Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1923/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1923/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 1923/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
_
Decizia penală nr.1923/ R
Ședința publică de la 16.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – C. A. G.
JUDECĂTOR – V. CISTINIU
JUDECĂTOR – L. C-T. C.
GREFIER – M. C.
MINISTERUL PUBLIC- P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror E.- ELIANA B..
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sector 2 și inculpații D. D. și C. I. împotriva sentinței penale nr.260/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați D. D. în stare de arest și asistată de avocat din oficiu T. C., cu delegația nr._ emisă de Baroul București, C. I. în stare de arest și asistată de avocat din oficiu L. M., cu delegația de substituire a avocatului din oficiu R. V., emisă de Baroul București, lipsind intimat parte civilă Poamă V..
Procedura legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefier, după care,
Recurenta inculpat D. D. declară că își retrage recursul promovat.
Apărătorul din oficiu al recurentei inculpat D. D. solicită instanței să ia act de declarația privind retragerea recursului.
Nemaifiind cereri de formulat, declarații suplimentare de făcut, Curtea constată cauză în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor declarate.
Reprezentantul parchetului susține că se critica hotărârea primei instanțe, sub trei aspecte, si anume: neaplicarea art.335 alin.2 C.proc.pen. și art.43 C.pen., întrucât faptele care fac obiectul prezentului dosar sunt acțiuni care intră în conținutul infracțiunilor pentru care inculpatele au fost condamnate prin sentința penală nr.501/F din 06.06.2012 a Tribunalului București - Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 260 din 03.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală și decizia penală nr. 187 din 21.01.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția Penală; lipsa obligării în solidar a celor două inculpate la plata către partea civilă Poamă V. a sumei de 6.000 lei cu titlu de daune materiale și respingerea ca inadmisibilă a solicitării de restituire, către martorul M. V., a mașinii de scris ridicată din posesia acesteia pentru cercetări.
Cu privire la primul motiv de recurs, susține că sunt incidente disp.art.43 Cpp, art.36 alin.1, art.37 alin,3 si art.335 alin.2 Cpp. In sarcina inculpatelor se reține că în perioada iulie 2010 - octombrie 2011, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpata D. D. a indus și menținut în eroare 12 părți vătămate, cărora le-a promis facilitarea cumpărării de locuințe la prețuri avantajoase din fondul locativ de stat administrat de S.C. Romcomfort S.A. și C. E.C., solicitând și primind în schimb diferite sume de bani, fără însă ca respectivele persoane să intre în posesia imobilelor. Aceste aspecte au făcut obiectul cercetărilor în dosarul penal cu nr. 6806/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, dosar în care, la data de 23.01.2012, s-a emis rechizitoriu prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor D. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, și C. I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.26 rap.la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) C.pen.
Prin același rechizitoriu, P. de pe lângă Tribunalul București a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de inculpatele D. D. și C. I. în legătură cu aspectele precizate de partea vătămată Poamă V..
Apreciază că se impune casarea hotărârii care este lovită de nulitate relativă și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, prejudiciul cauzat părții civile fiind imputabil atât autoarei infracțiunii de înșelăciune, cât și complicei acesteia, operează solidaritatea pasivă legală în raportul juridic obligațional, astfel că se impunea obligării în solidar a celor două inculpate la plata către partea civilă Poamă V. a sumei de 6.000 lei cu titlu de daune materiale.
A treia critica vizează respingerea ca inadmisibilă a solicitării de restituire, către martorul M. V., a mașinii de scris ridicată din posesia acesteia pentru cercetări, deși din actele dosarului nu rezultă că martora a cunoscut scopul folosirii acesteia, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.118 alin.1 lit.b Cp.
Solicită să se ia act de retragerea recursului declarat de inculpata D. D..
Apărătorul din oficiu al recurentei inculpat D. D., cu privire la recursul declarat de parchet, lasă la aprecierea Curții.
