Art. 210 Cod Penal. Decizia nr. 789/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 789/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 789/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 789
Ședința publică din data de 18.06.2014
Completul compus din
Președinte: G. M.-E.
Judecător: R. A. A.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. A.-M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpata S. N. împotriva sentinței penale nr. 205/21.03.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-inculpat personal și asistată de apărător din oficiu, av. C. G., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av. G. B., lipsind intimații-părți civile S. M. și S. A. G..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că intimații părți civile au depus la dosar în scris precizări în sensul că nu-și retrag plângerea formulată.
La interpelarea Curții apelanta-inculpată arată că nu dorește să dea o nouă declarație în prezenta cauză.
Apărătorul din oficiu pentru apelanta-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de inculpată în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p., iar în baza art. 17 pct. 2 raportat la art. 16 pct. 1 lit. e) C.p.p. solicită a se dispune achitarea, având în vedere că se susține de partea pe care o asistă că nu a sustras nici o sumă de bani.
În subsidiar solicită admiterea apelului și reindividualizarea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere vârsta fragedă a inculpatei și lipsa antecedentelor penale.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului inculpatei și reducerea pedepsei stabilite de instanța fondului de la 1 an închisoare la minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă – 6 luni închisoare și înlăturarea amenzii stabilite alături de pedeapsa închisorii în cuantum de 3600 lei, având în vedere că este excesivă, persoanele vătămate fiind constituite părți civile, inculpata fiind obligată la plata daunelor materiale către părțile civile.
În ceea ce privește solicitarea de achitare a inculpatei, apreciază că infracțiunea este dovedită, iar inculpata a recunoscut în mod constant fapta, recunoașterea sa coroborându-se cu declarațiile date de martori în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond.
Apelanta-inculpat S. N., având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate, precizând că nu a sustras sumele de bani și că părinții săi au dorit să se ajungă a această situație, pentru că nu sunt de acord cu relația sa.
Își menține declarațiile date anterior în cauză și solicită achitarea.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 205 din data de 21.03.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu s-a dispus în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei Ș. N. în actul de sesizare a instanței din infracțiunea de furt între rude, prev. de art. 208 alin. 1 rap. la art. 210 Cod penal din 1969 în infracțiunea de furt între membrii de familie, prev. de art. 231 alin. 1 Cod penal raportat la art. 228 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 396 alin. 1 și 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal a stabilit în sarcina inculpatei Ș. N. (fiica lui M. și A. G., născută la data de 05.07.1993 în București, domiciliată în orașul B., ., județ I., fără forme legale în ., oraș B., județ I., cetățean român, fără antecedente penale, studii 12 clase, fără ocupație, CNP_) pentru săvârșirea infracțiunii de furt între membrii de familie, prev. de art. 231 alin. 1 Cod penal raportat la art. 228 alin. 1 Cod penal, pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 62 Cod penal a stabilit în sarcina inculpatei alături de pedeapsa închisorii și pedeapsa amenzii în cuantum de 3.600 lei.
În baza art. 83 alin. 1 și 3 Cod penal instanța a amânat aplicarea pedepsei închisorii și a pedepsei amenzii care însoțește pedeapsa închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 Cod penal, de 2 (doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune I., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c, d și e se comunică Serviciului de Probațiune I..
În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală i-a fost atrasă atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 999 și urm. vechiul cod civil (aplicabil în cauză):
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile Ș. A. G. și Ș. M. și obligată inculpata la plata către aceste părți de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 11.000 lei cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 276 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata către părțile civile Ș. A. G. și Ș. M. a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acestea.
În baza art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, P. D., în cuantum de 200 lei, conform împuternicirii nr._/30.07.2013, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului I..
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpata la plata sumei de 2.750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a adopta această soluție instanța de fond a reținut că în actul de sesizare al instanței s-a reținut că la data de 08.04.2012, inculpata Ș. N. a sustras de la domiciliul părinților săi suma de 11.000 lei.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile persoanei vătămate Ș. A. G. (f 4-6 d.u.p.), proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică (f 20-25 d.u.p.), declarațiile martorilor D. C. (f 14-16 d.u.p.), V. A. (f 17 d.u.p.), D. C. (f 18 d.u.p.), D. I. (f 19 d.u.p.), declarațiile inculpatei Ș. N. (f 9-13 d.u.p.).
