Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 530/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 530/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-07-2014 în dosarul nr. 530/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.530
Ședința publică din data de 28.07.2014
Curtea constituită din:
Președinte: C. C.
Grefier: R. C. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația declarată de contestatorul condamnat I. A. împotriva sentinței penale nr.400/08.05.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul condamnat personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărător din oficiu, avocat S. A. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/15.07.2014 depusă la dosar și apărător ales, avocat B. M. A. cu împuternicire avocațială nr._/28.07.2014 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în temeiul art.91 alin.4 Cod de procedură penală, constată încetată delegația apărătorului din oficiu al contestatorului condamnat, față de prezența apărătorului ales al acestuia.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul ales al contestatorului condamnat, solicită admiterea contestației și admiterea cererii de încetare a executării pedepsei ca urmare a intrării în vigoare a art.189 din noul Cod penal, care nu mai prevede împrejurarea ca fapta pentru care a fost condamnat să fie săvârșită în public. În susținere, arată că instanța de fond nu a analizat cererea prin prisma art.4 din noul cod penal cu aplicarea art.3 alin.1 din Legea nr.187/2012, în raport de prevederile art.189 din noul Cod penal și de art.16 lit.b din noul Cod de procedură penală. Astfel, în noua reglementare, art.189 din noul Cod penal, în ipoteza în care se restrânge sfera de incidență a textului de lege, astfel încât fapta concretă nu mai întrunește condițiile impuse de acesta, vor fi incidente dispozițiile referitoare la dezincriminare și acest mecanism de apreciere este impus de prevederile art.16 lit.b din noul Cod de procedură penală, în sensul că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege. În prezenta speță operează ca lege de dezincriminare, în condițiile în care lipsa unui element constitutiv al infracțiunii (suprimarea împrejurării săvârșirii faptei în public) intră sub incidența art.16 lit.b Cod de procedură penală. Fiind vorba de o dezincriminare, efectele acesteia se produc și dacă succesiunea de legi intervine după rămânerea definitivă a hotărârii. De asemenea, solicită a se constata că nu sunt incidente prevederile art.3 alin.2 din Legea nr.187/2012, deoarece fapta de omor calificat nu a primit o nouă denumire, infracțiunea de omor simplu fiind distinctă de infracțiunea de omor calificat, aceste infracțiuni existând atât în legea veche, cât și în legea nouă, fiind dezincriminată fapta de omor calificat în ipoteza săvârșirii în public, respectiv nu mai constituie infracțiune datorită modificării elementelor constitutive ale acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată, apreciind că aceste critici aduse hotărârii instanței de fond sunt nelegale, fiind în contradicție cu dispozițiile legale, respectiv cu disp. art.6 alin.1 din noul cod penal, făcându-se o confuzie de către apărare în cazul infracțiunii de omor, întrucât în legea veche aceasta putea fi săvârșită în forma simplă, iar în situația în care interveneau anumite agravante prevăzute la infracțiunea de omor calificat sau omorul deosebit de grav, infracțiunea de bază, respectiv omor simplu, se raporta la formele agravante ale infracțiunii. Astfel, se face confuzie între forma agravantă a unei infracțiuni și elementele constitutive ale unei infracțiuni cum este cazul în forma de bază a acestei infracțiuni. Pedeapsa de 5 ani ce i-a fost aplicată condamnatului potrivit legii vechi, pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat are corespondență în legea nouă în tentativă la infracțiunea de omor simplu, iar pedeapsa de 5 ani intră și în limitele prevăzute de legea nouă în ceea ce privește infracțiunea de tentativă la omor.
Contestatorul condamnat, având ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de precizat.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.400 din data de 08 mai 2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală, a fost respinsă cererea de aplicare a legii penale mai favorabile formulata de condamnatul I. A. [fiul lui A. si E., nascut la data de 16.10.1983, detinut in Penitenciarul Jilava, CNP:_], ca neîntemeiată, cu obligarea petentului la plata sumei de 50 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea sa, condamnatul I. A. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.67/09.05.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, rămasă definitivă prin decizia penala nr.1157/03.04.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând în drept dispozițiile art.597 Cod de procedură penală rap.la art.4 din noul Cod penal.