Apărătorul din oficiu desemnat pentru recurenta inculpat C. I., cu privire la recursul declarat de Ministerul Public solicită a fi respins întrucât in mod corect s-a constatat ca sunt infracțiuni distincte și s-a disjuns cauza, nu au fost obligate în solidar la plata sumei de 6000 lei către partea civilă și a fost respinsă solicitarea de restituire către martorul M. V. a mașinii de scris.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpată, solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii si achitarea în temeiul disart.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b1 Cpp, apreciind ca instanța a făcut o gravă eroare de fapt.
Solicită a se da eficiență declarațiilor date de partea civila P. V. la instanța de fond, ale inculpatei, care nu se afla in tara in perioada comiterii pretinselor fapte, a interceptărilor din care nu rezultă ca inculpata a vorbit cu partea vătămată, si susține ca la urmărirea penală acesteia i s-ar fi arătat o fotografie a inculpatei pentru a fi recunoscută.
Solicită a se lua act de retragerea recursului declarat de inculpata D. D..
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței să ia act de declarația privind retragerea recursului declarat de inculpata D. D..
În ceea ce privește recursul declarat de inculpata C. I., îl apreciază neîntemeiat și pune concluzii de respingere a acestuia, urmând a se avea în vedere declarațiile constante ale părții vătămate, ale martorilor, declarațiile inculpatei, procesul-verbal de recunoaștere de pe planșa foto, probe care susti8n vinovatia acesteia.
In ultimul cuvânt, recurentele inculpat: D. D. susține că și-a retras recursul si Carstei I. susține că este nevinovată.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, deliberând constată următoarele:
I. Prin sentința penală nr.260 din 28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București s-a dispus în baza art.215 alin.1, 2, 3 C. pen. cu aplicare art.41 alin.2 C. pen., art.75 alin.2 C. pen. și art.78 alin.1 C. pen. a fost condamnată inculpata D. D. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art.290 C. pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen., art.75 alin.2 C. pen. și art.78 alin.1 C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.36 alin.1 C. pen. a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată inculpatei prin sentința pe ală nr.501/F/06.06.2012 a Tribunalului București – Secția I penală (dosar nr._, definitivă prin decizia penală nr.260/03.10.2012 a Curții de Apel București – Secția I-a penală și decizia penală nr.187/21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), în pedepsele componente, respectiv 7 ani închisoare și 2 luni închisoare.
În baza art.36 alin.1 C. pen. raportat la art.34 alin.1 lit.b C. pen. și art.33 lit.a C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu cele stabilite prin hotărârile judecătorești menționate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
În baza art.71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
În baza art.36 alin.1 C. pen. raportat la art.35 alin.1 C. pen. s-au menținut și aplicat, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii sau considerarea ca executată a pedepsei principale, în baza art.65 C. pen., a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 teza a II-a și lit.b C. pen., stabilită prin hotărârile judecătorești anterior menționate.
În baza art.36 alin.3 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, de la 29.11.2011 la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr.873/22.01.2013, emis de Tribunalul București – Secția I penală și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform prevederilor prezentei sentințe.
În baza art.36 alin.1 C. pen. raportat la art.35 alin.4, 5 C. pen. s-a menținut măsura de siguranță a confiscării, în temeiul art.118 alin.1 lit.e C. pen., de la inculpată, a sumelor de 250 euro și 35.000 lei, măsură de siguranță luată prin hotărârile judecătorești anterior menționate.
II. Prin aceeași sentință s-a dispus în baza art.26 C. pen. raportat la art.215 alin.1, 2, 3 C. pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen., art.37 lit.b C. pen., art.75 alin.2 C. pen., art.78 alin.1 C. pen. condamnarea inculpatei C. I. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.36 alin.1 C. pen. raportat la art.34 alin.1 lit.b C. pen., art.33 lit.a C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu cea de 7 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.501/F/06.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, definitivă prin decizia penală nr.260/03.10.2012 a Curții de Apel București – Secția I penală și decizia penală nr.187/21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
În baza art.71 C. pen. s-a interzis inculpatei, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b C. pen.
