Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 173/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 173/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 173/R
Ședința publică de la 28 ianuarie 2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE S. E.
JUDECĂTOR A. A.
JUDECĂTOR S. C.
GREFIER V. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat de PROCUROR: I. L..
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul G. G. împotriva sentinței penale nr. 310, din data de 19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul – inculpat G. G. personal și asistat de apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513 Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a, coroborat cu art. 10 lit. d Cod procedură penală, având în vedere că fapta reținută în sarcina inculpatului, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, deoarece, inculpatul a refuzat în mod condiționat recoltarea probelor biologice, solicitând prezența apărătorului său, deși legea nu impune această situație de fapt.
Mai arată că inculpatul a revenit asupra deciziei și a fost de acord cu recoltarea probelor, înainte de expirarea celor 30 de minute recomandate de normele metodologice, motive pentru care, în raport și de circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază că faptei reținute în sarcina acestuia, îi lipsește vinovăția în sensul art. 19 al. 1 pct. 1 lit. a Cod penal.
În subsidiar, solicită aplicarea unei amenzi administrative, depunând la dosar și note de concluzii scrise.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, solicitând menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică, având în vedere infracțiunea de pericol săvârșită de către inculpat, infracțiune pentru care nu se impunea prezența unui avocat.
Recurentul – inculpat, având cuvântul, arată că se raliază celor expuse de către apărătorul său, declarând că se consideră nevinovat.
CURTEA ,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 310 a Judecătoriei Urziceni, pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a Cod penal și art. 76 al. 1 lit. d Cod penal a fost condamnat inculpatul G. G., la pedeapsa de 1 an închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de refuzare a recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art. 81-82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, conform cărora, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârșește o nouă infracțiune pentru care se pronunță o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 08.12.2012, în jurul orelor 10,00 inculpatul G. G. a condus autoturismul marca Dacia Sandero cu nr._ pe . Mun. Urziceni, jud. Ialomița, fiind oprit pentru control de către organele de poliție la intersecția străzilor Calea București cu .. Urziceni. Deoarece prezenta halenă alcoolică, inculpatul a fost testat cu aparatul Drager . 0386 care la orele 10,02 la poziția 566 a indicat valoarea de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior inculpatul G. G. a fost condus la Camera de Gardă a Spitalului Mun. Urziceni pentru recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Deși i s-a făcut cunoscut că refuzul de recoltare a probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei este infracțiune, inculpatul în prezența martorului asistent S. G. și a personalului medical a refuzat recoltarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Inculpatul a consemnat personal în buletinul de examinare clinică că refuză recoltarea de probe biologice, același lucru fiind consemnat și de medicul de gardă P. S.. Ulterior, buletinul de examinare clinică a fost introdus în trusă, iar aceasta a fost sigilată. Refuzul de recoltare a fost consemnat și în registrul de consultații de la Camera de Gardă a Spitalului Mun. Urziceni din data de 08.12.2011.
Instanța a reținut această situație de fapt din coroborarea declarației inculpatului G. G., cu declarațiile martorilor S. G., P. S., I. A., cu rezultatul testării Drager a inculpatului, cu procesele verbale și buletinul de examinare clinică din dosarul de urmărire penală.
Fiind audiat în fața instanței, inculpatul a declarat că inițial a refuzat recoltarea de probe biologice, semnând în acest sens buletinul de examinare clinică, iar după 20 de minute s-a răzgândit, fiind de acord să i se recolteze sânge, dar polițistul l-a informat că a trecut termenul prevăzut de lege și nu se mai poate face nimic.
Instanța a reținut că, în procesul verbal încheiat de agentul de poliție A. Ș. la data de 08.12.2011 se arată că după întocmirea documentelor de la trusa standard de recoltare a sângelui pentru stabilirea alcoolemiei, inculpatul a revenit asupra deciziei sale și a solicitat să i se recolteze probe biologice după care agentul de poliție i-a explicat că a trecut timpul maxim admis de lege și nu se mai poate efectua acest lucru, fiind sigilată trusa medicală de către asistenta I. A..
Martorul S. G., audiat în cauză, a declarat că în data de 08.12.2012 a fost de față la camera de gardă a Spitalului Urziceni când inculpatul a refuzat să se supună recoltării de probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, deși agentul de poliție i-a adus la cunoștință că un astfel de refuz constituie infracțiune. A mai arătat martorul că nu știe dacă ulterior inculpatul s-a răzgândit și a solicitat să i se recolteze sânge.
În drept, fapta inculpatului G. G. care în data de 08.12.2012 a refuzat să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002 republicată.
