Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2068/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2068/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 2068/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 2068
Ședința publică de la 01 noiembrie 2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE S. M.
JUDECĂTOR F. D.
JUDECĂTOR L. C.
GREFIER V. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR: M. S..
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpata, M. R., împotriva încheierii de ședință, din data de 22.10.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta – inculpat, M. R., personal în stare de arest și asistată de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513 Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatei în stare de libertate, având în vedere că nu ea a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, iar în această fază procesuală, acesta nu mai poate influența bunul mers al cercetării judecătorești, în raport de circumstanțele reale și personale ale acesteia.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, solicitând menținerea soluției dată în primă instanță, pe care o consideră legală și temeinică, având în vedere că, din probele administrate în cauză, rezultă vinovăția inculpatei, iar lăsarea acesteia în libertate ar crea un pericol pentru ordinea publică, în raport de natura și gravitatea faptei comisă.
Recurenta - inculpat solicită să fie judecată în stare de libertate, deoarece nu se consideră vinovată de săvârșirea infracțiunii.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 22.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în dosarul nr._ 13, în baza art.3002 raportat la art.160b alin.1 C. pr. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților I. M. și M. R..
În temeiul art.139 C. pr. pen. a fost respinsă ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării prevnetive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpata M. R..
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.1617/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților I. M. și M. R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.174-175 lit.i C. pen.
În fapt, s-a reținut că în data de 08.04.2013, în imobilul situat în București, ., inculpata M. R. ar fi lovit victima C. G. R. cu cuțitul în zona coapsei stângi, treime medie, în apropierea arterei femurale, după care inculpatul I. M. i-ar fi aplicat o altă lovitură cu cuțitul având drept consecință lezarea pericardului și cordului, acțiuni ce au condus la decesul victimei.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că există indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunea dedusă judecății, în sensul art.143 alin.1, art.681 C. pr. pen. și art.5 par.1 lit.c din CEDO.
Instanța de fond a constatat că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, decurgând din materialul probator administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fata locului si planșele foto, fisa de constatări preliminare nr.A3/457/09.04.2013 întocmita de I.N.M.L. „M. Minovici” București, planșe fotografice privind aspectele fixate, probele si mijloacele materiale de proba ridicate la data de 09.04.2013 la INML „M. Minovici” București cu ocazia necropsiei victimei C. G. R., proces-verbal de vizionare a imaginilor surprinse in data de 08.04.2013 de camerele de supraveghere montate la parterul blocului O13 de pe ., sector 6, București, declarațiile martorilor I. C., I. D., I. L., C. A., I. D., M. A., D. C. P., M. D. și D. R. A., proces-verbal de redare în forma scrisa a convorbirilor telefonice purtate de utilizatorul postului telefonic cu nr._ și a SMS-urilor expediate de aceasta in zilele de 08-09.04.2013, declarațiile inculpaților date pana in acest moment procesual – elemente de proba ce au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până în prezent.
Pe de altă parte, în cauză există situația prev. de art. 148 lit. f C.p.p., respectiv inculpații au comis o faptă pentru care legea prevede o pedeapsă mai mari de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește această ultimă condiție, tribunalul a avut în vedere faptul că aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpaților îl prezintă nu trebuie făcută evident prin abstracție de gravitatea faptei pentru care sunt cercetați inculpații. Sub acest aspect existența pericolului poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii deduse judecății, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni.
Prin urmare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate. În consecință, analizând circumstanțele reale existente în cauză, instanța constată faptul că li se impută inculpaților săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat, infracțiune cu un grad de pericol social concret ridicat, având în vedere importanța valorii sociale ocrotite penalmente. În contextul întăririi atitudinii de combatere a acestui tip de conduită socială, presupunerea săvârșirii unei atare infracțiuni este suficient de gravă pentru a justifica privarea de libertate, fiind necesară o reacție fermă împotriva celor bănuiți de comiterea unor asemenea fapte.
Totodată, Tribunalul a constatat că arestarea inculpaților corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 C.p.p., impunându-se pentru o bună desfășurare a procesului penal și că aceasta nu a depășit o durată rezonabilă până la acest moment.
Într-adevăr, potrivit articolului 5 par.(3) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privarea de libertate nu trebuie să depășească un termen rezonabil.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata M. R., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și să se dispună judecarea cauzei în stare de libertate.
Curtea examinând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, față de critica formulată dar și din oficiu conform dispozițiilor art.3856 alin.3 C. pr. pen. constată nefondat recursul.
În mod judicios a reținut instanța de fond că măsura arestării preventive a inculpatei a fost temeinică și legală, existând indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, împreună cu un alt inculpat, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptelor comise (cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat), modalitatea de comitere (împreună cu un alt inculpat, a aplicat victimei C. G. R. cu cuțitul în zona coapsei stângi, treime medie, în apropierea arterei femurale), infracțiunea ducând la decesul victimei.
Constatând că, în speță, sunt îndeplinite cerințele art.160b alin.3 C. pr. pen. în sensul că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acesteia, prima instanță a dispus în mod legal menținerea arestării preventive.
Ca urmare, se reține că nu este întemeiată critica formulată iar hotărârea atacată este legală și temeinică, considerente față de care se va respinge ca nefondat recursul în baza art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpata M. R., împotriva încheierii de ședință din 22.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în dosarul nr._ 13.
Obligă inculpata la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. M. F. D. L. C.
GREFIER,
V. B.
Red. D.F.
Dact. A.L. 2 ex./26.11.2013
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 2062/2013. Curtea... → |
|---|
