Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 500/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 500/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-07-2014 în dosarul nr. 500/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 500/C/LPF
Ședința publică din 14.07.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. T.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție– Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror I. C..
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației declarate de condamnatul C. M. împotriva sentinței penale nr. 272/03.04.2014 pronunțate de Tribunalul I. – Secția Penală, în dosarul nr._ .
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică de la 07.07.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța a rămas în pronunțare asupra soluției, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală 272/F din 03.04.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția penală, în temeiul art.595 C. pr. pen. raportat la art.23 din Legea nr.255/2013 cu referire la art.6 C. pen. a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul C. M., privind sentința penală nr.1539/23.12.2008, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, MEPÎ nr.2337/17.11.2009.
A fost obligat contestatorul, în baza art.275 alin.2 N C. pr. pen., la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 24.02.2014, condamnatul a solicitat evaluarea situației sale juridice privind aplicarea legii penale mai favorabile odată cu . noul C. pen., aflându-se în executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată pentru trafic de droguri.
Din oficiu, instanța a solicitat informații Penitenciarului București – Jilava cu privire la perioada executată și a atașat copia mandatului de executare a pedepsei închisorii emis pe numele condamnatului și fișa de evaluare întocmită de Comisia prev. de H.G. nr. 863/2013.
Examinând înscrisurile depuse la dosar, precum și cele atașate din oficiu, instanța a reținut că prin sentința penală nr.1539/ 23.12.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 3771/13.11.2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție petentul C. M. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 74 lit. a și art. 76 lit.a C.pen. din 1969.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen. din 1969, pe o durată de 4 ani, în condițiile art. 65 C.pen. din 1969.
În temeiul art. 350 C.pr.pen. din 1969 a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata măsurilor preventive, din 26.03.2008 la zi, conform art. 88 C.pen. din 1969.
În baza sentinței penale nr.1539/ 23.12.2008, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 3771/13.11.2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul București, Secția a II-a Penală, a emis în sarcina condamnatului C. M. mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2337 din 17.11.2009. Executarea pedepsei a început la data de 26.03.2008 și urmează să expire la data de 25.03.2016, ca urmare a deducerii duratei măsurilor preventive.
Potrivit dispozițiilor art.4 din Legea nr.187/2012 „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
În ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, instanța a constatat că această infracțiune continuă să subziste și după . noului Cod Penal, cu aceeași denumire, fiind incriminată de aceleași dispoziții legale, respectiv art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000.
Raportat la dispozițiile art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, instanța de fond a constatat că în privința numitului C. M. nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitive a cauzei; condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 8 ani închisoare, iar în contextul în care noua reglementare sancționează aceeași infracțiune cu pedeapsa închisorii de la 5 ani la 12 ani, referitor la această infracțiune pedeapsa nu trebuie redusă, pedeapsa aplicată nedepășind maximul special prevăzut de legea nouă.
Condamnatului i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C. pen. din 1969 pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Pedeapsa complementară aplicată condamnatului a fost preluată în aceeași modalitate de Codul penal prin dispozițiile art.66 alin.1 lit.a și b din Codul penal, legiuitorul stabilind o durată maximă a pedepsei complementare la 5 ani.
În acest context, instanța de fond a constatat că nici în privința pedepsei complementare nu sunt aplicabile dispozițiile art.6 alin.6 C.pen.
Ca atare, în temeiul art.595 rap. la art. 23 din Legea 255/2013 cu referire la art. 6 alin. 1 C. pen. și art. 4 din Legea 187/2012, instanța a respins cererea formulată de condamnatul C. M., ca nefondată, iar în temeiul art.275 alin.2 C.pr.pen. l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale a formulat contestație condamnatul C. M. care a solicitat admiterea contestației și aplicarea legii penale mai favorabile.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor de contestație invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază contestația ca fiind nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
In prezenta cauza, nu este aplicabil art. 6 NCP intrucat maximul prevazut de legea noua (12 ani închisoare) nu este mai mic decat pedeapsa aplicata pentru infractiunea pentru care petentul a fost condamnat (8 ani închisoare). Prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege, potrivit art. 187 din CP, pedeapsa prevăzută de textul de lege care incriminează fapta în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau majorare a pedepsei, soluția fiind reafirmată și de ÎCCJ în decizia nr. 8/2014 a completului competent să dezlege chestiuni de drept, astfel încât la evaluarea comparativă a pedepsei efectiv aplicate și a maximului prevăzut de legea nouă nu se pot lua în considerare circumstanțele atenuante reținute de instanța de judecată.
In noua legislatie, legiuitorul a optat pentru inlaturarea aplicarii facultative a legii penale mai favorabile in cazul hotararilor definitive, urmarind a fi minimalizata pe cat posibil orice atingere adusa autoritatii de lucru judecat, justificata exclusiv de principiul legalitatii pedepsei, astfel incat nu mai este posibila o reidividualizare a pedepsei stabilite printr-o hotarare definitiva in mod proportional cu micsoarea limitelor de pedeapsa, astfel cum permitea art. 15 din Cp din 1968. Singura situatie in care o pedeapsa stabilita in mod definitiv poate fi micsorata este atunci cand depaseste maximul special prevazut de legea noua, situație în care micșorarea pedepsei se face la maximul prevăzut de legea nouă, fără a fi posibilă coborârea sub acest prag.
Întrucât pedeapsa complementară aplicată de instanță este prevăzută și de Noul Cod Penal, ea va fi executată în conținutul și limitele prevăzute de acesta, potrivit art. 6 alin. 5 NCp, astfel încât, întrucât nu depășește perioada maximă prevăzută de noua lege, de 5 ani, se va executa astfel cum a stabilit instanța în momentul condamnării sale, nefiind posibilă o reindividualizare a duratei după rămânerea definitivă a hotărârii.
Față de considerentele expuse, în baza art. 599 C. pr. pen., Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul C. M..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în cuantum de 500 lei, vor rămâne în sarcina statului.
Văzând și disp. art. 82 alin.1 din Legea nr. 51/1995, republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul C. M. împotriva sentinței penale nr. 272/03.04.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală, în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen. obligă contestatorul la 500 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 de lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 iulie 2014.
PREȘEDINTE,
I. T.
GREFIER,
T. S.
Red. I.T./21.07.2014
Dact. A.L. 5 ex./
T. I. – Secția penală – A. N.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 631/2014.... → |
|---|
