Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 2101/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2101/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 2101/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI- SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.2101/R
Ședința publică din data de 07 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. E. B.
JUDECĂTOR: I. C.
JUDECĂTOR: F. B. V.
GREFIER: C. B.
. . . . . . . . .
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror M. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul T. V.împotriva încheierii de ședință din data de 01.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat T. V. personal, în stare de arest, asistat de avocat ales V. I. fără delegație depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care;
Apărătorul ales al recurentul inculpat T. V. arată că dorește să depună la dosarul cauzei înscrisuri, în circumstanțiere.
Curtea pune în discuție proba cu înscrisuri, în circumstanțiere, solicitată de apărătorul ales al recurentul inculpat T. V..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune administrării acestei probe.
Curtea deliberând, în baza art. 67 din Codul de procedură penală, încuviințează pentru recurentul inculpat T. V. proba cu înscrisuri, în circumstanțiere.
Apărătorul ales al recurentul inculpat T. V. depune la dosarul cauzei înscrisuri, în circumstanțiere.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul ales al recurentul inculpat T. V. critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate, apreciind că nu a făcut o temeinică analiză a ansamblului probator prin prisma dispozițiilor art.1602 C.p.p., arătând că inculpatul, odată lăsat în libertate, nu are posibilitatea de a zădărnici aflarea adevărului și nu poate influența buna desfășurare a urmăririi penale.
Urmează a se avea în vedere atitudinea pe care a adoptat-o inculpatul de la momentul reținerii și arestării preventive, de recunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa. Mai mult, arată că pentru inculpatul T. s-a dispus înlăturarea dispozițiilor art.215 al.5 C.p., reținându-se doar alineatele 1, 2 și 3 din acest text de lege, astfel că, apreciază apărarea, temeiurile inițiale care au determinat arestarea nu mai subzistă în prezent.
Având în vedere și faptul că inculpatul este arestat din data de 06.06.2013, apreciază că, lăsat în libertate, inculpatul nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, obținea venituri licite, are un domiciliu stabil, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, urmând a respecta toate obligațiile ce-i vor fi impuse de instanță.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Consideră că instanța de fond în mod corect a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că lăsarea inculpatului în libertate nu este oportună, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, numărul de persoane implicate în activitatea infracțională și perioada de timp în care s-a desfășurat aceasta.
Recurentul inculpat T. V., având ultimul cuvântul, arată că se raliază la concluziile apărătorului său și solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, urmând să respecte toate obligațiile ce-i vor fi impuse. Solicită a se avea în vedere că a suferit un preinfarct în arest, iar situația sa familială este grea.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 01.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în dosarul nr._, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T. V. și a fost obligat la 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Instanța de fond a reținut că la data de 22.10.2013, sub nr._, pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală a fost înregistrată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T. V..
În motivarea cererii s-a susținut, în esență, că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru admiterea ei, atât în ceea ce privește admisibilitatea în principiu, cât și în ceea ce privește temeinicia. S-a mai precizat că inculpatul cunoaște obligațiile prevăzute de art. 1602 C.p.p., cu privire la obligațiile care îi vor fi impuse în cazul admiterii cererii, și că se obligă să le respecte întocmai.
La termenul de judecată din data de 01.11.2013, după atașarea dosarului de urmărire penală nr. 2453/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, potrivit dispozițiilor art. 1607 alin. 1 C.p.p., s-a procedat la completarea de către inculpat a cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu mențiunea prevăzută în art. 1606 alin. 2 C.p.p., referitoare la cunoașterea dispozițiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii, iar, potrivit dispozițiilor art. 1608a alin. 1 C.p.p., s-a procedat la ascultarea inculpatului de către instanță.
Ulterior, s-au formulat concluzii asupra admisibilității - în principiu - a cererii și asupra temeiniciei ei (așa cum s-a consemnat în partea introductivă a prezentei încheieri de ședință).
