Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1919/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1919/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 1919/2013
Dosar nr._
(_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1919
Ședința publică din data de 16 octombrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D.-G.
JUDECĂTOR: D. D.
JUDECĂTOR: B. L.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public–P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție–Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror B. D..
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul B. M. împotriva încheierii din data de 8.10.2013, pronunțată de Tribunalul București–Secția I Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat B. M., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărători aleși, avocat R. M. în baza delegației nr._/16.10.2013 și avocat Asgari A.-A., în baza delegației nr._/16.10.2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, depunând la dosar un set de înscrisuri. De asemenea, depune la dosar motive de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, solicitată de recurentul-inculpat.
Curtea încuviințează recurentului-inculpat B. M. proba cu înscrisuri, procedând la administrarea acesteia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat B. M., avocat R. M. precizează că recursul formulat vizează lacunara motivare a încheierii recurate. În condițiile în care cererea de liberare provizorie sub control judiciar se poate formula inclusiv atunci când subzistă temeiurile privind măsura arestării preventive, apreciază că motivarea instanței de fond este greșită și nefundamentată din perspectiva asigurării bunei desfășurări a procesului penal. Astfel, solicită a se constata că nu există acte de urmărire a căror derulare să interfereze în vreun fel cu starea de libertate a inculpatului.
Apreciază că inculpatul nu poate împiedica administrarea justiției, în condițiile în care instanța are pârghiile necesare pentru a dispune acele măsuri speciale, respectiv să nu ia legătura cu alte persoane din dosar și să nu încerce în nici un fel să altereze mijloacele de probă, care deja au fost adunate. Din acest punct de vedere consideră că încheierea recurată este nemotivată.
În al doilea rând, critică încheierea sub maniera în care instanța de fond a înțeles să înlăture toate apărările, toate solicitările sale și raportate la situația personală a inculpatului. Astfel, a se avea în vedere înscrisurile depuse la dosar, faptul că inculpatul trebuia să se opereze de sinuzită cronică, faptul că inculpatul este asociat și administrator la o societate comercială, cu mulți angajați, iar activitatea este îngreunată în lipsa acestuia.
Consideră că se poate dispune cercetarea inculpatului și în stare de libertate, sens în care solicită a se avea în vedere faptul că garanțiile pe care această instituție de drept le oferă sunt accesibile și în cauza de față.
În completare, apărătorul ales al recurentului-inculpat B. M., avocat Asgari A. A., solicită a se avea în vedere motivele de recurs depuse în scris.
Solicită a se constata lipsa de motivare, în concret, raportându-se nu numai reglementărilor invocate, dar și la motivarea a ceea ce înseamnă oportunitate. Arată că oportunitatea unei asemenea cereri privește nu în mod exclusiv timpul cât inculpatul ar rămâne arestat, ci oportunitatea în contextul faptei, dar și în raport cu persoana acestui inculpat. Consideră că cererea de liberare sub control judiciar reprezintă o încetare, o suspendare pentru un timp a detenției preventive și o continuare a procesului pe tot parcursul procesual cu acesta în stare de libertate.
Arată că jumătate din materialul probator aflat în dosar sunt înregistrări individuale ale martorului denunțător, profitând de relația dintre ei și asigurându-și la rândul său un alibi. Consideră că inculpatul în acest moment beneficiază de prezumția de nevinovăție, ori arestul preventiv este un mijloc de presiune asupra inculpatului de a-l constrânge să aibă o anumită poziție procesuală.
A se avea în vedere practica CEDO și cauza Neumaister contra Austriei. Precizează că inculpatul nu are nici un interes să se sustragă, să ascundă probe, ci are interesul de a-și demonstra nevinovăția.
Față de acestea, solicită admiterea recursului și a se dispune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Cu privire la faptul că încheierea recurată nu ar fi motivată, solicită a se avea în vedere că de la momentul luării măsurii arestării preventive nu a trecut nici măcar o lună, iar aspectele învederate prin cererea formulată nu sunt de natură să conducă la concluzia că în cauză s-ar impune liberarea provizorie sub control judiciar, fiind vorba de argumente de ordin personal, aspecte care mai puțin sunt avute în vedere în ceea ce privește analizarea oportunității cercetării inculpatului în stare de libertate în această fază a procesului penal.
Pe de altă parte solicită a se avea în vedere chiar susținerile apărării, în sensul că instanța fondului a înlăturat toate apărările formulate de către inculpat, argumente de ordin personal și, mai mult decât atât, a se avea în vedere însăși soluția pe care o solicită apărarea, în contextul în care se precizează că hotărârea ar fi nemotivată. Nu se solicită altceva decât admiterea cererii în această fază a procesului.
Apreciază la acest moment procesual că măsura preventivă este, atât oportună, cât și necesară și în acest sens, a se avea în vedere natura infracțiunii săvârșite, perioada lungă de timp în care inculpatul a derulat activitatea infracțională, fiind vorba de 8 luni, timp în care acesta a manifestat perseverență în ceea ce privește realizarea scopului urmărit. De asemenea, a se avea în vedere valoarea obiectului infracțiunii de corupție, respectiv promisiunea de 60.000 dolari SUA și chiar în remiterea unei sume de 153.000 lei. Consideră că această situație înlătură orice susținere în ceea ce privește situația de nevoie în care se află inculpatul.
Cu privire la aspectele ce țin de persoana inculpatului, solicită a se avea în vedere că la momentul luării măsurii arestării preventive aceste situații au existat și au fost avute în vedere de către instanța care a dispus luarea acestei măsuri.
Față de acestea, solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că la acest moment nu există garanții suficiente de natură să asigure realizarea scopului instituit de art.136 Cpp.
Recurentul-inculpat B. M., personal, având cuvântul, precizează că nu a dat bani.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 08.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._, instanța a hotărât următoarele:
În baza art.160 ind.8 a alin.6 C.p.p, a respins cererea formulată de către inculpatul B. M. (cetățean român, fiul lui I. și C., născut la data de 01.09.1973 în municipiul București, domiciliat în ., .. 178, județul G. și în București, ., ., ., locuind în fapt în municipiul București, Calea Dudești, nr. 188, ., C.N.P._, arestat in baza MAP nr.229/UP/21.09.2013 emis de către Tribunalul București Secția I Penală), ca fiind neîntemeiată.
A obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a constatat că inculpatul B. M. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de cumpărare de influență, în formă continuată, prev. de art. 61 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și pedepsită cu închisoare de la 2 la 10 ani.
În fapt în sarcina inculpatului s-au reținut următoarele:
- În calitate de asociat și administrator al S.C. B. METAL S.R.L., în intervalul septembrie 2011 - mai 2012, în exercitarea aceleași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul Kiyak Mehmet Gani, în calitate de reprezentant de drept al S.C. PLAST LINE S.R.L., a promis și oferit, în mod indirect (prin intermediul numitului Ț. D.) inculpatului J. R.-V., director al Departamentului Achiziții Publice din cadrul R.A.T.B. (Regia Autonomă Transporturi București), suma de 60.000 dolari S.U.A. (30 dolari S.U.A./tonă deșeuri de metal la o cantitate totală de 2.000 tone), remițându-i în acest sens acestuia, direct sau indirect (tot prin numitul Ț. D.) suma totală de 153.000 lei (în trei tranșe de câte: 80.000 lei, 33.000 lei, 40.000 lei), urmând ca, în schimb, inculpatul J. R.-V. să intervină pe lângă membrii comisiei de vânzare prin negociere directă din cadrul R.A.T.B., în scopul câștigării de către firmele S.C. B. METAL S.R.L. și S.C. PLAST LINE S.R.L. a unui contract privind valorificarea și dezmembrarea vehiculelor din parcul propriu al R.A.T.B., în speță a unui număr de 256 mijloace de transport casate, ce urmau a fi dezmembrate și valorificate ca deșeuri, iar ulterior, în scopul încheierii unui act adițional la acest contract (ce viza prelungirea derulării acestui contract).
Prin încheierea din data de 21.09.2013, pronunțată in dosarul nr._/3/2013 al Tribunalului București Secția I Penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. M., zis „M.” (cetățean român, fiul lui I. și C., născut la data de 01.09.1973 în municipiul București, domiciliat în ., .. 178, județul G. și în București, ., ., ., locuind în fapt în municipiul București, Calea Dudești, nr. 188, ., ., C.N.P._), pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 21.09.2013 până la data de 19.10.2013, inclusiv.
În ce privește admisibilitatea în principiu a cererii, instanța a reținut că sunt întrunite condițiile prev. de art. 1602 alin. 1 Cpp, legea prevăzând, pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat, pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Pe lângă condițiile impuse de acest text de lege, trebuie verificat însă, dacă, așa cum prevede art. 136 alin. 2 Cpp, scopul măsurii preventive, circumscris în dispozițiile art. 136 alin. 1 Cpp (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei), poate fi atins sau nu prin liberare provizorie sub control judiciar.
Această verificare se face prin raportare la criteriile prevăzute de art. 143 Cpp și art. 148 Cpp, ce au condus instanța de control judiciar la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Or, procedând la verificarea aspectelor menționate anterior, instanța a apreciat că, în cauza de față, deși cererea inculpatului este admisibilă în principiu, scopul măsurii preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia, întrucât asigurarea bunei desfășurări a procesului penal impune judecarea în continuare a inculpatului în stare de arest, în condițiile în care subzistă temeiurile de arestare prev. de art. 148 lit. f Cpp.
Astfel, inculpatul B. M., zis „M.”, în calitate de asociat și administrator al S.C. B. METAL S.R.L., în intervalul septembrie 2011 - mai 2012, în exercitarea aceleași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul Kiyak Mehmet Gani, în calitate de reprezentant de drept al S.C. PLAST LINE S.R.L., a promis și oferit, în mod indirect (prin intermediul numitului Ț. D.) inculpatului J. R.-V., director al Departamentului Achiziții Publice din cadrul R.A.T.B. (Regia Autonomă Transporturi București), suma de 60.000 dolari S.U.A. (30 dolari S.U.A./tonă deșeuri de metal la o cantitate totală de 2.000 tone), remițându-i în acest sens acestuia, direct sau indirect (tot prin numitul Ț. D.) suma totală de 153.000 lei (în trei tranșe de câte: 80.000 lei, 33.000 lei, 40.000 lei), urmând ca, în schimb, inculpatul J. R.-V. să intervină pe lângă membrii comisiei de vânzare prin negociere directă din cadrul R.A.T.B., în scopul câștigării de către firmele S.C. B. METAL S.R.L. și S.C. PLAST LINE S.R.L. a unui contract privind valorificarea și dezmembrarea vehiculelor din parcul propriu al R.A.T.B., în speță a unui număr de 256 mijloace de transport casate, ce urmau a fi dezmembrate și valorificate ca deșeuri, iar ulterior, în scopul încheierii unui act adițional la acest contract (ce viza prelungirea derulării acestui contract).
Chiar dacă, în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, instanța a reținut că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar urmează a fi evaluată prin raportare la stadiul actual al procedurii, probațiunea nefiind, în acest moment finalizată, iar pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpatului nu este disproporționată în raport de importanța și complexitatea cauzei, precum și de gravitatea faptelor imputate.
Mai mult, instanța a apreciat că, in cazul in care apărarea înțelege sa invoce lipsa indiciilor temeinice privind săvârșirea infracțiuni de către inculpat sau schimbarea acestor temeiuri va formula o cerere de revocare a măsurii arestării preventive sau una de înlocuirea a acestei măsuri.
Nu in ultimul rând s-a mai menționat împrejurarea că inculpatul se află de scurtă vreme in stare de arest preventiv, că în cauză sunt vehiculate sume mari de bani astfel încât liberarea provizorie sub control judiciar nu este oportună cel puțin la acest moment procesual.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul B. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond, rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea scrisă a recursului (filele 13-18) inculpatul, prin apărătorul ales, arată că a fost arestat sub acuzația de cumpărare de influență prev. de art.61 din Legea nr.78/2000, iar la momentul formulării cererii de liberare provizorie a avut în vedere dispozițiile art.1602 Cpp, art.5 par.3 din CEDO, Decizia nr.17/2011 a ÎCCJ și cauza Neumaister c. Austriei.
Susține că prima instanță a avut în vedere la pronunțarea soluției condițiile arestării preventive și nu necesitatea examinării cererii conform art.160 Cpp și art136 alin.2 Cpp, din care rezultă că cerința oportunității admiterii cererii este îndeplinită în speță.
Invocă faptul că nu există date din care rezultă necesitatea împiedicării săvârșirii de noi infracțiuni, ori că va încerca să zădărnicească ancheta penală. Mai mult, arată că a recunoscut integral comiterea faptei și va solicita aplicarea prevederilor art.3201 Cpp.
Mai invocă faptul că trebuia să se opereze de sinuzită cronică, că este asociat și administrator la o societate comercială cu mulți angajați, iar activitatea este îngreunată în lipsa sa.
Apreciază că liberarea sub control judiciar reprezintă o încetare, o suspendare pentru un timp a detenției preventive și o continuare a procesului pe tot parcursul procesual cu persoana sa în stare de libertate.
Arată că jumătate din materialul probator aflat în dosar sunt înregistrări individuale ale martorului denunțător, profitând de relația dintre ei și asigurându-și la rândul său un alibi, ori arestul preventiv este un mijloc de presiune asupra inculpatului de a-l constrânge să aibă o anumită poziție procesuală.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856 alin.3 C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
Prima instanță a apreciat în mod corect că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. M. este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite condițiile cumulative cerute de art.1602 alin.1 și 2 C. proc. pen., atât condiția pozitivă referitoare la cuantumul pedepsei-sub 18 ani închisoare, cât și condițiile negative referitoare la inexistența datelor privind săvârșirea altor infracțiuni ori că va zădărnici în vreun fel aflarea adevărului prin influențarea martorilor, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Totodată, cât privește temeinicia cererii, Curtea constată că dispozițiile legale în materie nu impun o admitere de plano a cererii, în situația întrunirii condițiilor de admisibilitate, ci o verificare de la caz la caz a oportunității luării unei asemenea măsuri. În acest sens, Curtea va avea în vedere stadiul procesual al cauzei, poziția procesuală a inculpatului, dar și acuzațiile concrete care i se aduc acestuia și temeiurile ce au determinat arestarea, precum și în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, așa cum a statuat ÎCCJ prin Decizia nr.17/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, cu prilejul examenului de temeinici a cererii.
În acest context Curtea observă că inculpatul este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de cumpărare de influență, cu limite de pedeapsă 2 ani-10 ani.
De asemenea, Curtea constată că stadiul procesual al cauzei nu impune admiterea cererii, dosarul aflându-se în faza de urmărire penală, inculpatul fiind arestat la data de 21.09.2013, iar în raport de gravitatea ridicată a faptei și de atitudinea procesuală a inculpatului, buna desfășurare a procesului penal nu poate fi asigurată decât prin menținerea stării de detenție provizorie.
Curtea apreciază totodată că starea de arest preventiv nu a depășit o durată rezonabilă (26 zile) și nu apare ca oportună, în interesul bunei desfășurări a procesului penal, admiterea cererii de liberare provizorie pe control judiciar, fără ca prin acesta să se aducă vreo îngrădire dispozițiilor legale (art.5 par.3 din CEDO, art.23 din Constituție) referitoare la dreptul persoanei arestate de a fi pusă în libertate sub rezerva unor garanții. Chiar dacă circumstanțele personale sunt într-adevăr favorabile inculpatului, această împrejurare pusă în balanță cu gravitatea acuzației aduse acestuia, nu justifică admiterea prezentei cereri.
D. urmare, Curtea, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. M. împotriva încheierii din 08 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală.
Va obliga recurentul - inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. M. împotriva încheierii din 08 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală.
Obligă recurentul - inculpat la plata a 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. D. G. D. D. B. L.
GREFIER
D. T.
Red./Tehnored.- jud.D.D.
Dact.R.C.D.
2 ex/12.12.2013
TB - Secția I Penală - jud. S.G.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 292/2013. Curtea de... | Proxenetismul. Art. 329 C.p.. Decizia nr. 1924/2013. Curtea de... → |
|---|
