Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 910/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 910/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 910/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.910/CO
Ședința publică din data de 10 decembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. T.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. - . de procuror C. P.
Pe rol, judecarea cauzei având ca obiect contestația formulată de condamnatul P. E., împotriva sentinței penale nr.452 din 16.04.2014, pronunțată de Tribunalul G., în dosar nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03 decembrie 2014, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 10 decembrie 2014, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr.452 din 16.04.2014 (dosar nr._ ) a Tribunalului G. – Secția penală, a fost respinsă, ca nefondată sesizarea formulată de către Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului G., privind aplicarea legii penale mai favorabile condamnatului P. E., deținut în P. G., cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.610 din 09.07.2012 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.4013 din 13.12.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Instanța a reținut că prin sentința penală nr.610/09.07.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._/3/2010, cu privire la inculpatul P. E. s-au dispus următoarele:
În baza art.7 din Legea nr.39/2003, a condamnat pe inculpatul P. E. la o pedeapsă de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b C.p., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei.
În baza art.208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit. a, g, i și alin. 4 C.p., a condamnat pe inculpatul P. E. la o pedeapsă de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b C.p., pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei.
În baza art.279 alin.3 lit.a C.p. a condamnat pe inculpatul P. E., la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, comb. cu art.20 C.p., rap. la art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, a condamnat pe inculpatul P. E. la o pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b C.p., pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei.
În baza art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, comb. cu art.20 C.p., rap. la art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, a condamnat pe inculpatul P. E. la o pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b C.p., pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art.33 și 34 C.p., s-a aplicat inculpatului P. E. pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b C.p., pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art.88 C.p., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la data de 27.12.2009 la zi.
În baza art.350 alin.1 C.p.p., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului P. E..
Prin decizia penală nr.103/A din 29.03.2013 Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, a admis apelul declarat de inculpatul P. E., a desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatului și a repus în individualitatea lor pedepsele componente.
A redus pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208-209 alin.1 lit.a,g,i, și alin.4 Cod penal la 12 ani închisoare.
A făcut aplicarea art.71-64 lit.a,b Cod penal și a interzis inculpatului aceste drepturi pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.33-34 Cod penal a contopit pedeapsa de 12 ani închisoare cu pedepsele aplicate de Tribunal, în final, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, 12 ani închisoare, și 5 ani pedeapsa complementară.
A dedus prevenția inculpatului de la 27.12.2009 la zi și a menținut starea de arest.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, pus în aplicare prin Legea nr. 187/2012.
Ca urmare a intrării în vigoare a acestor acte normative, a fost abrogată Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În consecință, având în vedere prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României, revizuită în anul 2003, conform cărora „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”, deși persoana privată de libertate P. E., este o persoană condamnată definitiv, se impune a se analiza situația juridică a acestui condamnat pentru a se stabili dacă, prin . Codului penal, a intervenit o lege penală mai favorabilă față de acesta, sub aspectul incidenței prevederilor art. 4 și 6 din Codul penal.
Potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Verificarea incidenței legii penale mai favorabile în cazul concursului de infracțiuni, presupune o analiză în două etape.
Într-o primă etapă, instanța a analizat fiecare dintre pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, verificându-se dacă acestea nu depășesc limita maximă prevăzută de noul cod penal. Ulterior, instanța a verificat dacă pedeapsa rezultantă nu depășește limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 Cod penal.
Cu toate acestea, reducerea pedepselor pentru infracțiunile ce intră în componența concursului de infracțiuni nu determină întotdeauna reducerea pedepsei rezultante, caz în care condamnatul execută în continuare pedeapsa stabilită în baza hotărârii de condamnare.
Instanța a constatat că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003 este mai mare decât maximul special prevăzut de art.367 alin.1 din Noul Cod penal, care este de 5 ani închisoare și s-ar impune reducerea pedepsei la acest maxim.
De asemenea, pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit. a, g, i și alin. 4 Cod penal din 1969 este mai mare decât maximul special prevăzut de art.228. art.229 alin.1 lit.b și d din Noul Cod penal care este de 5 ani închisoare și s-ar impune reducerea pedepsei la acest maxim.
Pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art.279 alin.3 lit.a Cod penal din 1969 nu este mai mare decât maximul special prevăzut de art.342 alin.1 din Noul Cod penal, care este de 5 ani închisoare, și nu se impune i reducerea acesteia.
Pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, comb. cu art.20 Cod penal, rap. la art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 este mai mare decât maximul special prevăzut de art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, comb. cu art.32 din Noul Cod penal, rap. la art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 (așa cum a fost modificat prin Legea art.81 pct.9 din Legea nr.187/2012) care este de 7 ani și 6 luni închisoare și s-ar impune reducerea pedepsei la acest maxim.
Pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, comb. cu art.20 Cod penal, rap. la art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 nu este mai mare decât maximul special prevăzut de art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, comb. cu art.32 din Noul Cod penal, rap. la art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 (așa cum a fost modificat prin Legea art.81 pct.9 din Legea nr.187/2012) care este de 6 ani închisoare și nu se impune reducerea acesteia.
Cu toate acestea, prin aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, potrivit cărora când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, rezultă că pedeapsa pe care condamnatul o execută în prezent, de 12 ani închisoare nu depășește pedeapsa ce s-ar putea stabili potrivit dispozițiilor arătate mai sus, cu luarea în calcul a pedepselor în limita maximului special menționat, (7 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din suma pedepselor de 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare și 6 ani închisoare), neimpunându-se a fi redusă pedeapsa pe care o execută în prezent condamnatul.
