Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 40/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 40/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 40/2013
DOSAR NR._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.40/F
Ședința publică de la 31.01.2013
Curtea constituită din:
P. - A. P. M.
GREFIER - VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul M. I. O. împotriva sentinței penale nr.227/11.08.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul M. I. O., aflat în stare de deținere, asistat de avocat din oficiu D. P., cu delegația nr._-07.12.2012 la fila 4/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cotestatorul M. I. O. arată că își menține cererea formulată.
Curtea, nefiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocatul din oficiu al contestatorului M. I. O. solicită admiterea contestației la executare și anularea mandatului de executare nr.368/2010 emis de Curtea de Apel București, arătând că acesta trebuie să cuprindă data de 04.05.2008 ca moment de la care începe executarea pedepsei de 14 ani și nu 22.12.2010 așa cum a fost menționat, nefiind trecută în mandatul de arestare și perioada de 2 ani și 7 luni executată în străinătate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației, arătând că mandatul de executare a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 420 Cod procedură penală.
Contestatorul M. I., în ultimul cuvânt, solicită să se ia în calcul și perioada de la 04.05.2008 la 22.12.2010 pentru comisia de individualizare, fiind nemulțumit de faptul că la individualizare se ia în calcul perioada începând cu data de 22.12.2010, aceasta fiind data la care a fost transferat.
CURTEA ,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată că:
Prin cererea formulată la data de 23.10.2012 și înregistrată la Tribunalul D. sub nr._/63/2012 contestatorul condamnat M. I. O., deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., a formulat contestație la executare, arătând că în mandatul de executare a pedepsei închisorii de 14 ani trebuie să fie consemnată ca moment al începerii executării pedepsei data de 04.05.2008, când a fost condamnat de autoritățile austriece, iar nu data de 22.12.2012, când a fost transferat în România.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La solicitarea instanței, s-a comunicat prin adresa nr. L111234/PCAG/13.11.2012 emisă de Penitenciarul Colibași MEPI nr. 368/11.10.2012 al Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._ ( 1343/2010), în copie.
Prin sentința penală nr. 492/21.11.2012 pronunțată de Tribunalul D. a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, ca instanță care a pronunțat sentința penală de condamnare în baza căreia s-a emis MEPI nr. 368/11.10.2012.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 06.12.2012 sub nr._ (_ ).
La dosar a fost atașat dosarul nr._ ( 1343/2010), în care s-a pronunțat sentința penală nr. 227/11.08.2010 de C. de Apel București – Secția a II-a Penală și s-a emis MEPI nr. 368/11.10.2012.
Analizând susținerile contestatorului prin raportare la conținutul dosarului nr._ ( 1343/2010), Curtea reține în fapt și în drept următoarele:
În fapt
Prin sentința penală nr. 227/11.08.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală s-a dispus admiterea cererii formulate de P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost recunoscută sentința din data de 02.07.2009 a Tribunalului de Land St. Polten pronunțată în dosarul nr. 9 Hv 66/09, privind pe I. O. M., condamnat la o pedeapsă principală de 14 ani închisoare. De asemenea, s-a dispus transferarea persoanei condamnate în România pentru continuarea executării restului de pedeapsă din cea de 14 ani închisoare, într-un penitenciar din România și a fost computată arestarea preventivă pentru persoana condamnată I. O. M. din data de 4.05.2008 la zi.
Sentința menționată a rămas definitivă prin nerecurare la data de 04.10.2010, fiind emis MEPI nr. 368/11.10.2012.
Persoana condamnată a fost transferată din Austria în România la data de 21.12.2010, potrivit adresei nr._/VSD/07.01.2011 emisă de IGPR – CCPI -Biroul Național Interpol.
În drept
Potrivit art. 461 alin. 1 lit. c C.proc.pen. contestația contra executării hotărârii penale se poate face și în cazul în care se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, iar conform art. 461 alin. 2 teza a II-a C.proc.pen., instanța competentă să dispună asupra contestației la executare care se încadrează în cazul prevăzut de art. 461 alin. 1 lit. c C.proc.pen. este instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.
Astfel, lămurirea datei de la care se apreciază că s-a început executarea pedepsei sau omisiunea de a deduce reținerea și arestarea preventivă se încadrează în prevederile art. 461 alin. 1 lit. c C.proc.pen. De altfel, chiar dacă jurisprudența instanței supreme nu reprezintă izvor de drept decât în cazul deciziilor pronunțate în soluționarea recursurilor în interesul legii, Curtea reține că instanța supremă a statuat constant în jurisprudența sa că deducerea greșită a arestării preventive atrage incidența cazului de contestație la executare prevăzut în art. 461 alin. (1) lit. c) C.proc.pen., pe calea contestației la executare putând fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, cum este cel referitor la deducerea greșită a arestării preventive, fără a se repune în discuție probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.
În cauza de față contestatorul invocă faptul că nu i s-a dedus din pedeapsa de 14 ani închisoare, a cărei executare a început-o în Austria și pentru continuarea executării căreia a fost transferat în România, perioada de la 04.05.2008 până la data transferării în România, în care s-a aflat în stare de arest preventiv pe teritoriul Austriei, așa încât - potrivit contestatorului - ar trebui lămurită data de la care începe executarea pedepsei.
Susținerile acestuia sunt neîntemeiate având în vedere conținutul sentinței penale nr. 227/11.08.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală și al MEPI nr. 368/11.10.2012, unde se precizează expres că se dispune transferarea persoanei condamnate M. I. O. în România în vederea continuării pedepsei de 14 ani închisoare - aplicată prin sentința penală din data de 02.07.2009 a Tribunalului de Land St. Polen pronunțată în dosarul nr. 9 Hv 66/09 și recunoscută prin sentința penală menționată a Curții de Apel București, iar din pedeapsă se deduce perioada arestului preventiv de la 04.05.2008 la zi.
Prin urmare, data de la care se consideră că a început executarea pedepsei menționate este 04.05.2008, adică exact ceea ce contestatorul a solicitat prin cererea formulată în cauză, așa încât cererea este neîntemeiată, neexistând nicio nelămurire cu privire la hotărârea ce se executată, respectiv nicio omisiune privind deducerea perioadei de arest preventiv executată înainte de transferarea în România a persoanei condamnate.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 461 alin. 1 lit. c C.proc.pen., Curtea va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de petentul condamnat M. I. O. cu privire la sentința penală nr. 227/11.08.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._ (1343/2010), rămasă definitivă prin nerecurare la data de 04.10.2010, în baza căreia s-a emis MEPI nr. 368/11.10.2010.
În baza art. 192 alin. 2 C.proc.pen. va obliga petentul condamnat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, dispunând conform art. 189 C.proc.pen. avansarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul dispozițiilor art. 461 alin. 1 lit. c C.proc.pen. respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de petentul condamnat M. I. O., născut la data de 07.05.1961, fiul lui A. și M., în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, cu privire la sentința penală nr. 227/11.08.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._ (1343/2010), rămasă definitivă prin nerecurare la data de 04.10.2010, în baza căreia s-a emis MEPI nr. 368/11.10.2010.
În baza art. 192 alin. 2 C.proc.pen. obligă petentul condamnat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Conform art. 189 C.proc.pen. dispune avansarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, din fondurile MJ.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru petentul condamnat aflat în stare de detenție.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31.01.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
RED. APM/TEHN APM/3ex/14.02.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 173/2013.... → |
|---|
