Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1142/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1142/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 1142/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ ) DECIZIA PENALĂ NR.1142/A
Ședința publică din data de 03 octombrie 2014
Curtea constituită din:
Președinte: M.-A. M.
Judecător: C. B.
Grefier: E.-A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol pronunțarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul J. M. împotriva sentinței penale nr.139 din data de 14 aprilie 2014, a Judecătoriei Călărași, pronunțată în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, 03 octombrie 2014 și a decis următoarele:
CURTEA ,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 139/14.04.2014 a Judecătoriei Călărași, s-a dispus „În baza art. 386 N.C.pr. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul J. M. – C., fiul lui F. și N., născut la data de 08.02.1992 în municipiul Călărași, Județul Călărași, CNP –_, domiciliat în com. D., ., fără ocupație, recidivist postcondamnatoriu, din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit. g și i C.p. cu aplic. art. 37 al.1 lit. a C.p. în infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 228 al.1 – 229 al.1 lit. b și d și al. II lit. b N.C.P., cu aplic. art. 37 al.1 lit. a C.p. ( 1969) .
În baza art. 5 N.C.P. rap. la art. 228 al.1 - 229 al.1 lit. b și d și al. 2 lit. b N.C.P. cu aplic. art. 37 al.1 lit. a C.p. condamnă pe inculpatul J. M. – C. la 1 an și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție .
În baza art. 15 al. 2 N.C.P. cu ref. la dispozițiile art. 83 C.p. ( 1969) dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului J. M. – C., prin S.p. nr. 101/21.03. 2013 a Judecătoriei Călărași, inculpatul având de executat această pedeapsă pe lângă aceea pronunțată prin prezenta sentință, în regim de detenție.
Inculpatul va executa, în total 2 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
În baza art. 72 N.C.P. scade din pedeapsa de 2 ani și 6 luni aplicată, timpul reținerii și arestării preventive executat în perioada 06.02. 2013 – 21.02. 2013 ,în cauza soluționată prin S.p. nr. 101 / din 21.03. 2013 a Judecătoriei Călărași .
În baza art. 398 N.C.pr.p. rap. la art. 274 al.1 N.C.pr.p. obligă inculpatul la 450 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 272 N.C.pr.p. rap. la art. 274 al.1 N.C.pr.p. – onorariul apărătorului din oficiu C. A. M., în sumă de 200 lei rămâne în sarcina statului și va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției”.
Ulterior instanța, în temeiul art. 278 C.p.p. a îndreptat eroarea materială în sensul înlocuirii pedepsei aplicate inculpatului de 1 an și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, acesta executând în final pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.. 4181/ P/ 2013 din data de 30.12.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași a fost trimis în judecată inculpatul J. M. – C..
S-a reținut prin actul de sesizare al instanței, că inculpatul la data de 06.11.2013, după lăsarea întunericului, în jurul orelor 21.30 a pătruns în curtea locuinței părții vătămate C. Ș., prin escaladarea gardului împrejmuitor al curții, iar de la un tractor marca U 650, aflat în curte, a sustras un acumulator auto în valoare de 300 lei, pe care l-a ascuns apoi într-un șanț din apropierea locuinței părții vătămate acoperindu-l cu resturi vegetale.
Din procesul – verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, declarația părții vătămate, declarația inculpatului, procese verbale de conducere în teren și fișa de cazier judiciar, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 06.11.2013, după lăsarea întunericului, în jurul orelor 21.30 a pătruns în curtea locuinței părții vătămate C. Ș., prin escaladarea gardului împrejmuitor al curții, iar de la un tractor marca U 650, aflat în curte, a sustras un acumulator auto în valoare de 300 lei, pe care l-a ascuns apoi într-un șanț din apropierea locuinței părții vătămate acoperindu-l cu resturi vegetale.
Astfel, la data de 07.11.2013, numitul C. Ș. s-a prezentat la sediu organelor de cercetare penale din cadrul Postului de Poliție D. formulând plângere penală împotriva inculpatului J. M. C. pentru că în seara precedentă l-a observat în curtea locuinței sale după ce sustrăsese acumulatorul de la tractorul pe care îl ține în curte, iar în ciuda faptului că a strigat la el, inculpatul nu s-a oprit, ci a fugit într-o direcție necunoscută având acumulatorul asupra sa.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate la dosarul cauzei, reiese următoarea situație de fapt:
La data de 06.11.2013, după lăsarea întunericului și după ce consumase băuturi alcoolice inculpatul J. M. C. se îndrepta spre locuința sa. Îîn jurul orelor 21.30 trecând pe lângă locuința părții vătămate C. Ș., a luat rezoluțiunea infracțională de a pătrunde în curtea acestuia prin escaladarea gardului profitând de faptul că acesta are o înălțime relativ mică, iar de aici să sustragă bunuri pe care să le valorifice ulterior, întrucât nu are altă sursă de venit.