La dosarul cauzei s-au depus o copie a mandatului de executare a pedepsei inchisorii, fisa de evaluare intocmita de comisia din cadrul Penitenciarului Jilava si sentinta de condamnare.
Analizând actele si lucrarile dosarului, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.67/09.05.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, ramasa definitiva prin decizia penala nr.1157/03.04.2013 pronuntata de Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpatul I. A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani inchisoare pentru savarsirea infracțiunii prev.de art.20 Cod penal rap.la art.174 alin.1 combinat cu art.175 alin.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal si art.76 alin.1 lit.b Cod penal.
În baza sentintei penale anterior menționate, Tribunalul Teleorman a emis MEPI nr. 101/05.04.2013.
S-a arătat de către judecătorul fondului că potrivit art.6 alin.(1) din noul Cod penal: „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
În raport cu situația de fapt anterior reținută și cu normele legale incidente, Tribunalul a reținut că în prezenta cauză nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât pedeapsa maximă prevăzută de legea nouă pentru fapta săvârșită de către condamnat este mai mare decât pedeapsa aplicată de către instanța de judecată (10 ani închisoare, conform art.32 alin.1 din noul Cod penal rap.la art.188 alin.1 din noul Cod penal).
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal (atât printr-o cerere formulată de apărătorul său ales la data de 09 mai 2014 și transmisă instanței de fond, prin intermediul serviciilor poștale, cât și personal, printr-o cerere formulată la data de 15 mai 2014, când i-a fost comunicat dispozitivul sentinței pronunțate în primă instanță, înaintată la dosarul cauzei prin administrația locului de deținere – Penitenciarul Jilava) a formulat contestație condamnatul I. A..
Contestația formulată de condamnat a fost înaintată de Tribunalul I. și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 30 iunie 2014, prin repartizarea aleatorie a cauzei stabilindu-se termen de judecată la data de 28 iulie 2014.
Atât cu în cuprinsul motivării scrise a contestației deduse judecății (filele 10 - 11 d.c.), cât și în cadrul dezbaterilor orale desfășurate la termenul de judecată de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), contestatorul condamnat a cărui asistență juridică a fost asigurată de către apărătorul său ales, a solicitat admiterea contestației formulate, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii de încetare a executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.67/09.05.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, rămasă definitiva prin decizia penala nr.1157/03.04.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a intrării în vigoare a art.189 din noul Cod penal, care nu mai prevede împrejurarea că fapta pentru care a fost condamnat definitiv să fie săvârșită în public.
În motivarea acestei contestații, apărarea contestatorului condamnat a arătat că în noua reglementare a infracțiunii de omor calificat, prev. de art.189 din noul Cod penal, se restrânge sfera de incidență a acestui text de lege, astfel încât fapta concretă pentru care a fost condamnat prin sentința penală anterior menționată nu mai întrunește condițiile impuse de acest text normativ, astfel încât devin incidente dispozițiile privitoare la dezincriminare, în condițiile în care lipsa unui element constitutiv al infracțiunii (suprimarea împrejurării săvârșirii faptei în public), intră sub incidența prevederilor art.16 lit.b din noul Cod de procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivul anterior menționat, Curtea constată că, în speță, contestația cu judecarea căreia a fost sesizată este nefondată, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Prin hotărârea de condamnare (rămasă definitivă la data de 03 aprilie 2014), contestatorului I. A. i-a fost aplicată o pedeapsă principală de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 din vechiul Cod penal rap. la art.174-175 lit.i din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a din vechiul Cod penal si art.76 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal. în sarcina acestuia reținându-se în fapt că, în seara de 03.05.2008, în jurul orelor 22.00 – 22.30., împreună cu coinculpatul C. A., au mers la discoteca .” din satul Lăceni, . unde după ce au consumat băuturi alcoolice, l-au agresat pe partea vătămată Negriloaia A., cu intenția de a-i suprima viața. aplicându-i mai multe lovituri cu corpuri tăietor-înțepătoare în diverse zone anatomice ale corpului.
