Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1171/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1171/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 1171/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I –A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1171/R
Ședința publică din data de 18 iunie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: P. V. A.
Judecător: C. E. R.
Judecător: N. A.
Grefier: R. C. D.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror F. D..
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de recurent – inculpat V. T. S. împotriva încheierii de ședință din data de 11.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul – inculpat V. T. S., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales cu împuternicire avocațială nr._/17.06.2013 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, critică soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la amploarea activității infracționale ce se presupune a fi fost desfășurată de inculpat și la care a făcut referire instanța respectiv numărul persoanelor implicate și perioada de timp în care se presupune că inculpații au acționat precum și valoarea prejudiciului. În susținere, solicită a se avea în vedere declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale care se coroborează cu rezultatul evaluărilor tehnico – științifice. Astfel, inculpatul a recunoscut, a detaliat și a explicat faptele, înțelegând că ele reprezintă infracțiuni, ceea ce denotă o atitudine subiectivă față de cursul procesului penal. Concluzionând, solicită admiterea recursului și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că pornind de la premisa că art.1602 alin.2 din Codul de procedură penală nu reglementează niște situații limitative pentru care nu se poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar, judecătorul fondului a analizat circumstanțele săvârșirii faptelor, urmăririle pe care le-a avut precum și stadiul în care se află la acest moment urmărirea penală și a apreciat că cererea nu este oportună, astfel încât nu este nimic de criticat în raționamentul instanței de fond, sens în care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, înțelege gravitatea infracțiunilor și solicită judecarea în stare de libertate, având în vedere că nu a săvârșit fapte violente și are o mamă bolnavă.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 11.06.2013, Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în baza art. 160 ind. 8a alin. 6 C.p.p. a respins ca nefondata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul V. T. S., arestat preventiv în baza MAP nr. 35/UP/23.02.2013 emis de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr._ .
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că inculpatul V. T.-S. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 27 alin. 3 din Legea 365/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.P .
În fapt, s-a reținut că inculpatul deținea un număr foarte mare de date ale unor carduri bancare fraudate, în serii de câte 1000, pe care le oferea spre vânzare și implicit le transmitea, contra sumei de 4 euro bucata, celor care comit astfel de infracțiuni informatice, obținând astfel un profit considerabil din vânzarea acestora.
În drept, fapta întrunește elementele constitutive ale infr. prev. de art.27 alin 3 din Legea 365/2002, fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 la 12 ani.
Potrivit art. 160 ind. 1 C.p.p., în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Potrivit art. 160 ind. 2 C.p.p. „(1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte”.
Tribunalul a reținut că, deși în speță sunt îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 160 ind. 2 C.p.p., acest fapt nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie, instanța fiind obligată să verifice nu numai legalitatea, ci și temeinicia cererii.
În analizarea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, trebuie verificat dacă, așa cum prevede art. 136 alin. 2 C.p.p., scopul măsurii preventive, circumscris și dispozițiilor art. 136 alin. 1 C.p.p. (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei), poate fi atins sau nu prin liberare provizorie sub control judiciar.
Această verificare se face și prin raportare la criteriile prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p., ce au condus instanța la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Din acest punct de vedere, instanța a avut în vedere și considerentele deciziei nr. 17/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.
Procedând la verificarea aspectelor menționate anterior, instanța a apreciat că, în cauza de față, deși cererea inculpatului este admisibilă în principiu, fiind de altfel admisă în principiu în ședința publică de la data de 11.06.2013, scopul măsurii preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, întrucât asigurarea bunei desfășurări a procesului penal impune judecarea în continuare a inculpatului în stare de arest.
În acest sens, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat, împrejurările și modalitățile concrete în care se presupune că ar fi săvârșit fapta, toate acestea reliefând, de fapt, o anumită stare de pericol pentru ordinea de drept creată în jurul relațiilor sociale protejate de norma incriminatoare.
Chiar dacă, în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, instanța a reținut că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar urmează a fi evaluată prin raportare la stadiul actual al procedurii, probațiunea nefiind finalizată în acest moment, iar pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpatului nu este disproporționată în raport de complexitatea cauzei, precum și de consecințele faptei imputate.
Pe de altă parte, Tribunalul a constatat că acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi realizate în bune condiții și prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.
Din această perspectivă, Tribunalul a reținut, față de natura, amploarea activității infracționale ce se presupune a fi fost desfășurată de inculpat, numărul persoanelor implicate și prejudiciate, perioada de timp în care se presupune că inculpații au acționat, valoarea prejudiciului cauzat (împrejurări ce se reflectă inevitabil și asupra persoanei inculpatului), creșterea alarmantă a acestui gen de fapte, cu repercusiuni asupra încrederii persoanelor în instrumentele de plată electronice, precum și față de puternica rezonanță socială negativă generată de aceste fapte în rândul opiniei publice în contextul socio-economic actual, că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere că a recunoscut detaliat și a explicat faptele.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, având în vedere motivele invocate și în raport de prevederile art. 3859 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța a făcut o corectă examinare a cererii în raport de prevederile art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală apreciind corespunzător că aceasta nu este oportună.
Astfel, stadiul în care se află urmărirea penală, circumstanțele săvârșirii faptelor și urmările acestora, precum și complexitatea cauzei, au determinat soluția de respingere a cererii pentru buna desfășurare a procesului penal.
Așa fiind, în acest context, atitudinea inculpatului nu este suficientă pentru lăsarea acestuia în stare de libertate, neprezentând o garanție pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Va face aplicarea prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat V. T. S., împotriva încheierii de ședință din data de 11.06.2013 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ .
În baza art. 192 al. 2 C.p.p. obligă recurentul-inculpat la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. V. A. C. E. R. N. A.
GREFIER
R. C. D.
Red. A.N.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. F. Vasilățeanu – Tribunalul București – Secția a II-a Penală
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 4/2013.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
