Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 319/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 319/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-07-2013 în dosarul nr. 319/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ /2012
(_ )
Sentința penală nr. 319/ F
Ședința publică de la 18.07.2013
Curtea constituită din:
Președinte – I. C.
Grefier - M. C.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE a fost reprezentat prin procuror O. L. C..
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petenții D. S., D. G., D. A. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.657/II/2/2012 din 18.09.2012 și a Ordonanței din 27.07.2012 date de P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE în dosarul nr.224/P/2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul D. S. personal și asistat de avocat ales L. T., lipsind petenții D. G., D. A., reprezentați avocat ales L. T. și intimații B. M., V. I., C. M., D. M., P. E., N. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul alea al petenților D. S., D. G., D. A. precizează ca rectifică „Concluziile „ depuse la dosar, aflate la filele 21-22, in sensul ca nu „recuză” Curtea de Apel ci invoca, de fapt, excepția necompetenței materiale a acestei instanțe.
Reprezentantul Ministerului Public invoca excepția tardivității introducerii plângerii formulate în temeiul disp.art.278/1 Cpp, in raport de data înregistrării acesteia la Înalta Curte de Casație si Justiție, respectiv 10.12.2012, data Ordonanței nr.224/P/2012 din 27 iulie 2012, data înregistrării plângerii la procurorul ierarhi superior, respectiv 18.09.2012, comunicată la 19.09.2012.
Astfel, termenul de 20 zile este depășit, si pune concluzii de admitere a excepției și respingere a plângerii, ca tardiv formulată.
Apărătorul ales al petenților insistă în excepția necompetentei materiale a Curții de Apel București, susține că dosarul este instrumentat de P. General, iar competența este Înalta Curte de Casație și Justiție. Mai mult intimatul B. M., care a făcut cercetări în dosar, este procuror.
Invoca disp.art.2781 pct 4 din Codul de procedura penala care statuează ca plângerea se adresează la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanță. Or, rezoluția nelegala, falsa nr. 657/II - 2/2012 din 18.09.2012 emisa de dl. L. P., procuror sef al Secției de Combatere a Corupției din D.N.A. Direcție a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție. Invocă dispozițiile art. 197 pct. 2 ind. 1 din Codul de procedura penală „ dispozițiile relative la competent a după materie sunt prevăzute sub sancțiunea nulității" și susține ca evident, este vorba de nulitate absoluta.
Invocă sentința penală nr.453/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care este un fals, reprezintă o încălcare a legii de către instanța supremă, iar Curtea de Apel nu este competenta sa soluționeze plângerea. Sentința emisa de completul de judecata condus de doamna judecător I. B. este nelegala si netemeinica întrucât a încălcat legea, deoarece Înalta Curte de Casație si Justiție - Secția penal a este competenta sa judece dosarul cauzei.
Opinează că htărârea de a "pasa" nelegal cauza Curții de Apel București este continuarea șirului de ilegalități si abuzuri de drept săvârșite de toți procurorii si judecătorii din sectorul 1, Tribunalul București, Curtea de Apel București si Înalta Curte de Casație și Justiție.
In ceea ce privește excepția de tardivitate invocată de reprezentantul parchetului, o apreciază nefondată, si susține ca plângerea este formulată în termen.
Reprezentantul parchetului, cu privire la excepția necompetentei Curții de Apel București, pune concluzii de respingere a acesteia, urmând a se avea în vedere considerentele sentinței pronunțate de instanța supremă.
Curtea aduce la cunoștința părților faptul ca pronunțarea cu privire la excepțiile invocate se va face o dată cu fondul si acorda cuvântul în susținerea fondului plângerii.
Apărătorul ales al petenților D. S., D. G., D. A. solicită admiterea plângerii. Desființarea rezoluțiilor date în cauza si susține ca intimatul B. M. a încălcat legea, „ este un escroc” și a comis multe abuzuri, fapte pe banda rulanta, fiind cercetat in multe dosare, ca ordonanța data este falsa si se bazează numai pe afirmații mincinoase, in sensul ca petentul nu a probat faptul ca este proprietarul casei si a achitat suma de 35.000 Euro.
Președintele de complet atrage atenția apărătorului ales al petentilor să folosească un limbaj adecvat și să se rezume la obiectul plângerii formulata.
Apărătorul ales al petenților invoca încălcarea, sfidarea legii in acest dosar, care s-a realizat si de doamna L. C. Kovessi fost Procuror General, D. M. fost sef al Directiei Naționale Anticorupție si de către însuși Consiliul Superior al Magistraturii, așa cum atesta probele certe si indubitabile existente la dosar.
Principalul vinovat este fostul procuror B. M., procuror de caz, care fiind mituit, cu aproape 10 ani in urma a disjuns infracțiunile comise de grupul organizat de infractori condus de V. I..
Prin rezoluții, ordonanțe, sentințe si decizii nelegale, false, toți factorii chemați sa aplice legea au încălcat-o pentru a-l "apăra" pe procurorul B. M., care, încurajat de sprijinul foștilor colegi a comis infracțiuni pe banda rulantă in dosarul „O. Z. - vrăjitoarele" împreuna cu alt procuror B. din P. IIfov, dosarul privind restituirea unor terenuri.
