Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 2062/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2062/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 2062/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 2062 /R
Ședința publică din data de 07.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: B. L.
JUDECĂTOR: D. D.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. A..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și de partea responsabilă civilmente R. A. de Distribuție a Energiei Termice împotriva sentinței penale nr. 552/21.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 06.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea la data de 07.11.2013, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând, constată că prin sentința penală nr. 552/21.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în baza art.178 alin.1 și 2 C.pen. a fost condamnat inculpatul S. M. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.71 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. c C.pen.
În baza art. 81 alin. 1 C.pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art.82 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art.359 C.proc .pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.
A luat act de renunțarea părților civile L. D., L. I. A. și L. F. S. la judecarea acțiunilor civile.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . Distribuție a Energiei Termice București SRL la despăgubiri materiale către partea civilă S. U. de Urgență București, în cuantum de 14.216,78 lei .
Hotărârea este opozabilă asigurătorului O. V. Insurance Group S.A..
În baza art. 191 alin.1, 3 C.pr.pen a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 1100 lei. 552/21.06.2013.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, la data de 17.11.2011 în jurul orei 09:20 inculpatul S. M. a condus autoutilitara marca R. cu nr. de înmatriculare_ pe . sensul de mers dinspre . Răsăritului, iar la efectuarea virajului la dreapta, după ce a oprit pentru a acorda prioritate de trecere unor pietoni angajați în traversare pe la colțul intersecției, a repus în mișcare autoutilitara fără a se asigura și a surprins și accidentat mortal pe numita L. C. care se angajase în traversarea străzii de la dreapta la stânga raportat la sensul său de mers.
Astfel, potrivit procesului - verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșele foto și schița efectuată la locul producerii accidentului, precum și declarațiilor inculpatului, acesta, în timp ce se deplasa cu autoutilitara pe . sensul de mers dinspre . Răsăritului, la efectuarea virajului la dreapta, după ce s-a oprit pentru a acorda prioritate de trecere unui grup de pietoni, din care făcea parte și victima, angajați în traversarea regulamentară a străzii pe la colțul intersecției, la repunerea în mișcare, a accidentat-o mortal pe numita L. C., care se angajase în traversarea străzii de la dreapta la stânga raportat la sensul de deplasare al autoutilitarei.
Victima a fost în viață la momentul ulterior producerii accidentului, așa cum rezultă din declarația inculpatului, a martorului E. D., a părții civile L. D., soțul victimei sosit la foarte scurt timp după lovirea victimei la locul faptei și din foaia de observații de la S. U. de Urgență București (f. 56-78 d.u.p.). În urma leziunilor suferite, victima L. C. a decedat la spital (f. 56 d.u.p.)
Inculpatul a fost condus la sediul INML pentru recoltarea probelor biologice, din buletinul de analiză toxiologică a alcoolemiei reieșind că la ora 11.30 și la ora 12:30 acesta nu avea alcool în sânge (f. 100 d.u.p.).
Din concluziile raportului medico-legal de necropsie efectuat în cauză (f. 46-49 d.u.p.) rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a produs prin șocul traumatic și hemoragic consecutiv unui politramatism cu multiple fracturi, ruptură de venă iliacă comună, hemoragie meningee, hemotorax bilateral; leziunile s-au putut produce la data de 17.11.2011 în condițiile unui accident rutier, între acestea și deces existând legătură directă și necondiționată de cauzalitate.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară (f. 115-120 d.u.p.) dispus în vederea stabilirii dinamicii și a posibilităților tehnice de evitare a accidentului, rezultă că în momentul producerii impactului autoutilitara se deplasa cu o viteză de 8,0 km/h, iar victima se deplasa, pe o traiectorie de la dreapta la stânga în raport cu direcția de înaintare a autoutilitarei, cu o viteză de 3,6 km/h. Din același raport reiese că impactul s-a produs pe carosabilul străzii G. C., la o distanță transversală de 0,5-1,0 m față de nivelul bordurii trotuarului din stânga sensului de mers către . ce victima traversa . colțul intersecției, după ce s-a asigurat în prealabil că autoutilitara s-a oprit pentru a acorda prioritate grupului de pietoni.
De asemenea, s-a mai arătat că pentru conducătorul autoturismului a existat posibilitatea tehnică a evitării producerii accidentului dacă se asigura corespunzător la plecarea de pe loc, acțiune pe care că o putea face fără să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, cu respectarea Regulamentului de Aplicare a OUG 195/2002.
Această situație de fapt este confirmată și prin declarațiile martorului E. D. (f. 107-108, 109-111 d.u.p. ți f. 124-125 dosar ), acesta arătând că în data de 17.11.2011, la ora producerii accidentului se afla în parcarea din lateralul blocului nr. 127, la intersecția străzii Moinești cu . privirea îndreptată spre . a observat o basculantă care venind dinspre . viraj la dreapta pentru a intra pe . care șoferul acesteia a oprit pentru a acorda prioritate de trecere unor pietoni angajați în traversarea pe la colțul intersecției, de la dreapta spre stânga direcției de mers a autoutilitarei.