În pofida susținerilor contestatorului condamnat, în sensul că prin dezincriminarea, ca urmare a intrării în vigoare la data de 01 februarie 2014 a Legii nr.286/2009 (noul Cod penal), a împrejurării săvârșirii infracțiunii de omor calificat (în speță tentativă de omor calificat) în public, fapta sa ar cădea sub incidența dispozițiilor legale prev. de art.4 din noul Cod penal cu referire la art.3 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal privitoare la efectele intervenției legii de dezincriminare, Curtea, printr-o apreciere in concreto a faptei săvârșite de condamnat, constată că aceasta este în continuare incriminată și de legea penală nouă, intrată în vigoare la data de 01 februarie 2014, respectiva faptă, comisă în împrejurările menționate anterior, constituind infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută de art.32 alin.1 din noul Cod penal rap. la art.188 din noul Cod penal, pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 ani, potrivit art.33 alin.2 din noul Cod penal.
Această constatare a Curții își află de altfel suportul legal în prevederile art.3 alin.2 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal potrivit cărora dispozițiile art.4 din Codul penal (referitoare la aplicarea legii penale de dezincriminare) nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire, împrejurarea suprimării unui element circumstanțial în considerarea căruia, sub imperiul reglementării anterioare, fapta concretă a inculpatului a fost încadrată din punct de vedere juridic în infracțiunea de tentativă de omor calificat, neputând fi asimilată, așa cum profund eronat pretinde teza apărării, cu o scoatere în afara ilicitului penal a faptei reținute în sarcina acestuia, întrucât, astfel cum o arată și denumirea acestei infracțiuni, omorul calificat (în speță în forma tentativei) nu este altceva decât o variantă calificată a omorului simplu săvârșit în anumite împrejurări de natură a conferi faptei o gravitate mai sporită, astfel încât în condițiile în care potrivit actualei reglementări a Codului penal fapta pentru care contestatorul a fost condamnat definitiv, săvârșită în condițiile menționate anterior, nu mai este prevăzută ca tentativă de omor calificat, ea se circumscrie totuși conținutului constitutiv al infracțiunii de tentativă de omor simplu prev. de art.32 alin.1 din noul Cod penal rap. la art.188 din noul Cod penal.
În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor art.6 din noul Cod penal, Curtea constată de asemenea, în acord cu Tribunalul, că pedeapsa principală supusă în prezent executării (de 5 ani închisoare) nu depășește maximul special prevăzut de legea penală nouă pentru infracțiunea săvârșită de condamnatul contestator (care este de 10 ani închisoare), astfel că nu sunt incidente nici prevederile art.6 alin.1 din noul Cod penal, al căror scop este exclusiv acela de a oferi suport legal pedepsei definitiv aplicate sub imperiul legii vechi, în raport cu legea nouă.
În consecință, Curtea concluzionează că, în mod corect, contestația la executare dedusă judecății în primă instanță a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin sentința penală atacată.
D. urmare, în temeiul art.4251 din noul Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat I. A., care, aflându-se în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.275 alin.2 din noul Cod de procedură penală.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din noul Cod de procedură penală, onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a condamnatului contestator (aflat în stare de detenție), va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat I. A. A. împotriva Sentinței penale nr.400/F/08.05.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală în Dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală, obligă pe contestatorul condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.272 alin.1, 2 Cod de procedură penală, onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu, în sumă de 25 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iulie 2014.
PREȘEDINTE,
C. C.
GREFIER,
R. C. D.
red./t.red. jud.C.C.
ex.2
red. jud.R.P.-Trib.I.
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
