Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2485/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 2485/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-12-2012 în dosarul nr. 2485/2012

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 2485

Ședința publică din data de 20 decembrie 2012

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: M. C.

JUDECĂTOR: C. C.

JUDECĂTOR: C.-B. I.-T.

GREFIER: A. L. P.

MINISTERUL PUBLIC P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. C..

Pe rol, se află judecarea recursului declarat de condamnatul D. M. împotriva sentinței penale nr.253 din data de 24.03.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală, în dosarul nr._ .

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-condamnat D. M. personal, în stare de arest, asistat juridic de apărător din oficiu, C. V., în baza delegației avocațiale depusă la dosar, la fila 4.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că se impune a fi calificată cererea inculpatului ca fiind recurs.

Apărătorul din oficiu de asemenea apreciază că cererea dedusă judecății este recurs.

Curtea califică cererea condamnatului-contestator ca fiind recurs peste termen, exercitat împotriva sentinței penale nr.253 din data de 24.03.2010, formulat la data de 26 septembrie 2012, deși sentința a fost pronunțată la 24.03.2010.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că indiferent de calificare, ca fiind recurs sau contestație în anulare, cererea este tardiv formulată, în raport cu data încarcerării, 12.04.2012, fila 4 din dosarul_ și față de data formulării prezentei cereri, 26.09.2012, la o distanță de 5 luni, fiind depășit termenul de 10 zile prevăzut de lege.

În consecință, solicită respingerea recursului ca fiind tardiv formulat.

Apărătorul din oficiu pentru recurentul condamnat D. M. solicită aplicarea dispozițiilor legale.

Recurentul-condamnat D. M. solicită redozarea pedepsei aplicate.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.253 din data de 24 martie 2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:

În temeiul art.334 Cod de procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului Joiman I., din complicitate la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.26 Cod penal rap. la art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, e, g și i Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal în complicitate la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.26 Cod penal rap. la art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit. a, e, g și i Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.75 alin.1 lit. c Cod penal.

1. În baza art.345 alin.2 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul minor S. L. C. (fiul lui M. și G. E., născut la data de 04.07.1991 în mun. B., domiciliat în ., .. 34, județul I. și fără forme legale în orașul Voluntari, ., județul I., cetățean român, necăsătorit, studii 8 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necunoscut cu antecedente penale, C.N.P._) la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea, în formă continuată, a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, e, g și i Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.99 și urm. Cod penal rap. la art.76 alin.1 lit.d Cod penal rap. la art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal cu aplic. art.80 alin.1 Cod penal.

Potrivit art.71 Cod penal rap. la art.3 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Conform art.110/1 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani, stabilit conform art.110 Cod penal, socotit de la data rămânerii definitive a sentinței.

În temeiul art.86/3 alin.1 Cod penal rap la art.11 alin.1 din O.G. nr.92/2000 privind organizarea și funcționarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate, pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Potrivit art.86/3 alin.3 lit.a Cod penal rap la art.11 alin.1 din O.G. nr.92/2000, pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ sau de calificare stabilit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, pe același termen de încercare.

Conform art.359 alin.1 Cod de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.110/1 alin.3 teza a-II-a Cod penal rap. la art.86/4 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Potrivit art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii din data de 23.01.2009 ora 04.00 până în data de 24.01.2009 ora 04.00.

2. În baza art.345 alin.2 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul D. M. (fiul lui I. și T., născut la data de 16.06.1990 în București, domiciliat în București, ., sector 2, cetățean român, necăsătorit, studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, vânzător în Complexul Niro, cunoscut cu antecedente penale, C.N.P._) la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal – art.209 alin.1 lit. a, e, g și i Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal

În temeiul art.86/4 alin.1 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni aplicate prin sentința penală nr.346/06.03.2007, pronunțată de Tribunalul București – Secția a-II-a Penală în dosarul nr._/3/2006, rămasă definitivă la data de 10.10.2007 prin nerecurarea deciziei penale nr.307/A/24.09.2007 a Curții de Apel București – Secția a-II-a Penală, și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 2 ani și 6 luni aplicate prin sentința penală nr.346/06.03.2007, care nu s-a contopot cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în cauză, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.

Conform art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii din data de 23.01.2009 ora 04.00 până în data de 24.01.2009 ora 04.00.

3. În baza art.345 alin.2 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul P. A. (fiul lui C. și C. M., născut la data de 28.05.1982 în București, domiciliat în București, .. 9, sector 1, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, vânzător în Complexul Europa, cunoscut cu antecedente penale, C.N.P._) la pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie și în formă continuată, a complicității la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.26 Cod penal rap. la art.208 alin.1 Cod penal – art.209 alin.1 lit. a, e, g și i Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.39 alin.4 Cod penal și art.37 alin.1 lit.b Cod penal

Conform art.71 Cod penal rap. la art.3 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Potrivit art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii din data de 23.01.2009 ora 04.00 până în data de 24.01.2009 ora 04.00.