Din declarațiile martorului rezultă că s-au angajat în traversare prin acest loc patru persoane, mai întâi au trecut doi băieți, urmați la aproximativ un metru de o fată, în spatele căreia se mai afla o femeie. După ce au terminat traversarea cei doi băieți și fata, în momentul în care femeia mai avea un pas până la trotuar, șoferul autoutilitarei a plecat de pe loc și „a lovit victima cu bara din colțul din stânga, după care a trântit-o jos și a urcat cu roata din stânga față pe ea”. În același sens, pe parcursul cercetării judecătorești, martorul arată că la momentul la care basculanta a oprit pentru a acorda prioritate de trecere, victima era angajată în traversarea străzii, în fața sa aflându-se cele 2 fete, iar basculanta s-a pus în mișcare după ce fetele au ajuns pe trotuar, iar victima era în continuare pe carosabil. Martorul a mai declarat că inculpatul nu a realizat producerea accidentului și nu a oprit decât în momentul în care oamenii care așteptau să traverseze . strige la acesta, aspect confirmat, de altfel, și de inculpat în declarațiile date pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în dispozițiile art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, respectiv ucidere din culpă.
Individualizarea judiciară a pedepsei s-a făcut în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, apreciindu-se că scopul educativ și preventiv la pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Împotriva sentinței au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sector 6 București și partea responsabilă civilmente R. A. de Distribuție a Energiei Termice București.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 București a criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate în privința modului de executare a pedepsei și pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei constatări a opozabilității hotărârii față de asigurător.
Partea responsabilă civilmente a criticat sentința pentru greșita obligare a inculpatului la plata sumei de 1100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 14.216,78 lei către S. U. de Urgență București.
Examinându-se cauza sub toate aspectele se constată că recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București este fondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect pe baza probelor administrate, situația de fapt, dând și o încadrare juridică corespunzătoare faptei săvârșite de inculpat.
Astfel, fapta inculpatului S. M., constând în aceea că la data de 17.11.2011, în jurul orei 9,20, a condus autoutilitara marca R. nr. de înmatriculare_, pe . sensul de mers dinspre . Răsăritului, iar la efectuarea virajului la dreapta, după ce a oprit pentru a acorda prioritate de trecere unor pietoni angajați în traversare pe la colțul intersecției, a repus în mișcare autoutilitara fără a se asigura și a surprins și accidentat mortal pe numita L. C. care se angajase în traversarea străzii de la dreapta la stânga raportat la sensul său de mers, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, se constată că instanța fondului a manifestat o bunăvoință excesivă atunci când a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Or, față de atitudinea procesuală a inculpatului, față de susținerea acestuia în fața instanței, atât cu ocazia audierii cât și în ultimul cuvânt, s-a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile în care, în mod constant, inculpatul a arătat că nu se consideră vinovat de producerea accidentului.
Relevantă sub acest aspect este apărarea pe care inculpatul și-a construit-o pe procesul procesului penal în sensul că accidentul nu s-a produs ca urmare a neasigurării corespunzătoare la plecarea de pe loc, ci intervenției unui caz fortuit, respectiv imposibilității de observare a victimei, aceasta, potrivit susținerilor inculpatului aflându-se în unghiul mort, apărare care a fost înlăturată de către instanță având în vedere probele administrate în cauză, respectiv expertiza tehnică auto și declarațiile martorului E. D..
S-a observat astfel că, atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei nu se rezumă la simpla negare a propriei vinovății, ci se particularizează prin dorința inculpatului de a fi exonerat de la răspunderea penală, prin invocarea unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei.
Relevantă este și percepția inculpatului asupra propriei imprudențe, acesta în ultimul cuvânt arătând că regretă moartea victimei, dar că nu se consideră vinovat de producerea evenimentului rutier.
Această atitudine a inculpatului reflectă regretul formal față de consecințele grave ale imprudenței sale și în același timp lipsa conștientizării cauzei care au determinat producerea accidentului.
De asemenea, pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul a încercat să prezinte o altă variantă de derulare a evenimentelor decât cea reținută în actul de sesizare a instanței și a confirmat prin declarația martorului ocular E. D., încercând să plaseze culpa în producerea accidentului asupra victimei, arătând că acesta avea asupra sa câte o sacoșă în fiecare mână și câte o sacoșă de umăr și că aceasta ar fi mers cu capul în jos în momentul producerii accidentului, deplasându-se paralel cu autobasculanta.
Neconcordanțele între susținerile inculpatului din cadrul aceleiași declarații, inițial a afirmat că nu a observat victima întrucât aceasta se afla în unghiul mort, ulterior susținând că victima ar fi cea responsabilă de producerea accidentului, întrucât căra mai multe sacoșe și se deplasa având privirea orientată în jos, nu fac decât să reliefeze încercarea inculpatului de a se disculpa, lipsa oricărui regret și a înțelegerii consecințelor produse ca urmare a neglijenței pe care a manifestat-o în trafic.
