sentinței penale nr.2809 din data de 16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-inculpat V. I. A. personal și asistat de apărător ales, avocat M. M., cu împuternicire avocațială nr._, emisă de Baroul București în baza contractului de asistență juridică ., nr._/2015, atașată la dosar ( fila 5).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul dispozițiilor art.420 alin. 11 rap. la art.372 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea procedează la verificarea identității apelantului-inculpat V. I. A., copia cărții de identitate a acestuia fiind atașată la dosar ( fila 6).
Apărătorul ales al apelantului-inculpat V. I. A. depune la dosarul cauzei motivele de apel.
Fiind întrebat, în conformitate cu dispozițiile art.420 alin. 4 Cod procedură penală, apelantul-inculpat V. I. A. arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, menținându-și declarațiile date anterior în cauză.
Nefiind cereri prealabile de formulat,excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat V. I. A., având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului astfel declarat, desființarea sentinței penale atacate și pe fond, rejudecând, în baza art.421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, pronunțarea unei pedepse cu amenda penală, iar în subsidiar, înlăturarea interdicției prev. de art.85 alin. 2 lit. g Cod penal. În acest sens, precizează că inculpatul, la momentul comiterii infracțiunii, era medic rezident, în vârstă de 25 de ani, conducând mașina sub influența băuturilor alcoolice, fiind oprit și identificat, colaborând cu organele de urmărire penală și beneficiind astfel de procedura simplificată. Prin urmare, apreciază că obligația stabilită în baza art.85 alin. 2 lit. g Cod penal, pe durata termenului de încercare de 2 ani nu este obligatorie, motiv pentru care, consideră că se impune înlăturarea acesteia. Astfel, arată că de la momentul săvârșirii faptei, respectiv din anul 2013, când i s-a reținut permisul de conducere, inculpatul nu a solicitat acordarea dreptului provizoriu de a conduce.
De asemenea, precizează că în temeiul art.116 Cod rutier inculpatul nu ar putea, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii penale, să ceară reexaminarea, în vederea redobândirii permisului de conducere, decât după un an de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Pe de o parte, solicită să se aprecieze dacă nu se impune aplicarea unei pedepse cu amenda penală, care nu ar mai presupune și aplicarea interdicției prev. de art.85 alin. 2 lit.g Cod penal, or, dacă se apreciază că se impune menținerea pedepsei de 8 luni închisoare, cu amânarea aplicării acesteia, consideră că nu se impune menținerea obligației prev. de art.85 lit. g Cod penal, fiind suficiente cele prev. de art.85 alin. 1 Cod penal, cu diferența că inculpatul și-ar putea obține permisul de conducere după un an și nu după 2 ani, întrucât în viitor este posibil ca inculpatul să aibă nevoie la locul de muncă de permisul de conducere și evident, după ce promovează examenul pentru permis.
Face trimitere la circumstanțele personale ale inculpatului, care este medic rezident, intelectual, a recunoscut și regretă săvârșirea faptei, cu atât mai mult cu cât, nu are un comportament deviant, nu este dependent de alcool, ci pur și simplu incidentul s-a întâmplat raportat la teribilismul vârstei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a apelului astfel declarat ca nefondat, apreciind că în mod întemeiat s-a dispus în baza art.85 alin. 2 lit. g Cod penal, ca inculpatul să nu conducă autoturisme sau alte vehicule, pentru care este necesar obținerea unui permis de conducere, pe durata termenului de supraveghere, tocmai pentru a preîntâmpina comiterea de noi infracțiuni, fiind necesar ca inculpatul să suporte toate rigorile legii, inclusiv o asemenea obligație.
Solicită să se rețină și alcoolemia ridicată a inculpatului, în sensul că la prima recoltare acesta a fost depistat cu o alcoolemie de 1,40 g%0, iar la a doua recoltare 1,30%0, calculul retroactiv indicând o valoarea de 0.90-1,10%0, apreciind că inculpatul nu a fost sincer în privința cantității de băuturi alcoolice consumate.