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că inculpatul T. V. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune în formă continuată și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. (4 acte materiale), și art. 290 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. (4 acte materiale), toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p., constând în aceea că l-a ajutat pe numitul B. T., falsificându-i înscrisurile pe care acesta din urmă le-a folosit la data de 15.04.2013, când a indus în eroare pe reprezentanții OTP BANK ROMANIA S.A. - Agenția C., prin accesarea unui credit de nevoi personale, în cuantum de 20.100 lei; de asemenea, a ajutat-o pe numita Bănuțu F., falsificându-i înscrisurile pe care aceasta din urmă le-a folosit la data de 24.04.2013, în încercarea de a induce în eroare pe reprezentanții OTP BANK ROMANIA S.A. - Agenția C., prin accesarea unui credit de nevoi personale, în cuantum de 30.000 de lei, cererea numitei Bănuțu F. fiind respinsă; totodată, a ajutat-o pe numita P. M., falsificându-i înscrisurile pe care aceasta din urmă le-a folosit la data de 12.04.2013, când a indus în eroare pe reprezentanții OTP BANK ROMANIA S.A. - Agenția C., prin accesarea unui credit de nevoi personale în cuantum de 28.000 de lei, și l-a ajutat și pe numitul G. R.,falsificându-i înscrisurile pe care acesta din urmă le-a folosit la data de 18.04.2013, când a indus în eroare reprezentanții OTP BANK ROMANIA S.A. - Agenția C., prin accesarea unui credit de nevoi personale în cuantum de 16.000 de lei.
Conform art. 1601 C.p.p., privind modalitățile liberării provizorii, în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Conform art. 1602 C.p.p., privind condițiile liberării, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani (alin. 1), iar liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte (alin. 2).
În ceea ce privește admisibilitatea în principiu a cererii, instanța reține că sunt întrunite condițiile prev. de art. 1602 alin. 1 C.p.p., legea prevăzând pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În ceea ce privește fondul cererii, instanța de fond a reținut, pe lângă condițiile impuse de acest text de lege, trebuie verificat însă, dacă, așa cum prevede art. 136 alin. 2 C.p.p., scopul măsurii preventive, circumscris în dispozițiile art. 136 alin. 1 C.p.p. (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei), poate fi atins sau nu prin liberare provizorie sub control judiciar.
Această verificare se face prin raportare la criteriile prevăzute de art. 143 C.p.p. și art. 148 C.p.p., ce au condus instanța învestită cu soluționarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive la luarea față de inculpat a acestei măsuri de prevenție.
Or, procedând la verificarea aspectelor menționate anterior, instanța apreciază că, în cauza de față, deși cererea inculpatului este admisibilă în principiu, scopul măsurii preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia, întrucât asigurarea bunei desfășurări a procesului penal impune judecarea în continuare a inculpatului în stare de arest, în condițiile în care subzistă temeiurile arestării, prev. de art. 148 lit. f C.p.p.
Tribunalul a avut în vedere natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor reținute în sarcina inculpatului, perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul organizat, bine pus la punct al activității ilicite, numărul de persoane implicate - grupul infracțional prefigurându-se a fi compus dintr-un număr apreciabil de persoane, toate aceste elemente impregnând faptelor un pericol social concret foarte ridicat și reliefând totodată o periculozitate sporită a inculpatului.
Chiar dacă, în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, instanța reține că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar urmează a fi evaluată prin raportare la stadiul actual al procedurii, probațiunea nefiind în acest moment finalizată, cu atât mai mult cu cât data emiterii mandatului de arestare preventivă este relativ recentă, respectiv 06.06.2013, iar, pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpatului nu este disproporționată în raport de importanța și complexitatea cauzei, precum și de gravitatea faptelor imputate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul T. V., solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, urmând să respecte obligațiile ce-i vor fi impuse. Solicită a se avea în vedere că a suferit un preinfarct în arest, iar situația sa familială este grea.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin.3 Cod pr.penală, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.
Astfel, în analiza proprie, Curtea apreciază că în cauză se mențin temeiurile pentru care s-a dispus arestare preventivă a inculpatului. În acest sens, Curtea constată că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat, în sensul art.143 Cpp, având în vedere mijloacele de probă administrate în cauză precum și declarația inculpatului, care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, fiind îndeplinite și condițiile art.148 al.1 lit. f Cpp, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
Totuși, în cazul concret, Curtea apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art.136 al.2 Cpp, în sensul că scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului T. V..
Astfel, Curtea are în vedere împrejurarea că inculpatul a săvârșit o infracțiune cu grad mediu de pericol social, înșelăciune în convenții în formă continuată, iar prejudiciul creat prin faptele sale nu este unul foarte mare. Totodată, Curtea reține că forma de participație a inculpatului la săvârșirea faptelor este specifică complicelui, acesta necomițând acte de executare directe.
Mai mult, Curtea constată că inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptelor; totodată, de la momentul luării măsurii arestării preventive a trecut un interval de timp de aproximativ 5 luni, suficient pentru ca inculpatul să conștientizeze gravitatea faptelor sale.
Curtea are în vedere că sunt îndeplinite și cerințele art.1602 al.2 Cpp, în cauză neexistând date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului (așa cum s-a menționat, inculpatul recunoaște săvârșirea infracțiunilor).
