Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1866/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1866/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 1866/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1866/R
Ședința publică de la data de 09 octombrie 2013
Curtea constituită din:
P.- L. C-T. C.
JUDECATOR- V. C.
JUDECĂTOR – C. A. G.
GREFIER- M. G.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S.C. - reprezentat prin procuror L. E..
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații C. P. D., P. T., S. L., P. D. M. și L. N., împotriva încheierii de ședință din data de 03 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a penală în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați C. P. D. și P. D. M. în stare de arest și asistați de avocat I. D. desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/2013 depusă la fila 14 dosar, recurenții inculpați P. T. și S. L. în stare de arest și asistați de avocat V. M. cu împuternicire avocațială ._/2013, emisă de Baroul București – Cabinet individual, depusă la fila 15 dosar, recurentul inculpat L. N. în stare de arest și asistat de avocat Slăvuică M. desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/2013, depusă la fila 13 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul recurenților inculpați C. P. D. și P. D. M. solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond continuarea judecării cauzei cu inculpații în stare de libertate. Solicită a se avea în vedere că temeiurile care au avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpaților. De asemenea, solicită a se avea în vedere că inculpatul C. P. D. nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut fapta, iar inculpatul P. D. M. s-a predat singur la poliție și a recunoscut și regretat fapta. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătorul recurenților inculpați P. T. și S. L. solicită admiterea recursurilor formulate împotriva încheierii prin care s-a menținut starea de arest preventiv a acestora în temeiul art. 3001 Cod procedură penală. Consideră că nu se impune menținerea stării de arest preventiv având în vedere că nu sunt temeiuri noi care să justifice în continuare privarea de libertate, de asemenea, la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte că lăsați în libertate inculpații ar încerca să săvârșească alte fapte penale, nu există nici date din care să rezulte că lăsați în libertate aceștia ar încerca să zădărnicească în vreun mod aflarea adevărului, această temere nemaifiind posibilă în condițiile în care au recunoscut încă din faza de urmărire penală faptele săvârșite. Totodată, nu există nici probe concrete din care să rezulte că lăsați în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Față de considerentele arătate solicită admiterea recursurilor și revocarea măsurii arestării preventive.
Apărătorul recurentului inculpat L. N. solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii de ședință prin care Tribunalul București a constatat ca legală și temeinică luarea măsurii arestării preventive și a menținut-o. Solicită a se observa faptul că a fost primul termen cu învestirea instanței pe fondul cauzei, i-a fost înmânat rechizitoriul iar pentru termenul acordat inculpatul a confirmat faptul că intenționează să solicite conform legii aplicarea art. 3201 Cod procedură penală. În plus, atitudinea procesuală de recunoaștere a săvârșirii faptelor cât și de regret încă din momentul arestării sale, precum și faptul că inculpatul este diagnosticat cu probleme grave cardiace care s-au acutizat în arestul preventiv, consideră că sunt suficiente motive pentru a solicita prin admiterea recursului inculpatul să fie lăsat în libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor inculpaților ca fiind neîntemeiate. Conform art. 3001 Cod procedură penală în mod legal și temeinic instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică având în vedere circumstanțele faptei și circumstanțele personale ale inculpaților, din fișele de cazier ale inculpaților rezultând că aceștia sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Având pe rând ultimul cuvânt recurenții inculpați C. P. D., P. T., S. L., P. D. M. și L. N. achiesează la concluziile puse de către apărători.
CURTEA ,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din Camera de consiliu din data de 03.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în dosarul nr._ 13, în baza art.3001 alin 1 și 3 C. pr. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive și a fost menținută starea de arest a inculpaților C. P. D., P. T., S. (fost C.) L., P. D.-M. și L. N..
Au fost respinse, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara/localitatea formulate de inculpați.
Tribunalul a reținut, în esență, că prin rechizitoriul nr. 139/D/P/2013 din data de 01.10.2013, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Structura Centrală a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților C. P. D., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000; P. T., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000; S. (fost C.) L., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.; P. D.-M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și L. N., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.
În raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 143 și 146 și ale art.148 lit.f C. pr. pen., măsura arestării preventive fiind legală și temeinică.
Tribunalul a considerat că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, în sensul cerut de lege, pericol ce este pus în evidență prin natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina lor, circumstanțele concrete ce caracterizează faptele și peroanele inculpaților, ce au ca rezultat o stare de neliniște aptă în rândul societății.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații C. P. D., P. T., S. L., P. D. M. și L. N., solicitând să fie judecați în libertate .
Examinând încheierea recurată, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, mijloacele de probă administrate până în prezent relevând, în continuare, existența unor indicii temeinice, potrivit art. 143 Cod proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
În acord cu opinia primei instanțe, această măsură satisface exigențele de necesitate și proporționalitate ale unei măsuri privative de libertate cu scopul urmărit (buna desfășurare a procesului penal), în condițiile în care este incident și cazul prevăzut de art. 148 lit. f din Codul de procedură penală.
Curtea are în vedere că faptele cercetate sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea infracțiunilor, împrejurările, modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, urmarea produsă, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea inculpaților în libertate, astfel că luarea unei alte măsuri preventive prevăzute de lege( obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara) nu este oportună la acest moment procesual.
Așadar, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile, iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală, va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C. P. D., P. T., S. L., P. D. M. și L. N. împotriva încheierii de ședință din data de 03 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a penală, în dosarul nr._ 13.
Obligă pe inculpații C. P. D., P. D. M. și L. N. la 300 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe recurenții inculpați P. T. și S. M. la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
L. C-tin ConstantinescuViorica C. C. A. G.
GREFIER,
M. G.
Red. L.C.
Dact. A.L. 2 ex./18.10.2013
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 278/2013. Curtea... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 292/2013. Curtea de... → |
|---|