Instanța a reținut că a fost respectată procedura din Ordinul nr. 376/2006 al Ministrului Sănătății, iar infracțiunea mai sus arătată s-a consumat odată cu refuzul manifestat de către inculpat și nu poate avea relevanță în cauză revenirea inculpatului asupra deciziei de refuz, după completarea și sigilarea trusei standard de prelevare.
La stabilirea și aplicarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă fixate de lege, gradul de pericol social al faptei comise, atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc siguranța circulației pe drumurile publice, dar și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, acesta fiind la primul conflict cu legea penală, atitudinea acestuia după comiterea faptei, vârsta inculpatului.
Față de criteriile mai sus arătate, instanța a reținut drept circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii, fiind aplicate în cauză disp. art. 74 al. 1 lit. a Cod penal și art. 76 al. 1 lit. d Cod penal, reducând pe cale de consecință pedeapsa principală pentru inculpat sub minimul special prevăzut de lege până la un cuantum de 1 an închisoare, apreciat de instanță ca fiind rezonabil pentru atingerea scopului educativ, preventiv și coercitiv al pedepsei.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei în raport de criteriile anterior menționate și apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a inculpatului, instanța a dispus, în temeiul art. 81 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani la care a fost adăugată durata pedepsei ce a fost aplicată inculpatului prin prezenta, termen stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 Cod penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, raportat la cauzele C. c. României(hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii(hotărârea din 30 martie 2004), instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În plus, față de jurisprudența Curții în materie, instanța a avut în vedere și decizia nr. LXXIV(74) din 5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că dispozițiile art. 71 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I-c Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul G. G. solicitând, prin apărător, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 alin. 1 lit. b1 Cod procedură penală.
A considerat că faptei de sustragere de la recoltarea probelor biologice, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 îi lipsește unul din elementele constitutive ale acestei infracțiuni și anume vinovăția, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal.
Cu privire la susținerea că inculpatul a refuzat, necondiționat, recoltarea probelor biologice, arată că acesta s-a făcut în prezența personalului medical și a lucrătorului de poliție, fiind consemnat și în buletinul de examinare clinică, care a fost introdus în trusa de recoltare, după care a fost sigilată, în condițiile respectării protocolului de prelevare.
Referitor la acest aspect, inculpatul a susținut că a refuzat să i se recolteze probe biologice, dar nu necondiționat, ci această operațiune să fie făcută în prezența unui avocat.
S-a mai arătat că, din declarațiile inculpatului și ale celor doi martori, care prin calitatea lor de medic și asistent medical, se impunea să fie prezenți la momentul prelevării probelor biologice, rezultă că a refuzat să i se recolteze probe biologice în lipsa avocatului său, sau, într-o altă formulare este de acord să i se recolteze probe biologice, dar, la această operațiune, ar fi dorit să participe și avocatul său.
A precizat inculpatul că acest aspect rezultă și din procesul-verbal încheiat la data de 01.02.2012, de organele de poliție, în care se consemnează declarația martorei I. A., asistenta medicală, aflată în serviciu la camera de gardă a Spitalului Urziceni în data de 08.12.2011, precum și faptul că „după întocmirea documentelor de la trusa standard de recoltare a sângelui, pentru stabilirea alcoolemiei, acesta a revenit asupra deciziei și a solicitat să se recolteze probe biologice, însă se scursese timpul maxim de lege și nu se mai poate acest lucru, fiind sigilată trusa medicală de către asistenta medicală I. A., care a completat și documentele medicale și a fost de față la refuzul recoltării”.
Astfel, s-a precizat că normele metodologice din Ordinul Ministrului Sănătății nr.376/10.04.2006, în art. 6 lit. d prevăd că „prima prelevare se efectuează de preferință într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului, care a determinat solicitarea prelevării de sânge”.
Toate aceste împrejurări conduc la concluzia că inculpatul nu a avut intenția să săvârșească infracțiunea de sustragere de la recoltarea probelor biologice, situație în care faptei săvârșite de către acesta îi lipsește unul din elementele esențiale și anume vinovăția.
În subsidiar, a solicitat a se constata că, în condițiile concrete în care s-a săvârșit fapta, în raport de persoana inculpatului, care nu a mai săvârșit până în prezent fapte penale, are o vârstă respectabilă, timp de 25 de ani a fost aviator, fapta nu reprezintă pericolul social al unei infracțiuni, situație în care se impune achitarea inculpatului și reținerea în sarcina acestuia a unei răspunderi juridice de natură administrativă, care va atrage sancțiunea prevăzută de art. 91 lit. c Cod penal.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. d din Codul de procedură penală, Curtea o apreciază neîntemeiată, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii dedusă judecății are relevanță juridică doar faptul că inculpatul a refuzat, în mod categoric, să i se recolteze probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, lucru care a fost dovedit, în cauză, în mod neechivoc.