Totodată, consideră că aplicarea unei amenzi penale nu ar fi oportună, raportat și la gravitatea infracțiunii comise, dar și la consecințele care s-ar fi putut produce, urmare a consumului de alcool și a conducerii unui autovehicul pe drumurile publice.
Apelantul-inculpat V. I. A., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său, precizând că regretă și recunoaște săvârșirea faptei. De asemenea, arată că la momentul săvârșirii faptei căuta să-și mute mașina dintr-un loc, unde nu era parcată corespunzător, fiind o parcare privată, încercând să o parcheze lângă cabinetul privat la care lucra. Totodată, își dorește să obțină permisul de conducere într-un viitor apropiat.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 2809/16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București s-au dispus următoarele:
În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen, art.396 alin.10 C.pr.pen și art.5 C.pen stabilește pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului V. I. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin.1 C. pen.
În baza art. 83 alin. 1 C. pen. amână aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. (2) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
g) să nu conducă autoturisme sau alte autovehicule pentru care este necesar permis de conducere.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București .
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
I.Actul de sesizare. Prin rechizitoriul nr._/P/2013 întocmit la data de 07.10.2014 de P. de pe lângă Judecătoria Sector 5 București și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 07.10.2014, sub nr._ , s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului V. I. A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art. 336 alin. 1 C.p.
În fapt, în actul de sesizare s-a reținut, în esență, că la data de 23.11.2013, în jurul orelor 05:30, lucrători din cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe . sectorul 5 al municipiului București au oprit pentru control autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ condus de inculpatul V. I. A..
Lucrătorii de poliție rutieră i-au solicitat conducătorului auto să sufle în aparatul etilotest pentru stabilirea nivelului concentrației de alcool în aerul expirat, rezultatul fiind de 0,71 mg/l, conform testului nr._ din data de 23.11.2013, orele 0536.
În continuare, inculpatul a fost condus de către organele de poliție la Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” București, unde la interval de o oră i s-au recoltat cele două probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatele fiind de 1,40 g ‰ (orele 0622), respectiv 1,30 g ‰ (orele 0722), conform Buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 2706 din data de 25.11.2013 (Nr. A12/_/2013, eliberat la data de 27.11.2013).
În cauză a fost dispusă o expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 206/i/2014 (Al2/_/2013) eliberat la data de 14.05.2014 reieșind că la momentul depistării acesta ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de circa 0,90 - 1,10 g ‰.
În declarațiile sale, inculpatul a susținut că în intervalul orar 0500 – 0515 a consumat 1500 ml bere pe nemâncate, însă la pct. 5 din raportul de expertiză medico-legală menționat anterior s-a precizat faptul că prin corelarea datelor obținute din efectuarea calculului teoretic cu valorile stabilite la analiză s-a constatat o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, neconcordanța denotând un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat.
În declarațiile sale, inculpatul V. loan A. a recunoscut fapta comisă, susținând că o regretă, și nu a contestat rezultatul expertizei medico-legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei.
II.Probatoriul. În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare din data de 23.11.2013; proces-verbal de verificare în baza de date evidența deținătorilor permise de conducere; proces-verbal de verificare a autoturismului marca Opel Corso, cu nr. de înmatriculare_ ; buletin de examinare clinică însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică; proces-verbal de prelevare de probe biologice; buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr.A12/_ din 27.11.2013; raport de expertiză medico-legală nr.206/i/2014 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei; declarații martor T. V.; declarații suspect/inculpat; fișă cazier judiciar inculpat V. I. A., declarații făptuitor.
În cursul judecății a fost ascultat inculpatul V. I. A., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, cauza fiind judecată, la cererea acestuia, fără readministrarea probatoriului din cursul urmăririi penale, potrivit disp. 375 și 377 Noul C.pr.pen., inculpatul recunoscând fapta pentru care a fost trimis în judecată și însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale.
