Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 65/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 65/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA de APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a I-a PENALĂ
Decizia penală nr.65/R
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C.-V. G.
Judecător: D. P.
Judecător: V. B.
Grefier: I. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală este reprezentat prin procuror M. R..
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de recurentul-petent-inculpat G. L. împotriva Încheierii de ședință din data de 19.XII.2012 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde recurentul-petent-inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv, și asistat juridic de apărător ales T. A., în baza împuternicirii avocațiale ., nr._/14.I.2013, aflată la fila 6 din dosarul de recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, la întrebarea Curții, recurentul-petent-inculpat precizează că înțelege limba română și nu are nevoie de prezența unui translator.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-petent-inculpat, prin apărătorul ales, susține că instanța de fond a analizat mai mult fondul cauzei, din punct de vedere al infracțiunilor reținute în sarcina sa, decât motivele cererii de liberare provizorie sub control judiciar, însă, la acest moment procesual, când i-a fost prezentat materialul de urmărire penală și urmează să fie întocmit rechizitoriul, nu mai este oportună privarea sa de libertate, cu atât mai mult cu cât, din tot materialul probator, nu rezultă date că, lăsat în libertate, va împiedica buna desfășurare a procesului penal. Precizează că se reține un prejudiciu de 10 milioane Euro anual, dar care, încă, nu a fost certificat printr-o expertiză tehnică contabilă, de altfel utilă cauzei, ce va necesita timp îndelungat pentru efectuare. Mai invocă egalitatea de tratament juridic cu ceilalți inculpați lăsați în stare de libertate, învederând faptul că, inițial, au fost arestați preventiv 40 de inculpați, din care au rămas în arest preventiv doar 12 inculpați, iar inculpații puși în libertate fac parte din primul palier infracțional. Prin urmare, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. La întrebarea Curții, precizează că are domiciliu la adresa din România, menționată în cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public susține că sunt corecte aprecierile instanței de fond referitoare la menținerea temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive și la inoportunitatea liberării inculpatului sub control judiciar, prin raportare atât la activitatea infracțională desfășurată, ținându-se seama de întinderea și valoarea prejudiciului material creat, cât și la circumstanțele sale personale. Învederează faptul că raportul de expertiză contabilă și raportul de constatare tehnico-științifică au fost efectuate de către specialiștii în domeniu. Precizează că, au mai rămas în stare de arest preventiv 14 inculpați dintr-un număr, inițial, de 41 de inculpați, puși în libertate, pe parcursul a 6 luni, din diverse motive, precum contribuția redusă la activitatea infracțională, poziția procesuală sinceră, plata prejudiciului material, ultimul inculpat plătind suma de 5 milioane Euro, cu titlu de despăgubiri materiale. Arată că s-a început urmărirea penală față de 250 societăți comerciale. În consecință, pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
Recurentul-petent-inculpat, prin apărătorul ales, susține că faptele penale reținute în sarcina sa au fost săvârșite în calitatea sa de administrator al societății comerciale, însă a fost concediat. Precizează că nu a avut liber arbitru cu privire la activitatea comercială desfășurată, toate actele fiind efectuate cu aprobarea societății comerciale mamă.
Recurentul-petent-inculpat, personal, susține că poate fi judecat în stare de libertate, în condițiile în care nu are antecedente penale, timp de 18 ani a lucrat, ca manager, în diferite multinaționale, are familie și domiciliu în România. Nu înțelege motivul pentru care, până la acest moment procesual, nu a fost întocmit un audit de către o societate de audit internațională, pentru a se stabili, cu exactitate, situația contabilă. Consideră că societatea comercială la care a lucrat are posibilitatea plății oricărui prejudiciu, dacă va fi dovedit.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 19.XII.2012, din Dosarul nr._, Tribunalul București - Secția a II-a penală a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de petentul-inculpat G. L., pe care l-a obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În motivare, a arătat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă continuă să existe, respectiv dispozițiile art.143, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, astfel că lăsarea în libertate a petentului-inculpat prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din amploarea și gravitatea activității infracționale, cu un prejudiciu material important asupra bugetului de stat, impunând o reacție fermă din partea organelor judiciare, cu atât mai mult cu cât interesul general, de garantare a unui climat de securitate și încredere, este prioritar, așa încât garanțiile de ordin personal, precum vechimea în muncă de aproximativ 18 ani și lipsa antecedentelor penale, nu sunt în măsură să asigure o bună desfășurare a procesului penal.
În termen legal, petentul-inculpat a declarat recurs, pentru netemeinicie.