4. În baza art.345 alin.2 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul JOIMAN I. (fiul lui Z. și P., născut la data de 22.05.1987 în București, domiciliat în ., ., ., județul I., și fără forme legale în București, ., sector 2, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără ocupație, fără loc de muncă, necunoscut cu antecedente penale, C.N.P._) la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea, în formă continuată, a complicității la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.26 Cod penal rap. la art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, e, g și i Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.75 alin.1 lit.c Cod penal.

În temeiul art.71 Cod penal rap. la art.3 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Potrivit art.86/1 alin.1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 5 ani, socotit de la data rămânerii definitive a sentințe, potrivit art.86/2 Cod penal.

În baza art.86/3 alin.1 Cod penal rap la art.11 alin.1 din O.G. nr.92/2000 privind organizarea și funcționarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate, pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Conform art.86/3 alin.3 lit.a Cod penal rap la art.11 alin.1 din O.G. nr.92/2000, pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ sau de calificare stabilit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, pe același termen de încercare.

În temeiul art.359 alin.1 Cod de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86/4 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.

Potrivit art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii din data de 23.01.2009 ora 04.00 până în data de 24.01.2009 ora 04.00.

În baza art.118 alin.1 lit.b Cod penal, s-a luat față de inculpatul D. M. măsura de siguranță a confiscării speciale a unei șurubelnițe pe care acesta a folosit-o la săvârșirea infracțiunii.

Conform art.14, 24 alin.1, 76 și 346 alin.1 Cod de procedură penală, s-a luat act că părțile vătămate E. D. I. (domiciliat în București, ., sector 2), G. RUBIN (domiciliat în București, ., sector 2), I. F. (domiciliat în București, ., sector 2) și G. L. ( domiciliat în București, ., sector 2) nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

Potrivit art.191 alin.1 și 2 Cod de procedură penală rap. la art.189 Cod de procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.000 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care sumele reprezentând contravaloarea onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în contul Serviciului de Asistență Judiciară din cadrul Baroului București.

În temeiul art.193 Cod de procedură penală, s-a luat act că părțile vătămate nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, că în data de 23.01.2009, în jurul orelor 03.00 – 04.00, prin spargerea geamurilor portierelor, inculpatul S. L. C. a sustras un radio-CD auto marca Blaukpunkt din autoturismul marca Dacia Supernova cu număr de înmatriculare_ parcat pe . din sectorul 2, un radio-CD auto marca Sony din autoturismul marca Opel Vectra cu număr de înmatriculare 75-0EQW-95 parcat pe . din sectorul 2 și un radio-CD auto marca Sony din autoturismul marca Peugeot cu număr de înmatriculare_ parcat pe . din sectorul 2, iar prin spargerea geamului portierei a încercat să sustragă radio-CD-ul din autoturismul marca Opel Vectra cu număr de înmatriculare H-IER-615 parcat pe . din sectorul 2, fără a reuși acest lucru din cauza intervenției unei terțe persoane, în timp ce inculpatul D. M. a spart greamul portierei autoturismului marca Opel Vectra cu număr de înmatriculare 750-EQW-95 pentru a-i permite inculpatului S. L. C. să poată să sustragă radio-CD-ul auto, și i-a asigurat paza, alături de inculpații P. A. și Joiman I. pentru ca incupatul S. L. C. să poată să spargă geamurile portierelor acelor autoturisme și să sustragă acele radio-CD-uri auto, pe care urmau să le valorifice prin vânzare, iar banii să îi împartă între ei, fiind însă surprinși la scurt timp de organele de poliție.

Prin cererea formulată la data de 26 septembrie 2012 (data poștei) și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția Penală sub nr._ la data de 28 septembrie 2012, invocând dispozițiile art.461 Cod procedură penală, condamnatul D. M. a arătat că înțelege să formuleze contestație la executare împotriva sentinței penale nr.253 din 24 martie_ pronunțate de Judecătoria sector 2 București în dosarul nr._, cu motivarea că nu a putut fi prezent în fața Curții de Apel din motive pe care le va arăta instanței.

În cuprinsul aceleiași cereri, a mai arătat condamnatul contestator că, în mod greșit prin sentința de condamnare pe care o contestă, nu i s-au aplicat dispozițiile art.320¹ Cod procedură penală, în condițiile în care a recunoscut faptele încă de la începutul cercetării penale.

Investită cu soluționarea acestei cereri, Judecătoria sector 2 București a luat măsuri pentru a fi comunicată și atașată la dosar Sentința penală nr.253/24.03.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Penală (dosar nr._ ), în copie certificată pentru conformitate cu originalul, însoțită de un referat întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul acestei instanțe (f. 4- 14 dosar nr._ ).

De asemenea, la solicitarea instanței, a fost comunicată și atașată la dosar fișa de cazier a condamnatului contestator (f. 21-22 dosar nr._ ).

