Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări de pedepse. Art.449 C.p.p.. Decizia nr. 880/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 880/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 880/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 880
Ședința publică din data de 14 mai 2013
Curtea constituită din:
Președinte: M. O.
Judecător: A. N.
Judecător: V. A. P.
Grefier: A. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror F. D..
Pe rol, se află soluționarea, se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul – condamnat Z. G. împotriva sentinței penale nr. 25/09.01.2013, pronunțată de Tribunalul G. in dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul – condamnat, personal, aflat în stare de detenție la penitenciarul G., asistat juridic de apărător din oficiu, avocat M. M., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul in dezbaterea recurentului.
Apărătorul din al recurentului – condamnat solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând în fond, în temeiul art. 39 pct. 2 Cod penal, contopirea celor două sentințe penale indicate în cererea formulată cu restul de pedeapsă de 4 ani și 7 luni, aplicată prin sentința penală nr.37/1998 a Tribunalului Iași respectiv 179 zile.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului; solicită să se constate că, prin sentința Tribunalului O. s-a aplicat art. 61 Cod penal și s-a contopit pedeapsa de 25 de ani închisoare aplicată cu restul de pedeapsă rămas neexecutat din sentința penala nr. 37/1998 a Tribunalului Iași.
De fapt, condamnatul solicită contopirea celor două pedepse și deducerea a ceea ce a fost executat în baza sentinței pronunțate de Tribunalul Iași, lucru care nu se poate întrucât în această cauză, precum a menționat și anterior, s-a făcut deja aplicarea art. 61 Cod penal și nu se poate face o contopire în baza regulii concursului de infracțiuni atâta vreme cât discutăm de o stare de recidivă.
Recurentul – condamnat, personal, având cuvântul, arară că este de acord cu concluziile apărătorului său; a executat pedeapsa integral plus 5 zile, fără mandat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 25/09.01.2013, Tribunalul G. a respins ca nefondată cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul Z. G., fiul lui Natura și E., născut la data de 17.04.1970.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat pe petent la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu vor fi avansați din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată la data de 08.10.2012 condamnatul Z. G. a solicitat contopirea mandatului nr. 40 din 01.01.1998, emis în baza sentinței penale nr. 38/01.01.1998 a Tribunalului Iași cu pedeapsa ce o execută în baza MEPI nr. 255 din 23.05.2003 a Tribunalului O..
Petentul a depus la dosar, o adresă emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor cu privire la mandatul executat în baza sentinței penale nr. 38/1998 a tribunalului Iași.
A fost depus în copie la dosar MEPI nr. 255 din 23.05.2003 emis de Tribunalul O. în baza sentinței penale nr. 156 din 23.05.2003.
A fost solicitat de asemeni cazierul judiciar al petentului.
Analizând cererea formulată de condamnat, pe baza actelor aflate la dosar, tribunalul o constată nefondată.
Petentul a suferit de-a lungul timpului mai multe condamnări.
În prezent se află în executarea pedepsei de 25 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 156/2001 a Tribunalului O., definitivă prin decizia penală nr. 2120/2003 a Curții Supreme de Justiție, pentru acare a fost emis MEPI nr. 255/23.05.2003, fiind încarcerat la 22.02.1999.
Faptele pentru care a fost condamnat prin această sentință au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal.
Anterior s-a aflat în executarea unei pedepse de 4 ani și 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 37 din 03.02.1998 a Tribunalului Iași, pedeapsă din care a fost liberat condiționat la 05.02.1999, cu un rest de pedeapsă de 179 zile .
La scurt timp, 22.02.1999 a comis faptele pentru care a și fost arestat preventiv și ulterior condamnat prin sentința penală nr. 156/2001 a Tribunalului O..
În consecință nu există concurs de infracțiuni în sensul art. 449 alin. 1 lit.a Cod procedură penală rap. la art. 36 și urm. Cod penal, ultima condamnare fiind pentru fapte comise în stare de recidivă.
Împotriva acestei sentințe, condamnatul a declarat recurs, solicitând contopirea pedepselor aplicate prin cele două sentințe indicate în cerere cu restul de pedeapsă de 4 ani și 7 luni aplicată prin sentința penală nr. 37/1998 a Tribunalului Iași.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de criticile aduse, precum și conform prevederilor art. 3859 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Corect s-a reținut că nu există concurs de infracțiuni în sensul art. 449 alin.1 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 36 și urm. Cod penal.
În realitate, condamnatul solicită contopirea celor două pedepse și deducerea a ceea ce a fost executat în baza sentinței pronunțate de Tribunalul Iași, deși s-a făcut deja aplicarea art. 61 Cod penal, astfel că nu se poate efectua o contopire în baza regulii concursului de infracțiuni, atâta timp cât este vorba de o stare de recidivă.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul Z. G. împotriva sentinței penale nr. 25/09.01.2013, pronunțată de Tribunalul G., in dosarul nr._ .
Obligă condamnatul la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. O. A. N. V. A. P.
GREFIER
A. P.
Red. A.N.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. G. P. – Tribunalul G. – Secția Penală
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 681/2012. Curtea de... → |
|---|