După aceasta, inc. J. M. C. a pus în executare hotărârea luată sărind gardul în curtea părții vătămate, observând că tractorul deținut de C. Ș. parcat lângă gardul ce despărțea proprietatea părții vătămate de imobilul numitului AND M.. Inculpatul s-a deplasat la acest tractor, iar apoi cu mâinile goale a înlăturat sistemele de prindere ale acumulatorului auto și a luat bunul, îndreptându-se spre gardul dinspre stradă, pregătindu-se să-l escaladeze. În acel moment, fiind alarmat de lătratul câinelui, C. Ș. a ieșit din locuința sa și l-a văzut pe inculpatul J. M. C. încercând să sară gardul împrejmuitor având asupra sa acumulatorul de la tractorul marca U650.
Deși partea vătămată a strigat la inculpat și i-a spus să abandoneze bunul sustras, inculpatul nu s-a conformat și a fugit pe prima stradă care se intersecta perpendicular cu . locuința părții vătămate, iar aici a ascuns bateria într-un șanț, acoperind-o cu resturi vegetale, în ideea de a o recupera a doua zi și a o valorifica.
Organele de poliție au procedat în data de 07.11.213 la audierea inculpatului J. M. C., care a recunoscut că fapta astfel cum a fost descrisă mai sus, menționând însă că acțiunile sale au fost săvârșite sub impuls de moment, determinate de faptul că era stare de ebrietate și astfel nu a putut să își dea seama de consecințele faptelor sale. După audiere inculpatul le-a condus pe organele de poliție la locul unde era ascuns acumulatorul auto, iar lucrătorii de poliție au procedat la predarea bunului către partea vătămată.
Apărarea inculpatului în sensul că din cauza stării avansate de ebrietate nu a putut să își dea seama de consecințele faptelor sale, nu poate duce la înlăturarea caracterului penal al faptei, nefiind incidente dispozițiile art. 48 C.p. privind beția involuntară completă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că situația de fapt descrisă în actul de sesizare corespunde pe deplin adevărului, din coroborarea probelor administrate în faza urmăririi penale rezultând în mod indubitabil că aceștia se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel apelantul inculpat, solicitând admiterea apelului și desființarea sentinței instanței de fond iar în rejudecarea cauzei penale reindividualizarea pedepsei și a modalității de executare a acestor pedepse. De asemenea, s-a mai menționat faptul că pedeapsa aplicată de prima instanță este nelegală datorită faptului că aceasta a aplicat principiile legii penale mai favorabile pe instituții iar nu global. De asemenea, s-a menționat că modul în care instanța de fond a îndreptat eroarea materială din cuprinsul sentinței apelate este nelegal, cuantumul pedepsei nefiind susceptibil de a fi modificat prin procedura de la art, 278 C.p.p..
Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că este parțial fondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește situația de fapt, Curtea reține că din coroborarea mijloacelor de probă ce au fost administrate pe parcursul urmăririi penale cu declarațiile de recunoaștere a faptelor pe care inculpatul le-a dat în fața instanței de apel rezultă că situația de fapt ce a fost reținută de către instanța de fond este una corectă, faptele inculpatului întrunind atat sub aspect obiectiv cat și sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
În ceea ce privește aplicarea principiului legii penale mai favorabile față de inculpat și implicita schimbare de încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina acestuia, Curtea reține că instanța de fond nu a aplicat în mod corect dispozițiile legale la momentul pronunțării acestei sentințe. Astfel Curtea reține că la data de 01.02.2014 Legea nr. 143/2000 a fost modificată în sensul că au fost reduse considerabil pedepsele prevăzute pentru infracțiunile ce au stat la baza trimiterii în judecată a inculpaților.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 256/06.05.2914 s-a arătat că principiul aplicării legii penale mai favorabile urmează a fi incident, însă nu prin combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, pentru că, în caz contrar, s-ar anula voința mai sus relevată care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod și nicidecum dispoziții ori instituții autonome. Altfel spus, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală. Însă, prin aceeași decizie s-a mai arătat că Curtea Constituțională a sancționat punctual un înțeles contrar principiului legii penale mai favorabile în cazul unor instituții de drept penal material (a se vedea în acest sens Decizia nr.1.092 din 18 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.67 din 31 ianuarie 2013 — referitoare la prescripția specială, Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011 — referitoare la acordul de recunoaștere a vinovăției) nu contravine argumentelor de mai sus, deoarece, în acele decizii, norma mai favorabilă s-a integrat în cuprinsul aceluiași act normativ, nefiind modificată viziunea de ansamblu a reglementării. Astfel, legea de modificare a termenului de prescripție specială (art.I pct.3 din Legea nr.63/2012) a fost încorporată în legea de bază (respectiv Codul penal din 1969), pierzându-și identitatea și integrându-se deplin în filosofia de ansamblu a reglementării existente, situația fiind în mod vădit diferită în cazul succesiunii în timp a două coduri penale, întrucât într-o atare ipoteză se schimbă opțiunea puterii legislative cu privire la însăși filosofia politicii penale. Din acest raționament rezultă că aplicarea legii penale mai favorabile în mod global este obligatorie în cazul în care s-ar dispune combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, respectiv cele două coduri penale. În cazul în care însă legea aplicabilă este unică, în acest caz Legea 143/2000, modificarea ei nu atrage imposibilitatea de a dispune aplicarea pedepselor reduse cu sistemul cumulului juridic pe care îl prevedea o altă lege, care este mai favorabilă în raport de actualul Cod penal. În acest caz nu se poate vorbi despre o lex tertia, fiind vorba despre aplicarea mai favorabilă a dispozițiilor legale în raport de fiecare lege în parte, respectiv în primul rând Legea 143/2000 și ulterior aplicarea dispozițiilor mai favorabile dintre cele două coduri penale.