Conform art.36 alin.1 C. pen. raportat la art.35 alin.1 C. pen. s-a menținut și aplicat, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, în baza art.65 C. pen., a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen., stabilită prin hotărârile judecătorești anterior menționate.
În baza art.36 alin.3 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată, de la 29.11.2011 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr.874/22.01.2013 emis de Tribunalul București – Secția I penală și emiterea unui nou mandat de executare, conform prevederilor prezentei sentințe.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Poamă V. și s-a dispus obligarea inculpatei D. D. la plata către această parte civilă a sumei de 6000 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art.348 C. pr. pen. au fost desființate „Contractul de vânzare-cumpărare nr.A 1021/30.08.2011 între . Poamă V.”, precum și un număr de trei chitanțe aparent emise de CEC Bank.
Conform art.169 C. pr. pen. s-a respins ca inadmisibilă solicitarea formulată de Ministerul Public privind restituirea către martorul M. V. a unei mașini de scris.
Inculpatele au fost obligate la cheltuieli judiciare către stat.
Examinând materialul probator administrat în cauză, conform prevederilor art.63 alin.2 C. pr. pen. (procesele-verbale încheiate de organele de poliție, raportul de expertiză și cel de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în mod autorizat, înscrisurile existente la dosar, depozițiile martorelor Ș. D. Miorița și M. V., declarațiile părții civile Poamă V. și cele ale inculpatelor) instanța a stabilit în esență următoarele:
Fapta inculpatei D. D. care, în perioada 2007 – 2011, prin acte materiale repetate, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în unele cazuri singură, iar în altele cu complicitatea inculpatei C. I., a indus-o în eroare pe partea vătămată Poamă V., căreia i-a promis facilitarea obținerii unor credite bancare sau refinanțarea unui credit deja contractat, precum și achiziționarea unui apartament din fondul locativ de stat la un preț avantajos, primind suma de bani ce au totalizat 6000 lei, pentru care întocmea chitanțe false și chiar un contractat de vânzare fals între partea vătămată și . în drept, sub aspect obiectiv și subiectiv, conținutul constituit al infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 C. pen. și de fals în înscrisuri sub semnătură privată – art.290 C. pen.
În ceea ce o privește pe inculpata C. I., s-a reținut că aceasta, în conivență cu inculpata D., a ajutat la înșelarea părții vătămate, sunând-o la telefon în mai multe rânduri și afirmând în mod mincinos că este funcționarul bancar „S. E.” și poate contribui la obținerea creditelor. Această activitate infracțională s-a stabilit că reprezintă complicitate la infracțiunea de înșelăciune comisă de inculpata D. D. în calitate de autor.
Instanța a mai stabilit că activitatea infracțională ce face obiectul prezentei cauze se află în concurs real cu o . fapte similare pentru care inculpatele au fost anterior condamnate definitiv la pedepse rezultante de câte 7 ani închisoare fiecare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și cele două inculpate.
La termenul de judecată de la 16.10.2013, inculpata D. D., asistată de avocat desemnat din oficiu, a arătat că își retrage recursul, Curtea urmând să ia act de această manifestare de voință.
În faza procesuală a recursului nu s-au depus la dosarul cauzei alte înscrisuri cu caracter probatoriu.
În recursul declarat de P. este criticată soluția instanței de fond sub trei aspecte:
1. Neaplicarea prevederilor art.335 alin.2 C. pr. pen. și art.43 C. pen., susținându-se că nu s-a avut în vedere împrejurarea că faptele ce fac obiectul prezentului dosar constituie acțiuni ce intră în conținutul infracțiunilor pentru care inculpatele au fost condamnate prin sentința penală nr.501/F din 06.06.2012 a Tribunalului București – Secția I penală, definitivă prin decizia penală nr.260/03.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală și decizia penală nr.187/21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,.
În aceste condiții, erau incidente dispozițiile art.36 alin.1 și art.37 alin.3 C. pr. pen. privind reunirea cauzelor.
