Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1348/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1348/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-07-2013 în dosarul nr. 1348/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1348
Ședința publică din data de 17.07.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. D.
JUDECĂTOR: M. D. G.
JUDECĂTOR: I.-T. C.-B.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, a fost reprezentat de d-na procuror S. M..
Pe rol se ală soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de inculpatul T. A. împotriva încheierii de ședință din data de 05.07.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător ales, av. C. E. în baza împuternicirii avocațiale din data de 17.07.2013 – Baroul M. (fila nr. 12) și de interpretul de limbă turcă Geambulat Fetim – autorizație nr._/07.02.2005.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a înaintat dosarul de urmărire penal nr. 289/P/2012.
Curtea acordă posibilitatea apărătorului ales să ia legătura cu recurentul-inculpat.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, av. C. E., având cuvântul, solicită admiterea recursului și casarea încheierii recurate, iar rejudecând cauza să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Apreciază că hotărârea instanței de fond este în principal netemeinică, întrucât, deși s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 1602 alin.2 C.p.p., s-a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu poate fi admisă dat fiind intervalul mic de timp scurs de la data luării măsurii arestării preventive până la data formulării cererii.
Consideră că motivele pentru care instanța de fond a respins cerere nu-și mai găsesc aplicabilitatea raportat la stadiul luării măsurii arestării preventive, susținându-se că în cauză ar fi vorba despre necesitatea respingerii cererii față de gravitatea infracțiunii reținute.
Solicită a se observa că în prezenta cauză a fost luată măsura arestării preventive a inculpatului după aproximativ 1 an și jumătate de la data la care se pretinde că au fost săvârșite faptele, fiind declanșată urmărirea penală în baza unor declarații din partea unor persoane cunoscute cu mai multe dosare penale de același gen.
Arată că în cauză a fost administrată o expertiză contabilă, inculpatul neputând-o influența prin lăsarea în libertate, fiind vorba și de o greșită interpretare a instanței de fond în ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, care au fost înlăturate cu motivația că acestea vor fi avute în vedere la judecarea cauzei pe fond.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului formulat de inculpat și de menținere a hotărârii de fond ca legală și temeinică, precizând că în mod corect instanța de fond a apreciat că la acest moment procesual nu este oportună punerea în libertate a inculpatului, având în vedere că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, stadiul procesual, de faptul că măsura arestării preventive a fost luată la data de 19.06.2013, gravitatea faptelor, complexitatea cercetărilor care se desfășoară în cauză și poziția procesuală a inculpatului.
Recurentul-inculpat T. A., având ultimul cuvânt, arată că are 2 copii minori, dintre care unul are probleme de sănătate care necesită prezentarea de 3 ori pe săptămână la medic, solicitând a fi cercetat în stare de libertate pentru a putea fi alături de familie.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 5 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală (dosar nr._ ), a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T. A., cu obligarea acestuia la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut că, în ceea ce privește admisibilitatea în principiu a cererii, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1602 alin. 1 C.p.p., legea prevăzând pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Însă, referitor la fondul cererii, instanța de fond a reținut că, pe lângă condițiile impuse de acest text de lege, trebuie verificat însă, dacă, așa cum prevede art. 136 alin. 2 C.p.p., scopul măsurii preventive, circumscris în dispozițiile art. 136 alin. 1 C.p.p. (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei), poate fi atins sau nu prin liberare provizorie sub control judiciar.
Tribunalul a constatat că - la momentul analizat - se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru atingerea scopurilor prev. de art.136 Cpp, nefiind suficientă măsura alternativă prev. de art. 1601 Cpp. Inculpatul nu este privat de libertate doar în vederea asigurării sale la desfășurarea procesului penal, ci și în considerarea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea genera punerea sa în libertate în raport de gradul de pericol social concret al faptei presupus a fi comise care are urmări nefaste.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul T. A., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale.