În cursul cercetării judecătorești:
- au fost audiați: inculpata Ș. N. (f 52 dosar), martorii V. A. (f 51 dosar), F. I. C. (f 63 dosar), D. C. (f 127-128 dosar);
- s-a făcut aplicarea art. 374 alin. 7 Cod procedură penală fața de declarațiile martorilor D. C. și D. I.;
- a fost atașată fișa de cazier judiciar ale inculpatei (f 12-13 dosar).
Pe baza probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Începând cu anul 2008, inculpata Ș. N., minoră la acea dată, a dezvoltat o relație de prietenie cu martorul D. C., legătură care nu a fost acceptată de către părinții săi. Cu toate acestea, relația de prietenie a celor doi a continuat și pe parcursul anilor următori.
La data de 08.04.2012, persoanele vătămate Ș. M. și Ș. A. G. au plecat de la domiciliu, lăsând-o acasă pe fiica lor, inculpata Ș. N..
Profitând de absența părinților, pe fondul promisiunilor de căsătorie pe care i le făcuse martorul D. C., inculpata Ș. N. l-a contactat telefonic pe acesta din urmă, stabilind să fugă de la domiciliul părinților săi pentru a se muta împreună.
Inculpata și-a strâns mai multe haine, apoi a luat dintr-un șifonier suma de 11.000 lei care aparținea părinților săi și a plecat de acasă împreună cu martorul D. C., deplasându-se în localitatea P., județ Teleorman la o rudă a acestuia din urmă unde au locuit aproximativ o săptămână.
Ulterior, cei doi s-au mutat la locuința martorului D. C., situată în localitatea Popești-Leordeni, județ I., conviețuind împreună aproximativ două luni.
După acest interval de timp, inculpata Ș. N. s-a întors la locuința părinților săi, însă la scurtă vreme s-a întors la martorul D. C. și a reluat cu acesta legătura de concubinaj.
Potrivit declarațiilor inculpatei Ș. N., suma de bani însușită fără drept din locuința părinților săi a fost înmânată martorului D. C..
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută și expusă anterior, rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă administrate în cauză: plângerea și declarațiile persoanei vătămate Ș. A. G., proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică, declarațiile martorilor D. C., V. A., D. C., D. I., V. A., F. I. C. și declarațiile inculpatei Ș. N. care a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa și a detaliat circumstanțele în care și-a însușit fără drept suma de bani din locuința părinților săi.
La termenul de judecată din data de 20.02.2014 reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei Ș. N., având în vedere . noului Cod penal.
Astfel, procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt între rude, prev. de art. 208 alin. 1 rap. la art. 210 Cod penal din 1969 în infracțiunea de furt între membrii de familie, prev. de art. 231 alin. 1 Cod penal raportat la art. 228 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal..
Analizând cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public, Judecătoria a apreciat că este întemeiată, din următoarele considerente:
Prin Legea nr. 286/2009 legiutorul a adoptat noul Cod Penal al României pentru a răspunde necesităților practice care reclamau ajustări ale legislației penale, mesajul juridic și social al codului penal fiind întemeiat, în esență, pe obiectivul reformării politicii punitive a statului printr-o abordare conceptuală cuprinzând o revizuire a pedepselor și o ordonare logică prin condensarea legislației (o . infracțiuni din legi speciale au fost incluse în cod, unele sub formă modificată).
Potrivit Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012, noua legislație penală a intrat în vigoare la data de 01.02.2014.
În ceea ce privește infracțiunile contra patrimoniului (inclusiv de natura celei deduse judecății), legiuitorul a diminuat sancțiunile principale aplicate făptuitorilor, aspect care atrage, în mod obligatoriu, incidența dispozițiilor art 5 alin. 1 referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
În concluzie, raportat și la principiul activității legii penale, în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, Judecătoria a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei Ș. N. în actul de sesizare a instanței din infracțiunea de furt între rude, prev. de art. 208 alin. 1 rap. la art. 210 Cod penal din 1969 în infracțiunea de furt între membrii de familie, prev. de art. 231 alin. 1 Cod penal raportat la art. 228 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.