III.Situația de fapt. Instanța reține că la data de 23.11.2013, în jurul orelor 0530 inculpatul se afla la volanul autoturismului marca Opel cu numărul de înmatriculare_ fiind oprit pe . sectorul 5 al municipiului București de către organele de poliție pentru un control de rutină.
Lucrătorii de poliție rutieră i-au solicitat conducătorului auto să sufle în aparatul etilotest pentru stabilirea nivelului concentrației de alcool în aerul expirat, rezultatul fiind de 0,71 mg/l, conform testului nr._ din data de 23.11.2013, orele 0536.
În continuare, inculpatul a fost condus de către organele de poliție la Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” București, unde la interval de o oră i s-au recoltat cele două probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatele fiind de 1,40 g ‰ (orele 0622), respectiv 1,30 g ‰ (orele 0722), conform Buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 2706 din data de 25.11.2013 (Nr. A12/_/2013, eliberat la data de 27.11.2013).
IV.Încadrarea juridică
Fapta inculpatului V. I. A. care, la data de 32.11.2013, în jurul orei 05:30, a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ pe ., municipiul București, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibatie alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută si pedepsită de art.87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 (act normativ în vigoare la data comiterii faptei), infracțiune prevăzută sub aceeași denumire în noul Cod penal în disp. art.336 alin.(1).Astfel, instanța reține aplicabilitatea art. 5 alin. (1) C.pen., potrivit căruia „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Instanța, în determinarea legii penale mai favorabile, a urmat raționamentul potrivit căruia legea penală mai favorabilă se apreciază în concret, prin raportare la situația dedusă judecății și la efectele pe care le produce pentru inculpat, iar nu în mod abstract, evaluând strict aplicabilitatea generală a celor două reglementări incidente – art.87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 336 alin. (1) Codul penal. Astfel, deși la modul general, art. 336 alin. (1) C.pen. prevede posibilitatea aplicării amenzii, ca pedeapsă alternativă celei cu închisoarea, instanța nu a luat în considerare acest aspect, câtă vreme nu s-a orientat spre pedeapsa amenzii. Instanța apreciază că instituția amânării aplicării pedepsei prevăzută de noua lege penală este mai favorabilă față de suspendarea sub supraveghere prevăzută de C.pen. din 1969 (dispoziții cu care se completează O.U.G. nr. 195/2002).
Astfel, având în vedere că legea penală mai favorabilă determinată în speța de față este noua reglementare, fapta inculpatului a fost reținută ca încadrându-se în prevederile art. 336 alin. (1) C.pen.
Analizând conținutul constitutiv al infracțiunii, instanța reține că, în ceea ce privește latura obiectivă a acesteia, în speță s-a realizat elementul material al infracțiunii, respectiv conducerea autoturismului de către inculpat pe drumurile publice – . alcoolemie de 1,40 g‰, la momentul primei recoltări a probei biologice.
Urmarea imediată este crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației rutiere, prin raportare la caracterul de infracțiune de pericol, iar nu de rezultat, al acestei fapte. Cât privește legătura de cauzalitate, în cazul infracțiunilor de pericol, ca în speța de față, aceasta rezultă din însăși săvârșirea faptei,și este dovedită prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost comisă cu intenție indirectă, căci, deși inculpatul nu a urmărit producerea stării de pericol pentru cei implicați în circulația pe drumurile publice, a prevăzut și a acceptat totuși producerea unei astfel de urmări, asumându-și faptul de a conduce autovehiculul pe drumurile publice, în ciuda consumului anterior de alcool.
V.Stabilirea pedepsei
Având în vedere toate considerentele enunțate, potrivit art.396 alin.2 C.proc.pen., instanța constată – dincolo de orice îndoială rezonabilă – că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză urmând să opereze răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea comisă și impunându-se, deci, soluția de condamnare.