La termenul de judecată din 25.10.2012, condamnatul contestator a arătat că înțelege să formuleze contestație în anulare împotriva Sentinței penale nr.253/24.03.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Penală (dosar nr._ ), astfel că, față de această împrejurare, Judecătoria Sectorului 2 București a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția necompetenței materiale a respectivei instanțe, precum și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

D. urmare, prin sentința penală nr.901/25.10.2012 din data de 05.12.2012, pronunțată în dosarul nr._ , Judecătoria Sectorului 2 București – Secția penală, în temeiul art.39 alin.1 Cod procedură penală și art.389 Cod procedură penală, a admis excepția necompetenței sale materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație în anulare, privind pe contestatorul-condamnat D. M. (fiul lui I. și T., născut la data de 16.06.1990, în București, CNP_, în prezent aflat în stare de detenție și încarcerat în penitenciarul Rahova), în favoarea Curții de Apel București, dispunând totodată atașarea dosarului de fond (dosar nr._ ).

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria sector 2 București a constatat că speța dedusă judecății are ca obiect contestație în anulare, contestatorul solicitând rejudecarea recursului și invocând faptul că nu ar fi fost citat în mod corespunzător la judecarea recursului la Curtea de Apel București (caz de contestație prev. de art.386 lit.a Cod procedură penală).

De asemenea s-a reținut că potrivit art.389 alin.1 Cod procedură penală, competența de soluționare a contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art.386 lit.a Cod procedură penală îi revine instanței de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se solicită.

În raport cu acestea, văzând și dispozițiile art.39 alin.1 Cod procedură penală, precum și dispozițiile art.42 Cod procedură penală, s-a dispus în consecință.

Urmare a acestei declinări de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția I Penală la data de 27 noiembrie 2012.

La termenul de judecată din data de 20 decembrie 2012, Curtea, luând în considerare faptul că, potrivit relațiilor comunicate de biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Sectorului 2 București, împotriva sentinței penale nr.253 din data de 24 martie 2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ nu s-a promovat nicio cale de atac, a pus în discuția părților calificarea cererii deduse judecății ca fiind recurs peste termen, condamnatul asistat de apărător, însușindu-și această calificare.

Tot la termenul de judecată din data de 20 decembrie 2012, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității recursului declarat împotriva sentinței penale nr.253 din 24 martie 2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, motivat de împrejurarea că petentul condamnat a fost încarcerat în executarea pedepsei la data de 12.04.2012 și a formulat recurs la data de 26.09.2012, adică cu mult după expirarea termenului prevăzut de lege pentru declararea recursului peste termen.

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva excepției invocate de către reprezentantul Ministerului Public, Curtea constată că într-adevăr recursul declarat de condamnatul D. M. împotriva sentinței penale nr.253 din 24 martie 2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._, este tardiv, având în vedere următoarele aspecte:

Potrivit art.385³alin.2 cu referire la art.365 alin.1 din Codul de procedură penală „partea care a lipsit atât la judecată, cât și la pronunțare, poate declara recurs și peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile”.

Verificând situația recurentului D. M. din perspectiva exigențelor legale privitoare la declararea recursului peste termen, Curtea constată că deși acesta, astfel cum rezultă din conținutul sentinței penale nr.253 din 24 martie 2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, respectiv a încheierii din 17.03.2010 care face parte integrantă din aceasta, nu a fost prezent nici la judecată și nici la pronunțare, totuși nu a declarat recursul cu respectarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac într-o astfel de situație.

În concret, din relațiile comunicate de către biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Sectorului 2 București rezultă că persoana condamnată D. M. a început executarea pedepsei aplicată prin sentința penală nr.253 din 24 martie 2010, la data de 12 aprilie 2012, iar cererea calificată drept recurs peste termen a fost formulată de acesta la data de 26 septembrie 2012 (expediată prin poștă), astfel că a fost depășit cu mult termenul de 10 zile, calculat de la începerea executării pedepsei, prevăzut de lege pentru declararea recursului peste termen.

În consecință, constatând că recursul declarat de condamnatul D. M. împotriva sentinței penale nr.253 din 24 martie 2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ este tardiv, Curtea îl va respinge ca atare, în temeiul dispozițiilor art.385¹⁵ pct.1, lit.a Cod procedură penală.

În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul cuvenit avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art.385¹⁵, pct.1, lit.a Cod procedură penală, respinge, ca tardiv, recursul peste termen declarat de condamnatul D. M. împotriva sentinței penale nr.253 din data de 24.03.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală, în dosarul nr._ .

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-condamnat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 de lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20.12.2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M. C. C. C. C.-B. I.-T.

GREFIER,

A. L. P.

red.jud.C.C.

ex.2

red.jud.E.V.A.I.-Jud.Sect.2

← Falsul în declaraţii. Art. 292 C.p.. Decizia nr. 1213/2013....		Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2485/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2485/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI