Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 934/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 934/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 934/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 934
Ședința publică din data de 21 mai 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: V. B.
JUDECĂTOR: N. S.
JUDECĂTOR: D. P.
GREFIER: A. L. P.
MINISTERUL PUBLIC P. de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Slobozia și de recurentul-intimat-inculpat C. I. împotriva sentinței penale nr. 198/15.03.2013, pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art. 306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv pentru data de 20.05.2013, respectiv pentru data de 21.05.2013, astăzi, când în aceeași compunere,
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
P. sentința penală nr. 198/15.03.2013 Judecătoria Slobozia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) din C. Pr. P.. a dispus achitarea inculpatului C. I., pentru 4 acte materiale de tentativă la furt calificat, prev. de art. 20 din C. pen. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e, g și i din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 din C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a din C. pen. (fapte din data de 02/03.12.2012 în dauna părților vătămate . SRL, . A. & V. SRL și .) – întrucât faptele nu au fost săvârșite de inculpat.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) din C. Pr. P.. a dispus achitarea inculpatului C. I., pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e, g și i din C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a din C. pen. (fapta din data de 26/27.11.2012 în dauna părții vătămate .) – întrucât fapta nu au fost săvârșite de inculpat.
În baza art. 20 din C. pen. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e, g și i din C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a din C. pen., a condamnat pe inculpatul C. I., pentru infracțiunea de furt calificat (fapta din data de 02/03.12.2012 în dauna părții vătămate .) la pedeapsa de: 2 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. 1 din Cod penal s-a revocat liberarea condiționată privind restul de 346 de zile închisoare din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 487/20.05.2011 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia Penală nr. 1457/11.07.2011 a Curții de Apel București, din a cărei executare s-a liberat condiționat la data de 13.11.2012.
În temeiul art. 61 din C. pen. rap. la art. 34 lit. b din Cod penal s-a contopit restul de 346 de zile închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea de:
- 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 57 C. pen.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II – a și lit. b din Cod penal, pe toată durata executării pedepsei închisorii.
Potrivit art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 03.12.2012 la zi, iar, în temeiul art. 350 din Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpatul C. I..
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. b din C. P.. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a următoarelor obiecte: o rangă metalică în lungime de 60 cm cu capăt bifurcat; o șurubelniță cu mâner roșu – cu capăt în formă de stea, în lungime de 13,5 cm, uzată, și o șurubelniță cu mâner negru – cu capăt mecanic, în lungime de 12 cm, uzată, bunuri ce sunt depuse la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului de Poliție al Județului Ialomița conform dovezii . nr._ din data de 13.12.2012 (fila 122, dosar de urmărire penală), precum și o pereche de mănuși din pânză cauciucată de culoare neagră cu inscripția „Nitras” - ce a fost ridicată de organele de poliție conform procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit la data de 03.12.2012 de lucrători de poliție din cadrul Poliției Municipiului Slobozia (f. 7 din dosar de urmărire penală).
S-a luat act că partea vătămată . nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 14 și art. 346 alin. 3 din C. pr. pen. s-a respins acțiunea civilă formulată de părțile civile . Slobozia și . SRL, ca neîntemeiată.
S-a luat act că părțile vătămate . A. & V. SRL și . nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 din Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Sumele de 200 lei - onorariu avocat oficiu în faza de urmărire penală și respectiv 200 lei - onorariu avocat oficiu în faza de judecată, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Ialomița .
Pentru a pronunța această sentință, din examinarea probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor de fapt că în noaptea de 02/03.12.2012, în jurul orei 02.15, inculpatul C. I., în timp ce se afla în mun. Slobozia, pe . hotărât să pătrundă prin efracție în incinta patiseriei aparținând părții vătămate ., cu scopul de a sustrage bani și mâncare. Astfel, inculpatul a forțat ușa de acces în incinta . cu ajutorul unei răngi metalice pe care o avea asupra sa, însă, chiar în acele momente, a fost surprins în flagrant de către organele de poliție.
Cu ocazia depistării inculpatului de către organele de poliție, asupra acestuia au fost găsite două șurubelnițe, precum și o pereche de mănuși din pânză cauciucată, bunuri ce au fost ridicate în vederea confiscării, întrucât urmau a fi folosite de inculpat la comiterea faptei.
În faza de urmărire penală, inculpatul C. I. a recunoscut comiterea acestei fapte (filele 111 - 115 dup).
De asemenea, în faza cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpatului, acesta recunoscând că a încercat să sustragă bunuri din incinta ., prin efracție, însă a fost depistat de poliție pe timpul comiterii faptei (filele 42).
Instanța a reținut, că potrivit raportului de expertiză medico legală psihiatrică nr. 4057/A1 ps.1/566/04.12.2012, inculpatul C. I. a avut prezentă capacitatea psihică în raport cu fapta față de care este învinuit și față de care discernământul este prezent (f. 126 – d.u.p.).
Coroborând probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că fapta inculpatului C. I., care în noaptea de 02/03.12.2012, a încercat să sustragă, prin efracție, bunuri și bani din magazinul situat pe ., mun. Slobozia, aparținând părții vătămate ., întrunește elementele constitutive a infracțiunii de tentativă la furt calificat, prev. de art. 20 din C. pen. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e, g și i din C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a din C. pen.
Cu privire la săvârșirea celor patru acte materiale de tentativă la furt calificat prev. de art. 20 din C. pen. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e, g și i din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 din C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a din C. pen. (fapte din data de 02/03.12.2012 în dauna părților vătămate . SRL, . A. & V. SRL și .) și a infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e, g și i din C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a din C. pen. (fapta din data de 26/27.11.2012 în dauna părții vătămate .), reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului C. I., instanța, în urma analizei probatoriului administrat în cauză, atât în faza de judecată, cât și în faza de urmărire penală, a constatat că nu se conturează date certe privind săvârșirea acestor presupuse fapte de către inculpat, poziție a instanței ce se fundamentează pe următoarele considerente:
Instanța a constatat că singurele mijloace probatorii care îl indică pe inculpat ca fiind autor al faptelor din data de 02/03.12.2012 în dauna părților vătămate . SRL, . A. & V. SRL și . și al faptei din data de 26/27.11.2012 în dauna părții vătămate . sunt declarația olografă (de recunoaștere a inculpatului C. I.) și procesul verbal de conducere în teren – efectuate în faza actelor premergătoare (filele 73-83; 107-108 din dosarul de urmărire penală).
Astfel, instanța a reținut că declarația olografă de recunoaștere a inculpatului a stat la baza efectuării conducerii în teren a inculpatului (conducere în teren ce s-a efectuat în data de 03.012.2012, între orele 10.00 – 13.00), după care, în aceiași zi, la ora 15.10, s-a început urmărirea penală față de inculpat – f. 5 din dosarul de urmărire penală.
S-a constatat că, după aducerea la cunoștință a învinuirii, inculpatul, în mod constant, în prezența apărătorului din oficiu, atât în fața organelor de poliție, cât și în fața procurorului și, ulterior, în fața instanței, a negat comiterea faptelor din data de 02/03.12.2012 în dauna părților vătămate . SRL, . A. & V. SRL și . și din data de 26/27.11.2012 în dauna părții vătămate ., recunoscând doar săvârșirea tentativei la furt calificat din data de 02/03.12.2012 în dauna părții vătămate ..
Mai mult, fiind audiat de către instanță, martorul asistent la conducerea în teren, respectiv numitul M. P. E., acesta a precizat că a asistat la conducerea în teren efectuată cu inculpatul privind doar săvârșirea unei fapte de furt din zona .. Slobozia, însă nu a participat ca martor asistent și la celelalte locații unde au fost sesizate furturi – f. 71 din dosarul Judecătoriei Slobozia, semnând fără să citească procesul verbal, însă aceste dubii privind legalitatea derulării conducerii în teren a inculpatului nu sunt decât de natură a crea dubii asupra realității celor consemnate în conținutul procesului verbal de conducere în teren. În aceste condiții, toate acestea nu pot constitui decât temeiuri rezonabile de natură a determina instanța în a înlătura din ansamblul probator procesul verbal de conducere în teren întocmit de organele de poliție în faza actelor premergătoare.
În ceea ce privește declarația olografă a inculpatului C. I., instanța a constatat că aceasta a fost consemnată de organul de poliție, în prezența unui martor asistent, întrucât inculpatul este neștiutor de carte, și chiar dacă modul de consemnare al acesteia nu este afectat în nici un fel sub aspectul legalității, totuși, se constată că nu se coroborează probator cu nici un alt mijloc de probă administrat în faza de urmărire penală și în faza de judecată.
Instanța a reținut că potrivit adresei nr._/06.03.2013 a IPJ Ialomița – Serviciul Criminalistic, urmele papilare prelevate cu ocazia cercetării la fața locului privind furtul comis în data de 26/27.11.2012 în dauna părții vătămate . nu conțin elemente individuale care să permită identificarea persoanei care le-a creat, iar conform raportului de expertiză nr._/05.03.2013 al aceleiași instituții, urmele de forțare descoperite cu ocazia cercetării la fața locului privind furtul comis în data de 26/27.11.2012 în dauna părții vătămate . ar fi putut fi create de șurubelnița cu cap în cruce, ridicată de la inculpat, iar urmele de forțare ridicate ocazia cercetărilor la fața locului privind furturile comise în data de 02/03.12.2012 în dauna părților vătămate . SRL, . A. & V. SRL și . nu prezintă elemente caracteristice de individualizare și identificare a obiectului creator.
Față de toate aspectele mai sus învederate, instanța a constatat că probele administrate sunt insuficiente pentru a contura fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului în cauză, nici măcar luate cumulat, nefiind în măsura să convingă instanța de săvârșirea faptelor din data de 02/03.12.2012 în dauna părților vătămate . SRL, . A. & V. SRL și . și din data de 26/27.11.2012 în dauna părții vătămate ., de către inculpatul C. I..
În cauză există îndoială întrucât din coroborarea tuturor probelor nu se poate reține cu certitudine nici vinovăția și nici nevinovăția celui în cauză cu privire la săvârșirea faptelor din data de 02/03.12.2012 în dauna părților vătămate . SRL, . A. & V. SRL și . și din data de 26/27.11.2012 în dauna părții vătămate ., iar, în acest caz, îndoiala care rămâne este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție, care nu poate conduce decât la achitarea inculpatului.
Astfel, potrivit art. 1 C. proc. pen. „procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală”.
Din economia textului legal menționat a rezultat că procesul penal nu poate fi privit, exclusiv, ca o activitate de represiune, ci ca o activitate desfășurată pentru tragerea la răspundere doar a persoanei care a comis o infracțiune.
Pe de altă parte, potrivit art. 17 alin. (2) C. pen. „infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale”. Totodată, potrivit art. 62 C. proc. pen. „în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe”.
Ca atare, săvârșirea cu vinovăție a unei fapte prevăzute de legea penală și care prezintă pericol social trebuie stabilită pe baze de probe, convingerea de vinovăție trebuind a fi certă, așa încât să fie trasă la răspundere, potrivit vinovăției, doar acea persoană care a comis o infracțiune.
Cu alte cuvinte, trebuie să se dovedească, fără echivoc, vinovăția inculpatului și că acesta este autorul faptei, deoarece dubiile existente se interpretează în favoarea acestuia, conform principiului in dubio pro reo.
Potrivit art. 63 alin. 2 din C. pr. pen. „probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului”, ori, în prezenta cauză, mijloacele de probă administrate nu conturează o stare de fapt certă și precisă care ar putea fi reținută în sarcina inculpatului C. I..
Având în vedere că, la adoptarea unei soluții, organul judiciar trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției acestuia, instanța apreciază că se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care marele principiu al aflării adevărului (consacrat în art. 3 C. proc. pen.) se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției persoanelor cercetate conțin informații îndoielnice tocmai cu privire la vinovăție, în legătură cu faptele imputate, organele judiciare nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției inculpatului.
Chiar dacă, în fapt, s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu mai există, și totuși îndoiala persistă, în ce privește existența faptelor reținute în sarcina inculpatului, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție”.
Față de toate considerentele mai sus arătate, instanța a constatat că există un dubiu real și serios cu privire la implicarea inculpatului în săvârșirea faptelor din data de 02/03.12.2012 în dauna părților vătămate . SRL, . A. & V. SRL și . și din data de 26/27.11.2012 în dauna părții vătămate ., dubiu ce profită acestuia.
Ca urmare, constatând că au fost săvârșite infracțiuni de tentativă la furt calificat și respectiv furt calificat (în data de 02/03.12.2012 în dauna părților vătămate . SRL, . A. & V. SRL și . și în data de 26/27.11.2012 în dauna părții vătămate .), dar aceste fapte nu au fost săvârșite de inculpatul C. I., instanța a dispus, - în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) din C. Pr. P.., achitarea inculpatului C. I., pentru 4 acte materiale de tentativă la furt calificat, prev. de art. 20 din C. pen. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e, g și i din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 din C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a din C. pen. (fapte din data de 02/03.12.2012 în dauna părților vătămate . SRL, . A. & V. SRL și .) – întrucât faptele nu au fost săvârșite de inculpat.
