Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 1/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 1532/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1.532/A
Ședința publică din data de 8.XII.2014
Curtea compusă din:
Președinte: V. B.
Judecător: D. P.
Grefier: L.-A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Slobozia împotriva Sentinței penale nr.738/13.VI.2014 a Judecătoriei Slobozia, județul Ialomița, din Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimatul-inculpat C. G., personal, în stare de libertate, și asistat juridic de apărător din oficiu G. B., în baza delegației avocațiale nr._/2.XII.2014, depusă la dosar, și intimatul-inculpat T. T.-M., prin același apărător din oficiu, cu aceeași delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public susține că sentința penală a instanței de fond este nelegală, întrucât, deși soluția de respingere a acordului de recunoaștere a vinovăției este corectă, prima instanță a făcut referire doar la acordul de recunoaștere a vinovăției din data de 2.IV.2014, încheiat cu inculpatul T. T.-M., și a omis să facă referire la acordul de recunoaștere a vinovăției din data de 1.IV.2014, încheiat cu inculpatul C. G., deși, în considerente, menționează ambele acorduri de recunoaștere a vinovăției, astfel încât trebuia să se pronunțe în sensul respingerii ambelor acorduri de recunoaștere a vinovăției. Mai arată că procurorul urmează să aibă în vedere Decizia nr.25/17.XI.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, din Dosarul nr._ /HP/P, prin care s-a stabilit că procurorul, în faza de urmărire penală, în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, nu poate reține dispozițiile art.396, alin.10, Cod de procedură penală, astfel că pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată fiecăruia dintre inculpați pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art.322, alin.1 din noul Cod penal, cu aplicarea art.35, alin.1 din noul Cod penal și art.5 din noul Cod penal, este nelegală, întrucât se situează sub limita minimă specială de 6 luni închisoare prevăzută de noua lege penală, dar, în același timp, este netemeinică, în raport cu gravitatea faptei penale și cu forma continuată a infracțiunii. Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului pe care l-a declarat, desființarea, în parte, a sentinței penale și, pe fond, menționarea datelor la care au fost încheiate cele două acorduri de recunoaștere a vinovăției, precum și a fiecărui inculpat.
Intimații-inculpați, prin apărătorul din oficiu, solicită respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de Ministerul Public și recunoașterea acordurilor de vinovăție.
Intimatul-inculpat C. G., personal, precizează că recunoaște comiterea faptelor penale.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.738/13.VI.2014, din Dosarul nr._, Judecătoria Slobozia, județul Ialomița, în temeiul art.485, lit.b din Codul de procedură penală, a respins acordul de recunoaștere a vinovăției din data de 2.IV.2014, încheiat în Dosarul penal nr.1689/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia și a dispus trimiterea Dosarului penal nr.1689/P/2008 la P. de pe lângă Judecătoria Slobozia, în vederea continuării urmăririi penale, constatând, în temeiul art.275, alin.3, Cod de procedură penală, că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare, în cuantum de 40 lei, avansate de acesta.
Instanța de fond a reținut că, prin acordul de recunoaștere a vinovăției, încheiat în Dosarul penal nr.1689/P/2008 între P. de pe lângă Judecătoria Slobozia și inculpații T. T.-M. și C. G., s-au stabilit felul, cuantumul și forma de executare ale pedepsei, pentru săvârșirea, de către ambii inculpați, a infracțiunilor de delapidare, prevăzută de art.308, alin.1 din noul Cod penal, raportat la art.295 din noul Cod penal, cu aplicarea art.5 din noul Cod penal, și de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art.322, alin.1 din noul Cod penal, cu aplicarea art.35, alin.1 din noul Cod penal și art.5 din noul Cod penal, reținându-se, pe situația de fapt, că, în perioada anilor 2007-2008, inculpatul T. T.-M., în calitate de director vânzări, și inculpatul C. G., în calitate de agent de vânzări, ambii în cadrul S.C. „Bravo .., și-au însușit din gestiune, în mod repetat, sume de bani, iar, pentru acoperirea acestei activități infracționale, au întocmit documente contabile justificative false, astfel că inculpatul T. T.-M. a cauzat un prejudiciu material în cuantum de 37.417 lei, iar inculpatul C. G. a creat un prejudiciu material în valoare de 68.970,54 lei.
În motivare, instanța de fond a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.480-art.482 din Codul de procedură penală, respectiv limitele speciale ale pedepsei închisorii pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art.308, alin.1 din noul Cod penal, raportat la art.295 din noul Cod penal, sunt cuprinse între 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani și 8 luni închisoare, în timp ce pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.322, alin.1 din noul Cod penal, sunt cuprinse între 6 luni închisoare și 3 ani închisoare, alternativ cu pedeapsa amenzii, din probele administrate rezultă suficiente date cu privire la existența faptelor penale pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, precum și cu privire la vinovăția inculpaților, iar acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în formă scrisă și cuprinde toate elementele menționate în art.482 din Codul de procedură penală. Însă, a apreciat că pedepsele cu închisoarea stabilite în acordul de recunoaștere a vinovăției, respectiv minimul special prevăzut de legea penală pentru infracțiunea de delapidare și pedeapsa închisorii apropiată de minimul special pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, sunt excesiv de blânde, atât din punct de vedere al cuantumului, cât și al modalității de executare, prin suspendarea condiționată, în raport cu circumstanțele reale și cu prejudiciul material însemnat cauzat persoanei vătămate, în cuantum total de peste 100.000 lei, fără ca inculpații să depună vreo diligență în acoperirea acestuia, chiar parțială, cu toate că, de la data comiterii faptelor penale, în perioada anilor 2007-2008, a trecut o perioadă mare de timp.
