Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 2132/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2132/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 2132/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 2132/R
Ședința publică de la data de 13 noiembrie 2013.
Curtea constituită din:
P. – C. A. G.
JUDECĂTOR – V. C.
JUDECĂTOR – L. C-T. C.
GREFIER - M. G.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror E. – ELIANA B..
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații C. N., R. E. și R. A., împotriva încheierii de ședință din data de 05 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a penală în dosarul nr._/3/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat C. N. în stare de arest și asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială depusă la dosarul de fond și avocat desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație depusă la dosar, recurenții inculpați R. E. și R. A., în stare de arest și asistați de avocat desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C. N. solicită a se lua act că mandatul său a încetat prin prezentarea apărătorului ales și a se aprecia asupra acordării onorariului parțial pentru studiu dosarului.
Recurenții inculpați R. E. și R. A., personal, având pe rând cuvântul, arată că înțeleg să își retragă recursurile declarate în cauză.
Apărătorul recurenților inculpați R. E. și R. A., solicită a se lua act de retragerea recursurilor inculpaților.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se lua act de manifestarea de voință a recurenților inculpați R. E. și R. A. în sensul retragerii recursurilor declarate în cauză.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat de inculpatul C. N..
Apărătorul recurentului inculpat C. N. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat. Solicită a se observa că în ceea ce privește strict interpretarea textului de lege de la art. 1602 Cod procedură penală cu referire la decizia nr. 17/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, cererea de liberare sub control judiciar în esența ei ca și instituție de drept nu neagă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Singura problemă care se pune din punct de vedere al analizei judecătorului fondului investit cu o astfel de cerere este cea a oportunității admiterii unei cereri de liberare provizorie vis a vis de stadiul procedurii în care ne aflăm și vis a vis de circumstanțele reale ale faptei reținute în sarcina inculpatului. Arată că inculpatului este trimis în judecată în stare de arest preventiv de cca. 6 luni de zile, pentru o faptă care este la limita posibilității luării măsurii arestării preventive sub aspect sancționator, respectiv fapta de cămătărie prevăzută de legea specială al cărui maxim special de pedeapsă este de 5 ani închisoare. De asemenea, solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, are doi copii minori în întreținere.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că în cauză s-a făcut în mod corect aplicarea dispoz. art. 3001 alin. 1, 3 Cod procedură penală raportat la probele cauzei, la încadrarea juridică, la cerințele textului de lege arătat, motiv pentru care criticile formulate în recurs sunt nefondate și solicită, în consecință, menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Apărătorul recurentului inculpat C. N. având cuvântul în replică, precizează că nu este vorba despre o încheiere în care instanța de fond s-a pronunțat în ceea ce privește art. 3001 sau 160b Cod procedură penală asupra măsurii preventive, ci vorbim despre o încheiere în care instanța a luat în discuție doar cererea formulată de inculpat în temeiul dispozițiilor legale privitoare la solicitarea formulată.
Reprezentantul Ministerului Public în completarea susținerilor sale raportat la cele arătate consideră că instanța de fond în mod corect a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ca fiind nefondată.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat C. N. solicită admiterea recursului achiesând la concluziile puse de către apărătorul său.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, deliberând constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 05.11.2013, Tribunalul București – Secția a II-a penală a dispus, între altele, în baza art.1608a alin.6 C. pr. pen., respingerea
ca neîntemeiate a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații D. D., G. M., D. V., R. E., C. N. și R. A..
A fost de asemenea respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul S. G. în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că prin rechizitoriul nr.4799/P/2012 din 06.09.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații:
- S. G. (recidivist), pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de cămătărie și spălare a banilor (două fapte);
- R. E. (recidivist), pentru infracțiunile de cămătărie și șantaj, aflate în concurs real;
- C. N. – infracțiunea de cămătărie;
- D. V. – infracțiunea de șantaj;
- D. D. – infracțiunile de cămătărie, șantaj (două fapte) și deținere fără drept a unei arme nelegale supuse autorizării, aflate în concurs real;
- G. M. – pentru săvârșirea infracțiunilor de cămătărie și șantaj (2 fapte), aflate în concurs real;
- R. A., recidivist, pentru săvârșirea infracțiunilor de cămătărie și șantaj, în concurs real.