- în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) din C. Pr. P.. achitarea inculpatului C. I., pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e, g și i din C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a din C. pen. (fapta din data de 26/27.11.2012 în dauna părții vătămate . fapta nu au fost săvârșite de inculpat.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de tentativă la furt calificat (fapta din data de 02/03.12.2012 în dauna părții vătămate .), instanța a ținut seama că fapta comisă de acesta are un grad ridicat de pericol social (săvârșirea faptei într-un loc accesibil publicului; la adăpostul întunericului; prin efracție – cu instrumente anume pregătite pe care inculpatul le avea asupra sa – aspecte ce denotă un pericol social concret reprezentat de autorul unei astfel de fapte penale).
Instanța a constatat că în favoarea inculpatului nu se pot activa circumstanțe atenuante prev. de art. 74 din C. pen., în condițiile în care inculpatul a minimalizat consecințele faptei sale, iar conform fișei de cazier judiciar, acesta nu este la primul conflict cu legea penală – svârșind fapta în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 487/20.05.2011 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia Penală nr. 1457/11.07.2011 a Curții de Apel București, din a cărei executare s-a liberat condiționat la data de 13.11.2012 - filele 123 din dosarul de urmărire penală.
Față de aceste considerente, instanta s-a orientat la pedeapsa cu închisoarea în regim privativ de libertate în vederea realizării scopului pedepsei, acela de formare a unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Față de principiul disponibilității acțiunii civile, instanța a luat act că partea vătămată . nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 14 și art. 346 alin. 3 din C. pr. pen. instanța a respins acțiunea civilă formulată de părțile civile . Slobozia și . SRL, ca neîntemeiată (inculpatul nefiind autorul infracțiunilor de tentativă la furt calificat și respectiv furt calificat, infracțiuni ale căror victime au fost aceste persoane juridice) .
De asemenea, instanța a luat act că părțile vătămate . A. & V. SRL și . nu s-au constituit părți civile în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Slobozia și inculpatul C. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul parchetului se critică sentința sub următoarele aspecte:
- greșita achitare a inculpatului pentru actele materiale constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit.e,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (fapte comise la data de 02/03.12.2012 în dauna părților vătămate . SRL, . A. & V. SRL și .), pe temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit.c, Cod procedură penală, cum și greșita achitare pentru infracțiunea de furt calificat comisă la data de 26/27.11.2012, în dauna părții civile ., tot pe temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală.
Criticile privesc, atât modalitatea în care instanța a dispus această soluție, întrucât s-ar fi impus schimbarea de încadrarea juridică, în cazul primei soluții de achitare pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat, dar și sub aspectul greșitei rețineri a faptului că nu inculpatul este autorul acestor fapte.
Probele administrate în cauză, respectiv recunoașterile inițiale ale inculpatului, procesul verbal de conducere în teren unde se consemnează că inculpatul a descris modul de acțiune și traseul urmat, planșele foto, declarațiile martorilor P. M., M. P. E., C. F. D., procesele verbale de cercetare la fața locului, conduc la constatarea vinovăției inculpatului pentru toate cele cinci acte materiale comise, cum și pentru infracțiune de furt calificat, impunându-se condamnarea sa.
– greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, întrucât instanța nu a ținut seama de antecedența penală a acestuia, care a fost condamnat anterior de trei ori pentru infracțiuni de furt calificat, a fost sancționat administrativ de cinci ori și a comis fapta prezentă la 13 zile de la liberarea condiționată;
- greșita soluționare a laturii civile a cauzei;
Recurentul inculpat critică sentința pentru greșita individualizare a pedepsei pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat, solicitând o pedeapsă în cuantum mai redus, arătând totodată că achitarea sa este justificată pentru că el nu a recunoscut comiterea acelor fapte.
Curtea, examinând potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală recursurile declarate, constată că cel declarat de parchet este întemeiat, iar cel declarat de inculpat nu este întemeiat, reținându-se următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea la 26/27.11.2012, a infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit.e,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, (în dauna părții vătămate .) și a infracțiunii de tentativă la furt calificat, în formă continuată (5 acte materiale) comisă la 02/03.12.2012 și prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal (în dauna părților vătămate . SRL, . A. & V. SRL, . și . .