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă în acest caz, Curtea apreciază că limitele de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite s-au redus ca urmare a intrării în vigoare a noului cod penal, iar în cazul în care instanța se orientează către o pedeapsă cu închisoarea pentru aceste infracțiuni, lege penală mai favorabilă este noua reglementare penală. De asemenea, conform vechii reglementări fapta comisă de inculpat era săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie dar potrivit noii reglementări condițiile recidivei nu mai sunt întrunite, pedeapsa anterioară fiind în cuantum de 1 an iar nu mai mare de acest cuantum, aplicabile fiind în prezent dispozițiile art. 44 C.pen. În realitate distincția este pur teoretică din moment ce dispozițiile art. 15 alin. 2 din Legea de aplicare a noului cod penal impun același tratament sancționator în cazul revocării obligatorii a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și a modalității de executare a acesteia, Curtea, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist și dovedește o persistență infracțională precum și un foarte redus respect față de dispozițiile legale și față de autoritățile judiciare manifestat de altfel și prin atitudinea sa de a se sustrage procesului penal, consideră că o pedeapsă orientată la mediu pentru infracțiunea comisă este suficientă pentru reeducarea inculpatului și necesară pentru a se asigura o reinserție socială normală a acestuia.
În ceea ce privește îndreptarea de eroare materială prin care s-a modificat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că din dispozițiile codului de procedură penală reiese faptul că greșelile materiale din textul hotărârii sunt acele erori evidente care însă nu schimbă fondul soluției, precum ar fi greșelile de calcul care pot fi rectificate. În nici un caz nu se poate proceda la aplicarea dispozițiilor privind îndreptarea unei erori materiale în cazul în care ceea ce se modifică este chiar cuantumul pedepsei ce i se aplică inculpatului.
Astfel, față de toate aceste considerente, În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p. Curtea va admite apelul declarat de apelantul inculpat J. M. C. împotriva sentinței penale nr. 139/14.04.2014 a Judecătoriei Călărași.
Va desființa, în parte, sentința penală nr. 139/14.04.2014 a Judecătoriei Călărași și rejudecând:
În baza art. art. 228 alin 1 - 229 alin. 1 lit. b) și d) și alin. 2 lit. b) Cod penal. cu aplicarea art. 44 alin. 1 C.pen cu aplicarea art. 5 C.pen va condamna pe inculpatul J. M. – C. la 2 ani și 6 luni închisoare
În baza art. 15 al. 2 din Legea 187/2012 va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 101/21.03. 2013 a Judecătoriei Călărași.
În baza art. 15 al. 2 din Legea 187/2012 va dispune cumularea aritmetică a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 101/21.03.2013 a Judecătoriei Călărași cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul executând în final pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare..
În baza art. 72 Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată de 3 ani și 6 luni închisoare durata reținerii și arestării preventive executată de inculpat de la data de 06.02. 2013 pană la data de 21.02. 2013.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 139/14.04.2014 a Judecătoriei Călărași.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare efectuate cu ocazia soluționării apelului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p. admite apelul declarat de apelantul inculpat J. M. C. împotriva sentinței penale nr. 139/14.04.2014 a Judecătoriei Călărași.
Desființează, în parte, sentința penală nr. 139/14.04.2014 a Judecătoriei Călărași și rejudecând:
În baza art. art. 228 alin 1 - 229 alin. 1 lit. b) și d) și alin. 2 lit. b) Cod penal. cu aplicarea art. 44 alin. 1 C.pen cu aplicarea art. 5 C.pen condamnă pe inculpatul J. M. – C. la 2 ani și 6 luni închisoare
În baza art. 15 al. 2 din Legea 187/2012 dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 101/21.03. 2013 a Judecătoriei Călărași.
În baza art. 15 al. 2 din Legea 187/2012 dispune cumularea aritmetică a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 101/21.03.2013 a Judecătoriei Călărași cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul executând în final pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare..
În baza art. 72 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată de 3 ani și 6 luni închisoare durata reținerii și arestării preventive executată de inculpat de la data de 06.02. 2013 pană la data de 21.02. 2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 139/14.04.2014 a Judecătoriei Călărași.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare efectuate cu ocazia soluționării apelului rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a apelantului se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. M. A. C. B.
GREFIER,
E. - A. N.
Red./Thred.M.M.A.
6 ex./13.10.2014
J.Călărași – jud.D.I.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1157/2014.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1148/2014. Curtea... → |
|---|