Astfel, potrivit art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare, constituie infracțiune, refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora.
Deasemenea, art. 38 din același act normativ stabilește obligația pentru conducătorii vehiculelor de a se supune testării aerului expirat și/sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, la solicitarea organului de poliție rutieră.
Or, Curtea constată că inculpatul G. G. a comis infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 în modalitatea refuzului de a se supune recoltării probelor biologice.
Astfel, din întregul material probatoriu administrat în cauză a rezultat că, în data de 08.12.2012, în jurul orelor 10,00, inculpatul G. G. a condus autoturismul marca Dacia Sandero, cu nr. de înmatriculare_, pe . Mun. Urziceni, jud. Ialomița, fiind oprit pentru control de către organele de poliție la intersecția străzilor Calea București cu .. Urziceni.
Deoarece prezenta halenă alcoolică, inculpatul a fost testat cu aparatul Drager . 0386 care, la orele 10,02, la poziția 566, a indicat valoarea de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ulterior, inculpatul G. G. a fost condus la Camera de Gardă a Spitalului Mun. Urziceni pentru recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Deși i s-a făcut cunoscut că refuzul de recoltare a probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei este infracțiune, inculpatul, în prezența martorului asistent S. G. și a personalului medical, a refuzat recoltarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Inculpatul a consemnat personal în buletinul de examinare clinică că refuză recoltarea de probe biologice, același lucru fiind consemnat și de medicul de gardă P. S..
Ulterior, buletinul de examinare clinică a fost introdus în trusă, iar aceasta a fost sigilată. Refuzul de recoltare a fost consemnat și în registrul de consultații de la Camera de Gardă a Spitalului Mun. Urziceni din data de 08.12.2011.
În procesul verbal încheiat de agentul de poliție A. Ș., la data de 08.12.2011, s-a arătat că, după întocmirea documentelor de la trusa standard de recoltare a sângelui pentru stabilirea alcoolemiei, inculpatul a revenit asupra deciziei sale și a solicitat să i se recolteze probe biologice după care agentul de poliție i-a explicat că a trecut timpul maxim admis de lege și nu se mai poate efectua acest lucru, fiind sigilată trusa medicală de către asistenta I. A..
Așadar, se constată că, în cauză, a fost respectată procedura instituită prin Ordinul nr. 376/2006 al Ministrului Sănătății, iar infracțiunea s-a consumat instantaneu, la momentul refuzului exprimat de către inculpat, neavând relevanță, în ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, faptul că inculpatul a revenit, ulterior, asupra deciziei inițiale de refuz, după completarea și sigilarea trusei standard de prelevare.
Din toate aspectele menționate rezultă că refuzul inculpatului a fost comis cu intenție directă, astfel încât, sub aspectul laturii subiective, sunt întrunite cerințele infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. b/1 din Codul de procedură penală, Curtea o apreciază neîntemeiată, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, la stabilirea, în concret, a gradului de pericol social – potrivit dispozițiilor art. 18/1 alin. 2 din Codul penal – se ține seama de: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de făptuitor, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana și conduita făptuitorului.
Or, în speță, recurentul-inculpat a săvârșit o infracțiune, esențialmente, de pericol, prin natura ei, respectiv, a refuzat să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, deși, urmare a testării sale cu aparatul Drager, a fost indicată o valoare de 0,59 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, specific infracțiunii reținute în sarcina sa, fiind lezate relațiile sociale cu privire la siguranța circulației pe drumurile publice. Pericolul social concret ridicat al acestei fapte rezultă din toate împrejurările în care a fost comisă, de către o persoană care consumase anterior alcool și care a manifestat o atitudine de sfidare a obligațiilor legale ce-i reveneau la oprirea în trafic de către organele de poliție.
Deasemenea, Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 din Codul penal, reținând limitele de pedeapsă fixate de lege, gradul de pericol social al faptei comise, atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc siguranța circulației pe drumurile publice, dar și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, acesta fiind la primul conflict cu legea penală, atitudinea acestuia după comiterea faptei, vârsta inculpatului.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că, în mod corect, instanța de fond a reținut, în favoarea recurentului-inculpat, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal, respectiv, buna sa conduită înainte de săvârșirea infracțiunii.
În lumina acestor elemente de individualizare, Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării, este conformă scopului acesteia, prevăzut de art. 52 din Codul penal.
Față de cele reținute, Curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G. G..
În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul – inculpat G. G. împotriva sentinței penale nr. 310, din data de 19.11.2012 a Judecătoriei Urziceni, în dosarul nr._ .
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. E. A. A. S. C.
GREFIER,
V. B.
Red. AA
Tehn. N.E.A/2ex/06.02.2013
Jud. Urziceni/S.P/Jud. M.S.M
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