Din multitudinea faptelor comise de inculpat, pentru cea din data de 02/03.12.2012, în dauna părții vătămate ., inculpatul a fost prins în flagrant, această faptă fiind și singura pentru care instanța de fond a constatat vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea, pentru toate celelalte, instanța apreciind că inculpatul nu este autorul comiterii acestor fapte penale, dispunând achitarea. Această soluție a instanței a avut în vedere preponderent poziția procesuală a inculpatului din fața instanței, care a negat comiterea faptelor (fila 42 d.i.f.), instanța însă ignorând dovezile administrate la urmărirea penală din care reiese că inculpatul a comis toate faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Procesul verbal de conducere în teren (filele 73- 74 d.u.p.) încheiat la 03.12.2013 de lucrătorii de poliție consemnează, în prezența martorului asistent M. P. – E., derularea modalității în care inculpatul C. I. a acționat în sustragerea bunurilor sau tentativa de sustragere, inculpatul indicând toate magazinele aparținând părților vătămate ., ., SC M. C. SRL, . SRL, . A. & V. SRL, procesul verbal fiind semnat de inculpat și acesta nu a făcut nicio obiecție ori precizare, nerezultând că asupra inculpatului s-au făcut presiuni pentru relatarea celor consemnate.
Totodată, cu ocazia conducerii în teren a inculpatului, acesta a indicat locul de intrare ori încercare a de a intra în incinta magazinului și locul unde de aflau în magazin bunurile sustrase, aceste constatări fiind fixate prin fotografii (fila 76 - 82), după cum, prin declarațiile reprezentanților părților vătămate aceștia arată că la datele respective s-au petrecut faptele de furt ori tentativa la furt calificat filele 84 -105).
În declarația inculpatului de la urmărirea penală, acesta descrie în detaliu modul de acțiune, configurația magazinelor, uneltele folosite (șurubelnița, mănuși textile negre, rangă metalică), indicând bunurile sustrase, intervalul orar în care a acționat, toate acestea fiind consemnate în prezența unui martor asistent – C. F. (filele 107 – 108), pentru ca în declarațiile următoare date în prezența unui avocat din oficiu (filele 111 – 115), inclusiv cea dată la parchet, inculpatul să nu mai recunoască decât tentativa la furt calificat pentru care a fost condamnat.
Martorii P. M. și M. P. – E. (filele 70 – 72) audiați și de instanța de fond au arătat că inculpatul, la conducerea în teren sau cu privire la fapta din 26/27.11.2012, comisă în dauna . a relatat lucrătorilor de poliție, de bună voie, fără a fi amenințat ori agresat, modul de acțiune.
În același sens este și declarația martorului C. F. D. (fila 102) care arată instanței, că inculpatul a relatat cele consemnate în declarația de la urmărirea penală din 03.12.2012 (filele 107- 108), de bună voie, fără a fi amenințat ori agresat.
Deși instanța face o analiză a dispozițiilor art. 63 Cod penal, se constată că reținerea instanței de fond – în sensul necomiterii faptei de către inculpat, se bazează pe aprecierea unui dubiu asupra comiterii faptelor, ce este favorabil inculpatului, dar nu se are în vedere că o asemenea interceptare presupune ca în administrarea probelor, o modificare/schimbare a poziției procesuale a inculpatului, trebuie să fie fundamentată pe elementele de veridicitate, realitate, iar o negare a faptelor, pur și simplu, după o recunoaștere întocmai a modului de acțiune, nu poate releva decât încercarea inculpatului de a scăpa de răspunderea penală.
Astfel, a procedat și inculpatul care, după declarațiile inițiale de recunoaștere, a negat pur și simplu faptele, nedând nicio explicație cu privire la schimbarea poziției procesuale, așa încât constatarea instanței nu se bazează pe coroborarea tuturor probelor administrate în cele două faze procesuale, ci doar pe o interceptare exagerată a poziției inculpatului, de negare a comiterii faptelor.
Așa încât, soluția de achitare este contară dovezilor administrate, impunându-se condamnarea inculpatului pentru toate faptele comise.
La individualizarea pedepsei se are în vedere natura și gravitatea faptelor, multitudinea actelor materiale comise, poziția procesuală parțial nesinceră a inculpatului, dar și antecedența penală a inculpatului, acesta suferind anterior numeroase condamnări, dar a și comis faptele deduse judecății, la 13 zile de la liberarea condiționată din 13.11.2012, cu un rest de 346 zile, (fila 123 d.u.p.), fiind astfel evidențiată perseverența infracțională a inculpatului, cum și constatarea că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul preventiv și reeducativ, fiind justificată și sancționarea mai fermă a inculpatului.