În cursul procesului penal inculpata Ș. N. a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa și a detaliat circumstanțele în care și-a însușit fără drept suma de bani din locuința părinților săi, apoi a predat-o concubinului său, martorul D. C..
Susținerile inculpatei se coroborează cu plângerea și declarațiile persoanei vătămate Ș. A. G., proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică și declarațiile martorilor V. A. și F. I. C..
Cu toate acestea, concubinul inculpatei, martorul D. C., a negat că Ș. N. ar fi sustras banii din locuința părinților săi, susținând că plângerea formulată de către aceștia din urmă este o ficțiune.
Pentru considerentele deja expuse, instanța a înlăturat din materialul probator declarația martorului D. C. pe care o apreciază ca nesinceră, în totală contradicție cu celelalte probe administrate și formulată pro cauza.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța reține că s-a dovedit mai presus de orice dubiu faptul că inculpata Ș. N. și-a însușit fără drept suma de 11.000 lei din locuința în care conviețuia împreună cu părinții săi, persoanele vătămate Ș. M. și Ș. A. G..
În consecință, instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpata Ș. N..
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatei Ș. N. care, la data de 08.04.2012, și-a însușit fără drept suma de 11.000 lei din locuința în care conviețuia împreună cu părinții săi, persoanele vătămate Ș. M. și Ș. A. G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt între membrii de familie, prev. de art. 231 alin. 1 Cod penal raportat la art. 228 alin. 1 Cod penal.
În privința laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 Cod penal și anume: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite – în baza unei rezoluții infracționale spontane, în dauna părinților săi, din locuința în care conviețuia cu aceștia, pe fondul promisiunilor de căsătorie făcute de martorul D. C.; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită și care privește afectarea patrimoniului persoanei fizice; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii – pe care instanța în apreciază la un nivel mediu, pe fondul afectării semnificative a patrimoniului; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – obținerea unor resurse financiare necesare ducerii traiului zilnic împreună cu concubinul său; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – inculpata a recunoscut faptele reținute în sarcina sa și a cooperat cu organele de urmărire penală și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială - inculpata are vârsta de 19 ani, trăiește în concubinaj, studii medii, nu are ocupație sau loc de muncă.
Raportat la toate aceste criterii, instanța a apreciat necesitatea stabilirii în sarcina inculpatei Ș. N. a unei pedepse de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt între membrii de familie, prev. de art. 231 alin. 1 Cod penal raportat la art. 228 alin. 1 Cod penal.
Având în vedere faptul că prin infracțiunea dedusă judecății inculpata Ș. N. a urmărit obținerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii, instanța va stabili în sarcina aceleiași inculpate, în baza art. 62 Cod penal, alături de pedeapsa închisorii și pedeapsa amenzii în cuantum de 3.600 lei.
Pedeapsa amenzii a fost stabilită prin raportare la dispozițiile art. 62 alin. 2 și 3 Cod penal și art. 61 alin. 4 lit. b Cod penal, fiind calculată prin înmulțirea unui număr de 120 zile amendă cu suma de 30 lei corespunzătoare unei zile-amendă.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 1 (un) an închisoare; inculpata nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii; aceasta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatei, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de aceasta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpată este de 3 (trei) ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 (șapte) ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) Cod penal, iar inculpata nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 83 alin. 1 și 3 Cod penal, instanța a amânat aplicarea pedepsei închisorii și a pedepsei amenzii care însoțește pedeapsa închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 Cod penal, de 2 (doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata care a criticat-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. Succint, apelanta a susținut în apelul său că nu se face vinovată de infracțiunea reținută în sarcina sa, ci a fost instigată de părinții săi să declare că a furat suma de bani din locuința acestora.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei s-au reținut următoarele:
În sarcina inculpatei a fost stabilită o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt între membrii de familie prev. de art. 231alin. 1 rap. la art. 288 alin. 1 Cod penal. Alături de pedeapsa închisorii, instanța de fond a stabilit și pedeapsa amenzii în cuantum de 3600 lei și a dispus amânarea aplicării celor două sancțiuni stabilite pe un termen de 2 ani, în temeiul disp. art. 83 alin. 1 și 3 Cod penal.