După sesizarea instanței prin rechizitoriu, Tribunalul a constatat prin încheieri de ședință succesive, ultima din 16.10.2013, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
S-a avut în vedere că există date și indicii temeinice, în sensul art.143 raportat la art.681 C. pr. pen. care justifică presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpați a respectivelor fapte. Acestea au constat, în principal, în acordarea unor infracțiuni importante, de multe ori de ordinul a zeci de mii de euro, unor persoane care își pierduseră banii la cazinouri (îndeosebi „Platinum”, „Queen” și „Metropolis”). Dobânda practicată era în mod obișnuit de 10% pe zi, iar în caz de neplată, inculpații, elemente extrem de violente, îi amenințau și șantajau pe cei împrumutați.
S-a mai reținut că amploarea presupusei activități infracționale, mijloacele concrete de operare și urmările produse, în raport și de persoana inculpaților (unii fiind recidiviști, iar alții cunoscuți cu antecedente penale) prezintă un grad de pericol social concret pentru ordinea publică, de natură să justifice măsura excepțională a privării de libertate.
În ceea ce privește cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații D. D., G. M., D. V., R. E., C. N. și R. A., instanța a apreciat că, deși admisibile în principiu, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile presupus săvârșite, ele ar fi de natură, prin eventuala punere în libertate a celor în cauză, să perturbe normala desfășurare a procesului și aflarea adevărului. Cel puțin în acest moment procesual, menținerea stării de arest este justificată, fiind menită să preîntâmpine o stare de pericol social concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri nemotivate inculpații C. N., R. E. și R. A..
În ședința publică de la 13 noiembrie 2013, inculpații R. E. și R. A. au declarat, în prezența avocaților lor, că înțeleg să-și retragă recursurile, Curtea urmând să ia act de aceste manifestări de voință.
În aceea ce privește recursul declarat de inculpatul C. N., acesta din urmă a susținut, prin avocat, că dorește să fie pus în libertate deoarece este arestat de circa 6 luni, nu este cunoscut cu antecedente penale și are doi copii minori în întreținere.
În faza procesuală a recursului nu s-au depus la dosarul cauzei alte înscrisuri cu caracter probatoriu.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că recursul este nefondat în sensul considerațiilor ce succed.
Sub un prim aspect, se constată că, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, nu au intervenit temeiuri noi, de fapt sau de drept, care să infirme necesitatea menținerii măsurii arestării preventive. Datele și indiciile temeinice privind presupusa participare a recurentului inculpat la o activitate infracțională amplă, cu un grad ridicat de pericol social, sunt numeroase, iar atingerea scopurilor instituite prin art.136 alin.1 C. pr. pen. reclamă de asemenea privarea de libertate în continuare a celui în cauză la acest moment procesual.
Este incontestabil că arestarea preventiv ă este și trebuie să rămână o măsură de excepție, însă în speță aceasta este justificată, inclusiv prin prisma prevederilor art.5 par.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, circumstanțele personale ale recurentului inculpat nu sunt lipsite de relevanță, însă Curtea apreciază că ele nu pot prevala asupra elementelor concrete ale cauzei care atestă necesitatea menținerii stării de arest preventiv.
În fine, în raport de complexitatea cauzei, de numărul celor implicați și de volumul important al probatoriilor ce trebuie administrate, durata arestării preventive nu a depășit un interval de timp „rezonabil” în accepțiunea Convenției Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții de la Strasbourg.
Așa fiind, cum încheierea atacată este legală și temeinică sub toate aspectele, recursul va fi respins ca nefondat, în baza dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Văzând și dispozițiile art.192 și urm. C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C. N., împotriva încheierii de ședință din 05.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în dosarul nr._/3/2013.
Obligă pe recurentul inculpat la 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 25 lei onorariu parțial avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpații recurenți R. E. și R. A..
Obligă fiecare recurent la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. A. G. V. C. L. C-tin C.
GREFIER,
M. G.
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex./05.12.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Art. 279 C.p.,... → |
|---|