Analizând hotărârea recurată, Curtea, în baza art._ pct. 1 litera b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată că potrivit dispozițiilor art.1601 Cod proc. pen., în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune, dar că admiterea cererii este condiționată de îndeplinirea unor cerințe legale.
Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Soluția instanței de fond este corectă și rezultă din modalitatea de comitere a faptei presupus a fi săvârșite, dar și din calitatea petentului (recurent în speță).
În interpretarea si aplicarea unitara a dispozițiilor art. 1608a alin.2 teza a II-a si alin.6 teza a II-a din Codul de procedura penala, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin decizia nr.17/2011 dată în recurs în interesul legii că „în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul in care constata că temeiurile care au determinat arestarea preventiva subzistă, instanța de judecată verifică in ce măsura buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicata de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului”.
Astfel, inculpatul T. A. este cercetat în stare de arest preventiv, sub aspectul pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, variantă agravată, prev. de art. 9 al. 1 lit. b și al. 3 din Legea nr. nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art.75 al. 1 lit.a din Codul penal, constând în aceea că in calitate de unic patron și administrator în fapt al S.C. DALY GEBERY S.R.L., a declarat parțial achizițiile intracomunitare realizate de societate în intervalul decembrie 2011-martie 2012, omițând, cu intenție, menționarea achizițiilor în valoare de 37.400.363 lei, efectuate de la firme din state ale Uniunii Europene, prejudiciind bugetul național cu suma de 9.159.651,36 lei (aproximativ 2 milioane de euro).
Omisiunea de declarare a acestor achiziții intracomunitare a fost realizată de T. A., în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale față de bugetul de stat al României, în concret de la plata TVA-ului de 24%, fiind realizate elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, variantă agravată, prev. de art. 9 al. 1 lit. b și al. 3 din Legea nr. nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
La săvârșirea faptei de evaziune fiscală, T. A. a fost ajutat de AL-ARAIDEH AMJED-YOUSEF-E- LAYAN, cetățean iordanian, născut la data de 09.09.1970, fiul lui YOUSEF și MARYAM, rezident în România cu CNP_, domiciliat în București, ., ., Sector 6. Actele de complicitate realizate de AL-ARAIDEH AMJED-YOUSEF-E-LAYAN au constat în convingerea lui IBRAHIM BACHA-BASEL, la sfârșitul anului 2011, de a fi trecut ca asociat și administrator fictiv al S.C. DALY GEBERY S.R.L.. AL-ARAIDEH AMJED-YOUSEF-E-LAYAN l-a dus pe IBRAHIM BACHA-BASEL la un birou notarial unde a dat declarația necesară îndeplinirii formalităților de trecere ca asociat și administrator al firmei, a primit fotocopie de pe actul de identitate și l-a dus la Agenția Doraly a Băncii Transilvania (situată în Comuna Afumați, ..31, Centrul Comercial Doraly, Pavilion S), pentru semnarea actelor privitoare la contul bancar al S.C. DALY GEBERY S.R.L.. AL-ARAIDEH AMJED-YOUSEF-E-LAYAN a remis sume mici de bani lui IBRAHIM BACHA-BASEL, profitând de situația materială precară a acestuia și lipsa de locuință. IBRAHIM BACHA-BASEL a fost înscris inițial ca al doilea asociat al firmei, celălalt asociat fiind FEYER F., CNP_. La scurt timp, în urma cesiunii de acțiuni realizată de FEYER F., CNP_, IBRAHIM BACHA-BASEL, în luna decembrie 2011, a rămas singur asociat și administrator menționat în acte, în perioadă când S.C. DALY GEBERY S.R.L. a început achizițiile de legume și fructe din state ale Uniunii Europene.