În concret, cât privește natura pedepse, precum și cuantumul acesteia, instanța se raportează la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen, apte să asigure realizarea scopului și funcțiilor acesteia.
Instanța a apreciat că, în cauză, prin raportare la urmările produse - starea de pericol concret, generată de conducerea autoturismului având o alcoolemie de 1,40 g/lpeste limita legală, pericolul social concret al faptei este unul redus.
În ceea ce privește situația personală a inculpatului, instanța reține că acesta este în vârstă de 27 de ani, are studii universitare, este medic rezident și este integrat în societate și nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind însă sancționat administrativ de 11 ori pentru abateri la regimul rutier (fila 14). Totodată, în fața instanței de judecată inculpatul a adoptat o atitudine sinceră, demonstrând ca înțelege consecințele faptei sale și le regretă.
Astfel, luând în considerare toate acest aspecte, instanța s-a orientat către pedeapsa cu închisoarea, apreciind că aplicarea amenzii nu ar fi suficientă, prin prisma scopului sancționator și preventiv al pedepsei.
Din perspectiva limitelor legale de pedeapsă aplicabile, instanța are în vedere incidența art. 396 alin. 10 C.proc.pen. în speța de față, întrucât inculpatul a recurs la procedura reglementată de art. 375 C.proc.pen., recunoscând învinuirea ce i s-a adus.
În ceea ce priveste individualizarea executării pedepsei, instanta reține că în cauza sunt îndeplinite condițiile pentru a fi incidentă instituția amânării executării pedepsei, prevăzute de art. 83 Cod penal. Astfel, pedeapsa stabilită este mai mică de 2 ani închisoare -respectiv 8 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar acesta și-a manifestat explicit acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității. De asemenea, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii – faptul că se află la un prim conflict cu legea penală, precum și de posibilitățile sale de îndreptare - prin raportare la vârsta sa tânără, nivelul de educație și profilul său, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Totodată, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii sale la răspundere penală, ci, dimpotrivă, a avut o atitudine cooperantă, atât în cursul urmăririi penal, cât și în faza de judecată.
De asemenea, instanța apreciază că mediul carceral nu ar avea o influență benefică asupra inculpatului, iar aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, prin raportare la obligațiile facultative prevăzute de art. 85 alin. (2) C. pen. ce pot fi instituite pe durata termenului de supraveghere, având în vedere specificul infracțiunii săvârșite, instanța a stabilit în sarcina inculpatului, cu titlu de măsură de supraveghere, obligația de a nu conduce autoturisme sau alte autovehicule pentru care este necesar permis de conducere.
Împotriva sentinței penale a formulat apel inculpatul V. I. A..
În motivarea apelului declarat de inculpat se solicită, în esență, aplicarea legii noi ca lege mai favorabilă, în concret pedeapsa amenzii, iar în subsidiar înlăturarea interdicției prev. de art.85 alin. 2 lit. g Cod penal.
Examinând sentința penală apelată raportat la motivele de apel și la dispozițiile privind procedura simplificată, Curtea constată că apelul declarat în cauză nu este fondat.
Se constată că inculpatul s-a prevalat în fața primei instanțe de dispozițiile art. 396 al.10 C.p.p., recunoscând în totalitate faptele comise și renunțând la administrarea probelor. În consecință, temeiul pentru care poate exercita calea de atac a apelului este individualizarea pedepsei aplicate, iar nu existența vinovăției.
De altfel, inculpatul nu contestă situația de fapt stabilită de prima instanță și existența vinovăției, ci apreciază că modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate de prima instanță este prea severă față de circumstanțele sale personale și circumstanțele săvârșirii faptelor.
Curtea constată că situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță, raportat la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarația de recunoaștere a inculpatului.
Se constată că apelul nu este fondat nici sub aspectul sancțiunii aplicate, nici din perspectiva modalității de individualizare a pedepsei, stabilite de prima instanță.