Ca situație de fapt, s-a reținut că la data de 8.04.2012 inculpata a sustras de la domiciliul părinților săi suma de 11.000 lei. Aceste împrejurări au fost dovedite în cauză cu o . probe constând în declarațiile persoanelor vătămate, ale martorilor D. C., V. A., D. I., dar și cercetarea la fața locului efectuată la data de 9.04.2012 (filele 20-25 dup).
Totodată, nu este de ignorat împrejurarea că pe parcursul procesului penal inculpata a recunoscut săvârșirea infracțiunii, dar a și detaliat circumstanțele în care a sustras suma de bani din locuința părinților săi, apoi a predat-o concubinului său D. C. (declarațiile aflate la filele 9-13 dup, dar și la fila 52 dosar judecătorie).
Prin urmare, situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță pe baza probelor administrate în dosar, iar împrejurarea că apelanta susține la acest moment procesual că nu ar fi adevărate acuzațiile ce i se aduc, nu poate produce consecințe juridice în sensul solicitat.
Totuși, apelul declarat este fondat din alt punct de vedere și anume individualizarea pedepsei aplicate, prin prisma circumstanțelor producerii infracțiunii, dar și a celor ce caracterizează persoana inculpatei.
Astfel, se observă că aceasta se află la o vârstă fragedă la care nu conștientizează cu discernământ consecințele faptelor sale, mai ales în condițiile în care s-a dovedit că se afla sub influența unei persoane mai în vârstă decât ea, față de care nutrea sentimente de afecțiune. Pe de altă parte, nu sunt de ignorat nici circumstanțele producerii faptei antisociale, sustragerea s-a produs din domiciliul părinților inculpatei, care era și domiciliul său, în condițiile în care aceasta spera să-și construiască o relație alături de bărbatul pe care îl iubea și cu care părinții săi nu erau de acord.
Este adevărat că aceste circumstanțe nu înlătură caracterul reprobabil al faptei comise, însă Curtea observă că inculpata se află la primul conflict cu legea penală și a săvârșit fapta datorită unei naivități specifice vârstei.
Pentru aceste motive, Curtea se va orienta către minimul prevăzut de lege pentru fapta reținută respectiv 6 luni închisoare. Mai mult, pedeapsa cu amendă stabilită alături de cea a închisorii, se apreciază că nu este de natură să producă o îndreptare a comportamentului antisocial al inculpatei și nici nu poate avea un efect educativ, în condițiile în care aceasta nu este angajată și nici nu s-a dovedit că are surse licite de venit.
Pentru aceste considerente, va fi înlăturată pedeapsa amenzii stabilite în sarcina inculpatei și se vor menține dispozițiile sentinței apelate în privința măsurii amânării aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani.
În raport de toate argumentele expuse mai sus, Curtea va admite apelul declarat de inculpată și în temeiul disp. art. 421 alin. 2 lit. a Cod proc. penală va desființa în parte sentința apelată în sensul celor de mai sus.
În baza disp. art. 275 alin. 3 Cod proc. penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpata Ș. N. împotriva sentinței penale nr. 205 din data de 21 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu, jud. I., în dosarul nr._ .
În baza disp. art. 421 alin. 2 lit. a Cod proc. penală desființează hotărârea apelată în latură penală și în rejudecare:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatei în temeiul disp. art. 231 alin. 1 rap. la art. 228 alin. 1 Cod penal de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare.
Înlătură pedeapsa amenzii în cuantum de 3.600 lei aplicată alături de pedeapsa închisorii în temeiul art. 83 alin. 1 și 3 Cod penal.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
În temeiul disp. art. 275 alin. 3 Cod proc. penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2014.
Președinte, Judecător,
M.- E. GrecuAdina A. R.
Grefier,
G. C.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 869/2014.... → |
|---|