În contextul celor arătate mai sus, se apreciază că prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei, în cadrul căreia se pot dispune măsurile de supraveghere prev. de art. 863, alin. 3, dar și obligații constând în interzicerea de a mai conduce un autovehicul pe durata termenului de încercare se poate da un grad mai mare de eficiență pedepsei aplicate.
Este fondat și cel de al doilea motiv de recurs referitor la constatarea faptului că hotărârea este opozabilă asigurătorului S.C. „O. V. Insurance Group” SA.
În mod greșit instanța, consecutiv admiterii acțiunii civile formulate de partea civilă S. U. de Urgență București și obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 14.216,78 lei, a constatat în dispozitivul hotărârii faptul că aceasta este opozabilă asigurătorului de răspundere civilă S.C. „O. V. Insurance Group” SA.
Astfel, pe parcursul procesului penal, s-au constituit părți civile L. D., L. I. A. și L. F. S. (soțul și copii victimei), solicitând obligarea inculpatului la plata de daune morale și materiale.
La ultimul termen de judecată, părțile civile L. D., L. I. A. și L. F. S., au renunțat la judecarea acțiunilor civile. De asemenea, în prezenta cauză, S. U. de Urgență București a optat pentru exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, solicitând obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate victimei. În calitate de asigurător de răspundere civilă a fost citat S.C. „O. V. Insurance Group” SA.
Instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. U. de Urgență București, obligând inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. R. A. de Distribuție a Energiei Termice București la plata sumei de 14.216,78 lei și a constatat că hotărârea este opozabilă asigurătorului S.C. „O. V. Insurance Group” SA.
Potrivit art. 49 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar potrivit art. 50 alin. 1 din același act normativ, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asigurătorul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămarea corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.
Or, unitatea spitalicească nu se încadrează în categoria terțelor persoane păgubite prin accidente de autovehicule, menționată în art. 49 din Legea nr. 136/1995, ci este un furnizor de servicii medicale, iar asigurătorul nu face parte din categoria persoanelor care prin faptelor lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane, polița de asigurare RCA fiind destinată exclusiv părții vătămate prejudiciată direct prin accident.
Aceste dispoziții se coroborează și cu prevederile Legii nr. 95/2006 care, în art. 313 prevede că persoanele care, prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efectiv ocazionate de asistență medicală acordată.
Natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată în art. 1000 alin. 1 din Codul civil, precum și de răspunderea comitenților, pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor, ce este reglementată în alin. 3 al aceluiași articol.
Tocmai din aceste considerente, în mod corect instanța nici nu a dispus obligarea asigurătorului la plata cheltuielilor de spitalizare.
În aceste condiții, constatarea opozabilității față de asigurător a hotărârii prin care inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare nu are temei legal.
Astfel fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală se va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sector 6 București, se va casa în parte sentința și în fond, rejudecând se va dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 alin. 3 Cod procedură penală rap. la art. 145 alin. 21 lit. c Cod procedură penală se va impune condamnatului respectarea obligației de a nu conduce nici un vehicul pe durata termenului de încercare.
Totodată, se va înlătura menținerea că hotărârea este opozabilă asigurătorului S.C. „O. V. Insurance Group” SA.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În ceea ce privește recursul declarat al părții responsabile civilmente, se va respinge, ca nefondat.
La data accidentului soldat cu decesul victimei L. C., inculpatul era angajat al părții responsabile civilmente, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, transportarea unor resturi de la o lucrare efectuată în zonă cu autoutilitara proprietatea angajatorului, constând îndeplinite condițiile art. 1000 alin. 3 cod civil (legea în vigoare la data comiterii faptei ilicite), respectiv existența unui raport de prepușenie între inculpat și partea responsabilă civilmente și săvârșirea faptei de către inculpat „în funcțiile îndeplinite”, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Din perspectiva celor arătate mai sus, în mod corect a rezolvat instanța de fond latura civilă a cauzei, obligând în solidar pe inculpat cu recurenta parte responsabilă civilmente la plata despăgubirilor materiale către spital și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București împotriva sentinței penale nr. 552/21.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.
Casează, în parte, sentința recurată și în fond rejudecând:
În baza art. 86 ind. 1 C.p. dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
Pe durata termenului de încercare condamnatul S. M. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București ori de câte ori sunt chemați;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 3 Cpp rap. la art. 145 alin. 2 ind. 1 lit. c Cpp impune condamnatului respectarea obligației de a nu conduce nici un vehicul pe durata termenului de încercare.
Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în situația în care nu va respecta prevederile art. 83 și art. 84 Cp.
Înlătură din sentință aplicarea prevederilor art. 81 Cp și mențiunea că hotărârea este opozabilă asiguratorului O. V. Insurance Group SA.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cpp respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea responsabilă civilmente R. A. de Distribuție a Energiei Termice București împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare în recursul parchetului rămân în sarcina statului.
În temeiul art.192 alin.2 Cpp obligă partea responsabilă civilmente la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 7.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. DUMITRIȚA B. L. D. D.
GREFIER
C. G.
Red. L.B.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. L. P. – Judecătoria Sectorului 6 București
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