Astfel, inculpatul recunoaște comiterea infracțiunii, recunoaștere ce se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, cu procesul verbal de depistare a inculpatului, aspecte necontestate de inculpat în calea de atac.
Potrivit art. 396 al. 10 C.p.p., în cazul procedurii recunoașterii vinovăției, instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Din punct de vedere al legalității, Curtea constată că pedeapsa stabilită de prima instanță respectă limitele prevăzute de art. 396 al. 10 C.p.p.
Astfel, pentru infracțiunea de prev. de art. 336 al. 1 C.p., minimul special al pedepsei închisorii este de 1 an, iar maximul de 5 ani închisoare.
Reiese din coroborarea dispozițiilor legale că, în aplicarea art. 396 al. 10 C.p.p., instanța nu putea stabili pedepse mai mici de 8 luni închisoare și mai mari de 3 ani și 4 luni.
În consecință, pedeapsa stabilită pentru inculpat, de 8 luni închisoare, respectă limitele prevăzute de lege.
De asemenea, prima instanță a procedat corect atunci când a dispus stabilirea pedepsei inculpatului în baza art. 336 al.1 C.p. și totodată amânarea aplicării pedepsei conform art. 83 C.p., cu respectarea deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale.
Se observă că atât Ministerul Public cât și inculpatul apreciază că legea penală mai favorabilă este legea nouă, însă, în acord cu prima instanță, Curtea apreciază că pedeapsa amenzii nu este suficientă pentru inculpat, având în vedere, în principal, gravitatea în concret a faptei, față de gradul de alcoolemie stabilit prin probatoriul administrat.
Curtea observă că instanța a stabilit pedeapsa închisorii în cuantumul minim special prevăzut de lege, totodată redus potrivit art. 396 al. 10 C.p.p.
În consecință, nu există niciun temei pentru a se dispune aplicarea pedepsei amenzii ori reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit de prima instanță.
Cât privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante, Curtea apreciază, în acord cu prima instanță, că scopul pedepsei poate fi atins prin modalități alternative la detenție, respectiv amânarea aplicării pedepsei pentru un termen de încercare de 2 ani, și cu aplicarea dispozițiilor art. 85 al.1 C.p., în contextul în care legea penală mai favorabilă a fost apreciată ca fiind legea nouă, aspect necontestat de niciuna dintre părți.
Relativ la dispozițiile art. 85 al. 2 lit. g C.p., aplicarea acestora într-adevăr nu este obligatorie pentru instanță, însă, raportat la natura faptei și gradul de pericol concret al acesteia, respectiv gradul de alcoolemie cu care a fost depistat inculpatul, împrejurările în care a fost depistat – pe un bulevard din centrul orașului, circulat, cu o alcoolemie de 1,3 grame la mie – se impune stabilirea acestei obligații, pe durata termenului de supraveghere.
Cât privește circumstanțele personale ale inculpatului, evidențiate de apărare – faptul că este medic rezident, intelectual, a recunoscut și regretă săvârșirea faptei, nu are un comportament deviant, nu este dependent de alcool, iar incidentul s-a întâmplat raportat la teribilismul vârstei, Curtea apreciază că aceste circumstanțe au fost avute în vedere la stabilirea sancțiunii – pedeapsa închisorii, însă în cuantumul minim prevăzut de lege și la stabilirea modalității de individualizare a acesteia, prin amânarea aplicării pedepsei, dimpotrivă, pentru prevenirea încălcării legii de către inculpat fiind necesară stabilirea acestei obligații.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. I. A. împotriva sentinței penale nr. 2809/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga apelantul-inculpat la cheltuieli judiciare avansate de stat, acesta aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unei căi nefondate de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. I. A. împotriva sentinței penale nr. 2809/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. A. A. M. R.
GREFIER
B. L.
Red. RM
2 ex/24.03.2015
| ← Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p..... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