În plus, Curtea constată și că inculpatul are surse legitime de venit, precum și că are o familie închegată, cu un copil minor, ocupându-se activ de creșterea și educarea sa, după cum rezultă din înscrisurile depuse de inculpat, elemente ce sprijină suplimentar concluzia că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie a inculpatului T. V..
Față de cele mai sus expuse, Curtea, în majoritate, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va admite recursul declarat de inculpat, va casa încheierea recurată și va dispune admiterea cererii și liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Va dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului, dacă nu se află în stare de deținere în altă cauză.
În baza art. 1602 alin. 3 C.p.p., pe timpul liberării provizorii, inculpatul T. V. va fi obligat să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a mun. București, decât cu încuviințarea Tribunalului București;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la Poliția Sector 5, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului București;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În temeiul art. 1602 alin. 32 C.p.p., se va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea – credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Se va atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a liberării provizorii, prevăzute de art. 16010 alin. 1 C.p.p.
Conform art. 1602 alin. 4 C.p.p., copia încheierii se va comunica persoanelor și instituțiilor prevăzute la art. 145 alin. 21 C.p.p.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În majoritate:
Admite recursul inculpatului T. V., împotriva încheierii de ședință din data de 01.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ .
Casează încheierea atacată, și, rejudecând, pe fond:
În baza art. 1602 alin. 1 rap. la art. 1608a alin. 2 C.pr.pen., admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T. V..
Dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului, dacă nu se află în stare de deținere în altă cauză.
În baza art. 1602 alin. 3 C.p.p., pe timpul liberării provizorii, inculpatul T. V. este obligat să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a mun. București, decât cu încuviințarea Tribunalului București;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la Poliția Sector 5, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului București;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În temeiul art. 1602 alin. 32 C.p.p., atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea – credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a liberării provizorii, prevăzute de art. 16010 alin. 1 C.p.p.
Conform art. 1602 alin. 4 C.p.p., copia încheierii se comunică persoanelor și instituțiilor prevăzute la art. 145 alin. 21 C.p.p.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.11.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
A. E. B. F. B. V.
GREFIER,
C. B.
Red. F.B.V.
Dact. FBV/A.L. 2 ex
Opinie separată
în sensul respingerii recursului, ca nefondat.
OPINIE SEPARATĂ
În primul rând trebuie reținut că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului existând indicii temeinice că acesta l-a ajutat pe numitul B. T., falsificând înscrisuri pe care acesta le-a folosit apoi la bancă prin accesarea unui credit de nevoi personale, în mod similar procedând și cu numiții BĂNUȚU F., P. M. și G. R..
Aceasta și pentru că liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții ( a se vedea Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia penală nr. 316 din 19 ianuarie 2007, în Buletinul Jurisprudenței, E ditura C.H.B., 2008, p.811).
Așa cum rezultă din analiza dispozițiilor legale, atunci când instanța are a se pronunța asupra stării de arest a unei persoane, evaluarea oportunității acesteia se face după criteriile prevăzute de lege, cum sunt cele ale art. 136 Cod procedură penală, conform cărora la alegerea unei măsuri preventive în general trebuie să se țină seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Deși, în mod formal, la condițiile liberării provizorii sub control judiciar, legea prevede în mod expres doar anumite condiții care trebuie îndeplinite, din analiza în ansamblu a dispozițiilor legale aplicabile în materie, rezultă și o condiție subînțeleasă și anume ca aceea ca lăsarea în libertate a unei persoane să nu prezinte pericol pentru ordinea publică.
Incidența acestei condiții se impune cu atât mai mult cu cât în cauză unul dintre temeiurile arestării inculpatului este cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Aceasta deoarece chiar procedura liberării presupune mai multe etape de verificare, într-un final instanța având a se pronunța asupra temeiniciei cererii, temeinicie care trebuie analizată și în raport de motivul pentru care persoana a fost privată de libertate.
Este adevărat că în cauză luate în mod singular elementele care caracterizează persoana inculpatului i-ar putea fi favorabile, în condițiile în care s-ar reține că este o persoana tânără, fără antecedente penale, care a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale.
Însă toate aceste elemente nu pot avea un rol covârșitor în raport cu gradul mare de pericol social al faptelor cu privire la care există indicii temeinice că le-a săvârșit, pericol concretizat în recrudescența fenomenului infracțional economic, în subminarea încrederii în sistemul bancar care justifică măsuri de exemplaritate, concretizate în speță într-o măsură preventivă.
Toate aceste aspecte se constituie în tot atâtea argumente în susținerea ideii că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la acordarea liberării provizorii sub control judiciar, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol pentru ordinea publică.
judecător,
I. C.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 2062/2013. Curtea... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