În consecință, întrucât în aplicarea art. 6 din Codul penal, nu se pot combina dispoziții mai favorabile din legi penale diferite, rezultă că nu este un caz de aplicare a legii penale mai favorabile.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul P. E. care a solicitat, în esență, admiterea contestației, desființarea sentinței penale și reducerea pedepsei, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept - Curtea consideră contestația ca fiind nefondată și o va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr.610/09.07.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._/3/2010, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.103/A din 29.03.2013 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4013 din 13.12.2013 a Î.C.C.J. – Secția penală, inculpatul P. E. a fost condamnat, după cum urmează:
- în baza art.7 din Legea nr.39/2003 - la o pedeapsă de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b CP 1968, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
- în baza art.208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit. a, g, i și alin. 4 CP 1968 - la o pedeapsă de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b CP 1968, pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
- în baza art.279 alin.3 lit.a CP 1968 - la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
- în baza art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, comb. cu art.20 CP 1968, rap. la art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 - la o pedeapsă de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b CP 1968, pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
- în baza art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, comb. cu art.20 CP 1968, rap. la art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 - la o pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b CP 1968, pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
- în baza art.33 și 34 C.p., s-a aplicat inculpatului P. E. pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b C.p., pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
Curtea observă că începând cu 1.02.2014, potrivit Codului penal și legilor speciale menționate:
- infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen. (infracțiunile de trafic, inclusiv internațional, de droguri de mare risc care au intrat în scopul grupului fiind sancționate de lege cu închisoarea mai mare de 10 ani), se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi;
- infracțiunea de furt calificat, prevăzută de 228-229 alin. 1 lit.b și d) C. pen., se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea unor drepturi;
- infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen., se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani;
- tentativa la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 32 C.pen. coroborat cu art. 12 din Legea nr. 143/2000 republicată, raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 republicată, se pedepsește cu închisoarea de la 2 ani și 6 luni la 6 ani și interzicerea unor drepturi;
- tentativa la infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 32 C.pen. coroborat cu art. 12 din Legea nr. 143/2000 republicată, raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 republicată, se pedepsește cu închisoarea de la 3 ani și 6 luni la 7 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi.
Trebuie avute în vedere, sub acest aspect, și cele statuate de Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr.6/26.05.2014 (M. Of. nr. 471 din 26 iunie 2014), vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei în ipoteza în care este vorba de tentativă:
"În aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art. 6 alin. 1 din Codul penal, în cazul tentativei, limita maximă a pedepsei ce trebuie avută în vedere este maximul prevăzut de lege pentru forma tentată (maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, redus sau înlocuit conform dispozițiilor privind tratamentul sancționator al tentativei)."
De asemenea, și cele statuate de Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr.1/14.04.2014 (M. Of. nr.349 din 13 mai 2014), cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni:
"În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale.
În a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal.
În cazul în care pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii vechi, depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 din Codul penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim.
În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi."
Față de cele redate anterior, Curtea constată că, deși trei din pedepsele aplicate contestatorului-condamnat - pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, furt calificat și, respectiv, trafic internațional de droguri - depășesc maximul special prevăzut de legea nouă, pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii vechi, nu depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 din Codul penal, de 17 ani și 10 luni închisoare [10 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (reduse la maximul prevăzut de legea nouă): 1/3 x (5 ani + 5 ani + 6 ani + 7 ani și 6 luni)], astfel că pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
În ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, potrivit art. 66 alin. (1) C. pen., aceasta poate fi luată pe o perioadă de la 1 la 5 ani, spre deosebire de reglementarea anterioară (art. 53 pct.2 lit.a) CP 1968), potrivit căreia putea fi luată pe o perioadă de la 1 la 10 ani.
Art. 6 alin. (6) C. pen. prevede că dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Față de pedeapsa complementară rezultantă aplicată condamnatului, de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal (1968), Curtea constată în speță lipsa de efect a dispozițiilor art. 6 din Codul penal și sub acest aspect.
În ceea ce privește hotărârea Curții de Apel București – Secția a II-a penală (Decizia penală nr. 64/C din 14 martie 2014) depusă de avocații contestatorului în susținerea ipotezei potrivit căreia instanța învestită cu sesizarea de aplicare a legii penale mai favorabile ar trebui să procedeze la reducerea fiecăreia dintre pedepsele componente la maximul special prevăzut de legea nouă, pe care apoi să le cumuleze juridic potrivit legii vechi, Curtea arată că aceasta este contrară jurisprudenței ulterioare a instanței supreme, menționată mai sus, obligatorie de la data publicării deciziilor respective în Monitorul Oficial. Chiar și înainte de dezlegarea dată chestiunilor de drept incidente de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea notează că, oricum, practica majoritară era tot în sensul celor statuate, ulterior, pe cale de hotărâre prealabilă.
Așa fiind, Curtea în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul – condamnat P. E..
Văzând și dispozițiile art.275 alin. (2) C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 425/1 alin. (7) pct.1 lit. b) C. proc. pen., respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-condamnat P. E., menținând hotărârea atacată, respectiv sentința penală nr.452 din 16.04.2014 (dosar nr._ ) a Tribunalului G. – Secția penală.
În baza art.275 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe contestatorul-condamnat P. E. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 50 lei, urmând a fi avansat din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2014.
PREȘEDINTE,
G. T.
GREFIER,
Victorița S.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