2. S-a susținut de asemenea, sub aspectul laturii civile a cauzei, că ambele inculpate trebuiau obligate în solidar la plata despăgubirilor către partea civilă, în raport de dispozițiile art.1003 Cod civil.
3. În fine, s-a arătat că în mod greșit a fost respinsă ca inadmisibilă cererea vizând restituirea către martora M. V. a unei mașini de scris, ridicată pe parcursul cercetărilor.
P. a solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, iar în subsidiar, casarea ei în parte, iar în rejudecare să se țină seama de criticile formulate.
Recurenta inculpată C. I. nu și-a motivat calea de atac, iar cu prilejul dezbaterilor a solicitat, prin avocat, să se dispună achitarea sa, întrucât s-a comis o gravă eroare de fapt și nu există probe temeinice de vinovăție.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și având în vedere și dispozițiile art.3856 alin.3 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:
Solicitarea cuprinsă în recursul Parchetului, vizând casarea sentinței, cu trimiterea cauzei la Tribunalul București, în vederea reluării judecății, nu poate fi primită. Dispozițiile art.335 alin.2, art.36 alin.1 și art.37 alin.3 C. pr. pen., ale art.43 C. pen. privind reunirea cauzelor, nu sunt incidente. Prevederile art.335 alin.2 C. pr. pen. se referă la „acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni”. Or, tribunalul a reținut în mod corect că faptele ce fac obiectul prezentei cauze sunt distincte în raport de cele pentru care inculpatele au fost anterior condamnate definitivă. Tocmai din acest motiv, la pct.VI al rechizitoriului nr.6806/P/2011 al aceluiași P. s-a dispus disjungerea și formarea unui nou dosar, privind-o pe partea vătămată Poamă V.. Faptele inculpatelor sunt distincte și concurente, astfel încât soluția instanței de fond, este pe acest aspect, legală și temeinică.
Nici cea de-a doua critică, referitoare la rezolvarea laturii civile a cauzei, nu poate fi primită.
Instanța de fond a stabilit corect, pe bază de probatorii necontestate, că suma de 6000 lei, cu care a fost prejudiciată partea civilă, a fost însușită doar de inculpata D. D., astfel încât obligarea sa exclusivă la acoperirea integrală a prejudiciului este justificată.
În fine, se constată că instanța de fond a aplicat corect prevederile art.169 alin.1 teza finală C. pr. pen., stabilind că persoana îndreptățită – M. V., nu a formulat vreo cerere privind restituirea unei mașini de scris, astfel că solicitarea Parchetului în acest sens este inadmisibilă.
În ceea ce privește recursul formulat de inculpata C. I., acesta este de asemenea nefundat.
Ajutorul dat de recurenta inculpată în desfășurarea activităților infracționale ale inculpatei D. D. este cert dovedită nu numai prin declarațiile părții civile și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, ci și, între altele, prin propriile sale declarații (fila 24 vol.1 dosar u.p.), în care afirmă că la solicitarea inculpatei D. a sunat mai multe persoane, inclusiv pe numita Poamă V., recomandându-se „S. E.” și întărindu-le convingerea că urmează să obțină credite bancare și apartamente în condiții avantajoase.
Săvârșirea faptelor de către recurenta inculpată, ca și vinovăția sa, în același „modus operandi” ca și în dosarul în care ambele au fost definitiv condamnare, sunt amplu și temeinic dovedite, astfel încât susținerile privind o „gravă eroare de fapt” nu au nici un temei.
În consecință, constatând că soluția atacată este legală și temeinică sub toate aspectele, Curtea va respinge ambele recursuri cu care a rămas învestită, potrivit prevederilor art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Văzând și dispozițiile art.192 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpata D. D..
Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și de inculpata C. I..
Obligă inculpatele la plata sumei de câte 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariile avocaților din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. A. G. V. C. L. C-tin C.
GREFIER,
M. C.
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex./04.11.2013
Jud. Sect. 2 București – jud: I. E.V.A.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1914/2013. Curtea... → |
|---|