Cum instanța, având a aprecia asupra oportunității lăsării inculpatului în libertate, conform practicii judiciare, în mod corect s-a raportat la elemente privind natura și gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat (ce a fost apreciat ca fiind unul ridicat), la modalitatea în care acestea au fost comise, la urmările produse, starea de insecuritate produsă în societate și rezonanța socială negativă, comportamentul inculpatului avut anterior declanșării procesului penal și datele care circumstanțiază persoana acestuia și perspectiva acestui comportament după o eventuală liberare provizorie, dar și stadiul actual al procesului penal, Curtea constată că în mod just prima instanță a considerat că arestarea preventivă este absolut necesară, iar scopul măsurilor preventive, reglementat de dispozițiile art.136 Cod pr.penală, nu ar putea fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Situația personală a inculpatului, nu poate fi relevantă la acest moment procesual, chiar dacă, examinate în mod singular, elementele care caracterizează persoana acestuia i-ar putea fi favorabile, în condițiile în care se poate reține că este tânăr (34 de ani), că este rezident în România, este căsătorit și are 2 copii minori, precum și o stare de sănătate precară, acestea nu pot avea un caracter determinant, față de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, natura infracțiunii care se presupune că ar fi fost săvârșită de inculpat, modul în care acesta ar fi acționat și în condițiile în care faptele de genul celei pentru care inculpatul este cercetat au luat amploare, conturează gradul ridicat de pericol social al faptei reținute în sarcina inculpatului.
Nu în ultimul rând, se constată că urmările nefaste pe care le produc asupra societății civile, prin puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite o au, legate de împrejurarea că asemenea fapte constituie, tot mai frecvent, importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, prin sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul populației lăsarea în libertate a unei persoane acuzate de săvârșirea unor fapte de o asemenea gravitate, elemente care justifică temerea că, în libertate, inculpatul va comite alte fapte prevăzute de legea penală
Se apreciază astfel că, cel puțin la acest moment procesual și implicit în fața publicului, se impune menținerea acestuia în stare de arest preventiv, tocmai pentru a prezerva ordinea publică. În contextul în care inculpatul este acuzat de săvârșirea, nu doar a unei singure fapte, întrucât în activitatea sa a încercat atragerea și a altor cetățeni străini, și având implicații în domeniul relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a economiei și în ultimă instanță chiar siguranța ordinii publice, prezervarea ordinii publice apare ca un element pertinent și suficient pentru menținerea, în această fază a anchetei penale, a celei mai restrictive măsuri preventive – arestarea.
În raport de cele mai sus reținute, elementele invocate în apărare, deși reprezintă o stare de normalitate, oricum ele nu pot conduce - doar prin ele însele - la nesocotirea realităților sociale, în condițiile în care ordinea publică trebuie înțeleasă și ca reacție a cetățenilor, reacție ce poate fi una de neliniște, preocupare și nemulțumire, referitor la cazurile în care ordinea de drept este tulburată, cu atât mai mult cu cât inclusiv recurentul din speță, deși cetățean al altui stat s-a folosit de firma deținută, unde era asociat unic și administrator, pentru a obține - în mod ilicit și chiar imoral - sume de bani.
De asemenea, Curtea considera că măsura arestării preventive nu a depășit o durată rezonabilă, având în vedere tipul scurt care a trecut de la luarea acestei măsuri (de la 19.06.2013), dar și complexitatea cauzei, precum și probatoriul ce trebuie administrat în cauză și atitudinea autorităților și a inculpatului.
Toate aceste argumente îndreptățesc instanța de control judiciar să concluzioneze – în acord cu judecătorul fondului - că nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la acordarea liberării sub control judiciar, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol pentru ordinea publică.
Având în vedere soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T. A. împotriva încheierii de ședință din data de 05.07.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr. _ .
Obligă recurentul inculpat T. A. la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul interpretului de limbă turcă desemna pentru inculpat pentru 2 ore de asistență se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. D. M. D. G. I.-T. C.-B.
GREFIER,
C. G.
red.G.D.
dact.L.G.
ex.2
red.I.R.B.-T.B.-S.I.P.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 173/2013.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