În motivarea orală a recursului, recurentul-petent-inculpat a susținut că instanța de fond a analizat mai mult fondul cauzei, din punct de vedere al infracțiunilor reținute în sarcina sa, decât motivele cererii de liberare provizorie sub control judiciar, însă, la acest moment procesual, când i-a fost prezentat materialul de urmărire penală și urmează să fie întocmit rechizitoriul, nu mai este oportună privarea sa de libertate, cu atât mai mult cu cât, din tot materialul probator, nu rezultă date că, lăsat în libertate, va împiedica buna desfășurare a procesului penal. A precizat că se reține un prejudiciu de 10 milioane Euro anual, dar care, încă, nu a fost certificat printr-o expertiză tehnică contabilă, de altfel utilă cauzei, ce va necesita timp îndelungat pentru efectuare, fără să înțeleagă motivul pentru care, până la acest moment procesual, nu a fost întocmit un audit de către o societate de audit internațională, pentru a se stabili, cu exactitate, situația contabilă, arătând că societatea comercială la care a lucrat are posibilitatea plății oricărui prejudiciu, dacă va fi dovedit. A mai invocat egalitatea de tratament juridic cu ceilalți inculpați lăsați în stare de libertate, învederând faptul că, inițial, au fost arestați preventiv 40 de inculpați, din care au rămas în arest preventiv doar 12 inculpați, iar inculpații puși în libertate fac parte din primul palier infracțional. A adăugat faptul că are familie și domiciliu în România, timp de 18 ani a lucrat, ca manager, în diferite multinaționale și nu este cunoscut cu antecedente penale.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivelor de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Curtea reține că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 25/26.VII.2012, din Dosarul nr._/3/2012, Tribunalul București – Secția I-a penală, a dispus, în temeiul art.143, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului, față de care a fost emis M.A.P. nr.214/U._ .2012, pentru comiterea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, de evaziune fiscală, constând în omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, precum și evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale, prevăzută de art.9, alin.1, literele b și c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41, alin.2, Cod penal, și de spălare de bani, prevăzută de art.23, literele a și b din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, toate în concurs real și ideal, prevăzut de art.33, literele a și b, Cod penal, reținându-se în sarcina sa că, la sfârșitul anului 2011, a aderat la grupul infracțional organizat, inițiat pe teritoriul României de inculpatul S. S., împreună cu care, în calitatea sa de administrator al S.C. „Hochtief Trade Solutions Limited Hong Kong” – Sucursala România, fostă S.C. „Hochtief Procurement Asia Limited” – Sucursala România, precum și la S.C. „Hochtief Trade Supplies” S.R.L., fostă S.C. „Idroexpert Solutions” S.R.L., a înființat, pe teritoriul României, S.C. „Hochtief Trade Solutions” S.R.L. și S.C. „Hochtief Trade Supplies” S.R.L., înscrise într-un circuit evazionist, în ale căror puncte de lucru sunt comercializate materiale de construcții și de bricolaj la prețuri cu mult sub cele ale societăților comerciale concurente, cu afectarea, în acest mod, a mediului concurențial, activitate infracțională care s-a desfășurat în cadrul unor circuite comerciale complexe, constituite printr-un număr impresionant de societăți comerciale române și străine, controlate direct sau indirect de membrii grupării infracționale, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, cu un prejudiciu material adus bugetului de stat la suma de peste 40 milioane euro anual.
Curtea apreciază că, deși încheierea de ședință este deficitară, soluția dispusă este corectă.
Potrivit Deciziei nr.17/17.X.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, verifică măsura în care buna desfășurare a procesului penal este sau nu este împiedicată prin punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului. Prima instanță de judecată a analizat, cu precădere, temeiurile arestului preventiv, în special cea de-a doua cerință cumulativă prevăzută de art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, privind pericolul concret pentru ordinea publică, prin lăsarea în libertate a inculpatului. Procedând în această manieră, prima instanță a omis să examineze oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar, în raport cu momentul în care se află procesul penal. Curtea constată că urmărirea penală se apropie de final, într-o cauză extrem de complexă, prin numărul de inculpați și de fapte penale, astfel că, în scurt timp, petentul-inculpat se va afla în fața judecătorului, care va aprecia inclusiv cu privire la starea de arest preventiv, din perspectiva fondului. Împrejurarea că unii dintre inculpați au fost puși în libertate nu are nici un fel de relevanță juridică, întrucât, în cadrul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, este examinată situația personală a petentului-inculpat, și nu a grupului. De asemenea, datele personale favorabile ale petentului-inculpat, cetățean italian, precum stabilitatea pe teritoriul României, în condițiile în care în sarcina acestuia a fost reținută o activitate infracțională gravă, nu sunt apte să garanteze că petentul-inculpat nu se va sustrage de la procesul penal, îngreunând, astfel, buna desfășurare a urmăririi penale.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-petent-inculpat G. L. împotriva Încheierii de ședință din data de 19.XII.2012 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr._, iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-petent-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-petent-inculpat G. L. împotriva Încheierii de ședință din data de 19.XII.2012 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr._ .
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-petent-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.I.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-V. G. D. P. V. B.
GREFIER,
I. P.
Red.și dact.: jud. D.P.
Trib. București – Secția a II-a penală: A. C..
2 ex.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 1225/2013.... → |
|---|