Fiind îndeplinite cerințele art. 61 alin. 1 Cod penal se va revoca beneficiul liberării condiționate pentru restul de 346 zile și se va contopi acest rest de pedeapsă, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, pe lângă fiecare faptă.
În condițiile stabilirii că inculpatul este autorul faptelor deduse judecății, cum și a vinovăției acestuia, se impune și admiterea acțiunii civile formulate de . și . SRL și a obligării inculpatului la plata sumelor cu care acestea sau constituit părți civile.
Așa fiind, se va admite recursul parchetului și se va casa sentința în limitele ce preced, potrivit art.385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală.
În privința recursului declarat de inculpat, se constată că nu este întemeiat, iar în condițiile în care în recurs s-a stabilit vinovăția inculpatului pentru toate faptele și s-a aplicat o pedeapsă peste nivelul celei aplicate la fond pentru singura infracțiune pentru care a fost condamnat, o examinare a criticii inculpatului doar prin raportare la pedeapsa aplicată de prima instanță nu mai are suport.
În concordanță cu dispozițiile art. 72 Cod penal, cu circumstanțele reale ale cauzei și persoana inculpatului, recidivist postcondamnatorii, parțial sincer, este justificată aplicarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, aptă a asigura realizarea scopului preventiv și educativ din art. 52 Cod penal.
Pentru aceste considerente, va fi respins recursul inculpatului ca nefundat, potrivit art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală..
Potrivit art.385/17 alin.4 și art.383 alin.2 Cod procedură penală, se va deduce prevenția inculpatului de la 03.12.2012 la zi.
Se va face aplicarea art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală și a art. 69 din Legea nr. 51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Slobozia împotriva Sentinței penale nr. 198/15.III.2013 a Judecătoriei Slobozia, județul Ialomița, din Dosarul nr._ .
Casează, în parte, sentința penală și, în fond, rejudecând:
În temeiul art. 208, alin. 1-art. 209, alin. 1, literele e, g, i, Cod penal, cu aplicarea art. 37, litera a, Cod penal, condamnă pe inculpatul C. I. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, împotriva părții vătămate S.C. „K. .., Slobozia.
În temeiul art. 61, alin. 1, Cod penal, revocă liberarea condiționată pentru restul de 346 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 487/20.V.2011 a Judecătoriei Slobozia, județul Ialomița, din Dosarul nr._, pe care-l contopește cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată în această cauză, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 20, Cod penal, raportat la art. 208, alin. 1-art. 209, alin. 1, literele e, g, i, Cod penal, cu aplicarea art. 41, alin. 2, Cod penal, art. 37, litera a, Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la furt calificat, în formă continuată, împotriva părților vătămate S.C. „S. A. Impex" S.R.L., S.C. „A. & V." S.R.L., S.C. „V." S.R.L., S.C. „M. C." S.R.L. și S.C. „F. Construct" S.R.L.
În temeiul art. 61, alin. 1, Cod penal, revocă liberarea condiționată pentru restul de 346 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 487/20.V.2011 a Judecătoriei Slobozia, județul Ialomița, din Dosarul nr._, pe care-l contopește cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în această cauză, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33, litera a, Cod penal, raportat la art. 34, alin. 1, litera b, Cod penal, contopește pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și de 3 ani închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art.14, Cod procedură penală, raportat la art. 346, alin. l, Cod procedură penală, cu aplicarea art.1.357, Cod civil, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. „K. .., Slobozia, obligându-l pe inculpat să-i plătească suma de 1.882 lei, daune materiale.
În temeiul art. 14, Cod procedură penală, raportat la art. 346, alin. l, Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1.357, Cod civil, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. „S. A. Impex" S.R.L., obligându-l pe inculpat să-i plătească suma de 700 lei, daune materiale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art. 385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - intimat¬ inculpat C. I. împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art. 385/17, alin. 4, Cod procedură penală, raportat la art. 383, alin. 2, Cod procedură penală, deduce reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 3.XII.2012 la zi.
În temeiul art. 192, alin. 3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art. 192, alin. 2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-intimat-inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.V.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. B. N. S. D. P.
GREFIER,
A. L. P.
Red. N.S.
Dact.G.P./03.06.2013
2 ex.
Red.M F. P. – Judecătoria Slobozia
| ← Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002.... | Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