În termen legal, Ministerul Public a declarat apel, pentru nelegalitatea soluției de respingere a acordului de recunoaștere a vinovăției, cu atât mai mult cu cât instanța de fond s-a pronunțat doar cu privire la un singur acord de recunoaștere a vinovăției.
În motivarea în scris a apelului, astfel cum a fost precizat oral, s-a susținut că sentința penală a instanței de fond este nelegală, întrucât, deși soluția de respingere a acordului de recunoaștere a vinovăției este corectă, prima instanță a făcut referire doar la acordul de recunoaștere a vinovăției din data de 2.IV.2014, încheiat cu inculpatul T. T.-M., și a omis să facă referire la acordul de recunoaștere a vinovăției din data de 1.IV.2014, încheiat cu inculpatul C. G., deși, în considerente, menționează ambele acorduri de recunoaștere a vinovăției, astfel încât trebuia să se pronunțe în sensul respingerii ambelor acorduri de recunoaștere a vinovăției. A mai arătat că procurorul urmează să aibă în vedere Decizia nr.25/17.XI.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, din Dosarul nr._ /HP/P, prin care s-a stabilit că procurorul, în faza de urmărire penală, în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, nu poate reține dispozițiile art.396, alin.10, Cod de procedură penală, astfel că pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată fiecăruia dintre inculpați pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art.322, alin.1 din noul Cod penal, cu aplicarea art.35, alin.1 din noul Cod penal și art.5 din noul Cod penal, este nelegală, întrucât se situează sub limita minimă specială de 6 luni închisoare prevăzută de noua lege penală, dar, în același timp, este netemeinică, în raport cu gravitatea faptei penale și cu forma continuată a infracțiunii.
A solicitat admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale și, pe fond, menționarea datelor la care au fost încheiate cele două acorduri de recunoaștere a vinovăției, precum și a fiecărui inculpat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală apelată, atât din punct de vedere al motivului de nelegalitate invocat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art.417, alin.2 din Codul de procedură penală, Curtea apreciază că apelul nu este fondat.
Astfel, procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției prevede, în mod derogator de la regulile procedurale comune, calea de atac a apelului, care, potrivit art.488, alin.4, literele b și c din Codul de procedură penală, poate fi admis numai cu privire la felul, cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei ori în situația admiterii acordului de recunoaștere a vinovăției. Așadar, nici una dintre soluțiile reglementate de dispozițiile procedurale speciale de la art.488, alin.4, literele a, b și c, Cod procedură penală nu permite alte îndreptări, precum menționarea ambelor acorduri de recunoaștere a vinovăției, evident cu determinarea tuturor datelor de identificare ale acestora, așa cum a solicitat Ministerul Public.
Curtea constată că, într-adevăr, din punct de vedere al formei, dispozitivul sentinței penale este nelegal, întrucât nu se referă la ambele acorduri de recunoaștere a vinovăției, din data de 1.IV.2014, încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Slobozia cu inculpatul C. G., și din data de 2.IV.2014, încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Slobozia cu inculpatul T. T.-M., ambele în Dosarul penal nr.1689/P/2008, însă, pe fond, soluția de respingere a acordurilor de recunoaștere a vinovăției este temeinică și justificată.
Urmează ca procurorul să aibă în vedere în vedere, la încadrarea juridică a faptelor penale reținute în sarcina fiecăruia dintre cei doi inculpați, Decizia nr.265/6.V.2014 a Curții Constituționale, publicată pe data de 20.V.2014, prin care s-a stabilit că legea penală mai favorabilă se aplică în totalitatea sa, și nu prin îmbinarea dispozițiilor din cele două legi penale succesive, creând, astfel, o a treia lege penală, proprie magistratului.
În consecință, Curtea, în temeiul art.488, alin.4, litera a, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Slobozia împotriva Sentinței penale nr.738/13.VI.2014 a Judecătoriei Slobozia, județul Ialomița, din Dosarul nr._, iar, în temeiul art.275, alin.3, Cod de procedură penală, va constata că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, în timp ce suma de 400 lei, onorariul apărătorului din oficiu, câte 200 lei pentru fiecare dintre intimații-inculpați T. T.-M. și C. G., se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.488, alin.4, litera a, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Slobozia împotriva Sentinței penale nr.738/13.VI.2014 a Judecătoriei Slobozia, județul Ialomița, din Dosarul nr._ .
În temeiul art.275, alin.3, Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 400 lei, onorariul apărătorului din oficiu, câte 200 lei pentru fiecare dintre intimații-inculpați T. T.-M. și C. G., se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8.XII.2014.
Președinte, Judecător,
V. B. D. P.
Grefier,
L.-A. P.
Red. și dact.: jud. D.P.
Judecătoria Slobozia, județul Ialomița: L. C..
4 ex.
| ← Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Art.342 NCP.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