In concluzie, solicită admiterea plângerii si trimiterea in judecata a intimaților cu privire la savarsirea infracțiunilor indicate in plângere.
Reprezentantul parchetului, pe fondul plângerii, pune concluzii de respingere, in temeiul disp.art.278/1 alin.8 lit.a Cpp, ca nefondata, urmând a se menține ordonanța si rezoluția atacata, si a se avea în vedere actele premergătoare efectuate in cauza, prin care, in temeiuk disp.art.228 alin.4 Cpp rap.la art.10 lit.a Cpp, art.38 Cpp, art.45 Cpp, art.42 Cpp s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la savarsirea infracțiunilor de luare de mită, dare de mită.
Petentul D. S. solicita reanchetarea cazului sau, susține că notarul care a întocmit actele mai avea un precontract întocmit pentru aceeași locuință, locuința care, in opinia sa nu se putea vinde. Susține că el a fosdt cumparator de buna credință si a plătit prin banca prețul locuinței.
CURTEA
Asupra prezentei cauze.
La data de 14.06.2013 numiții D. S., D. G. și D. A. au formulat plângere împotriva ordonanței nr.224/P/2012 din 27.07.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și a rezoluției nr.657/II-2/2012 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Aceasta a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a penală cu nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile petentului și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține următoarele:
Prin Ordonanța din 27.07.2012 înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. sub nr.224/P/2012, s-au dispus:
- neînceperea urmăririi penale față de B. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prev. de art.254 alin.1 C. pen. raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000;
- neînceperea urmăririi penale față de V. I., C. M., D. M., P. E. și N. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prev. de art.255 C. pen. raportat la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000;
- disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea efectuării de cercetări față de B. M., sub aspectul comiterii infracțiunilor de vătămare corporală gravă și tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.182 și at.20 C. pen. raportat laart.174 C. pen., față de V. I., C. M., D. M., P. E. și N. G., pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă și la tentativă la comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.26 C. pen. raportat la art.182 C. pen. și art.26 C. pen. raportat la art.20 C. pen. în referire la art.175 C. pen., precum și față de B. C. M. și E. B. S., sub aspectul tentativei la comiterea infracțiunii de omor calificat și săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art.26 C. pen. raportat la art.20 C. pen. în referire la art.175 și art.264 C. pen.
Cheltuielile judiciare în cuantum de 50 lei au rămas în sarcina statului.
În fapt,la data de 29.05.2012 a fost înregistrată la D.N.A. – Secția de combatere a corupției plângerea penală formulată de D. S., D. G. și D. A., împotriva procurorului B. M. și a numiților V. I., C. M., D. M., P. E. și N. G., solicitând să se efectueze cercetări față de procuror, sub aspectul comiterii infracțiunilor de luare de mită, vătămare corporală gravă și tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, precum și față de celelalte cinci persoane menționate, pentru comiterea infracțiunii de dare de mită și complicitate la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă și la tentativă la comiterea infracțiunii de omor calificat.
Din ansamblul actelor premergătoare efectuate, a fost reținută următoarea situație de fapt:
In cursul lunii martie 2005, D. S. și D. G. au cumpărat apartamentul nr. 20, situat în municipiul București, ., ., ., fiind induși în eroare cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului.
Petenții au formulat plângere penală împotriva celor de la care au dobândit imobilul, formându-se dosarul nr. 4492/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București și, prin rechizitoriul din data de 28.01.2008, procurorul B. M., din cadrul unității de parchet anterior menționate, a dispus trimiterea în judecată a numitului B. D., pentru complicitate la comiterea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în declarații, fals privind identitatea, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals. Totodată, prin același act, s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări față de C. M., P. E., V. I., N. G., sub aspectul complicității la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, precum și față de D. M., sub aspectul instigării la comiterea infracțiunii de înșelăciune și săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
Până la data finalizării cercetărilor în dosarul nr. 4492/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, la 22.11.2007, D. S. și D. G. au formulat plângere penală împotriva procurorului B. M., desemnat să supravegheze activitatea de urmărire penală în cauza respectivă, susținând că acesta refuza să ia masuri împotriva celorlalți participanți la comiterea infracțiunii reținute în sarcina numitului B. D..
Plângerea penală a fost înregistrată la P. de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. 2052/P/2007 și, prin rezoluția din data de 05.02.2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului.
Ca urmare a sesizării instanței, prin rechizitoriul nr. 4492/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București din data de 28.01.2008, s-a format pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București dosarul nr._ . Prin sentința penală nr. 94/02.02.2009, judecătorul Cristus N. a dispus, între altele, condamnarea lui B. D. la pedeapsa închisorii și anularea unor acte de proprietate ale părților civile D. S. și D. G..
Împotriva sentinței penale anterior menționate au declarat apel D. S. și D. G., solicitând desființarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, să se trimită dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București, pentru a se efectua urmărirea penală și trimiterea în judecată a întregului grup infracțional condus de V. I. însă, prin decizia penală nr. 639/A din 23.11.2009, a Tribunalului București - Secția a II-a penală, apelul a fost respins.
Nemulțumiți, D. S. și D. G. au declarat recurs și, prin decizia penala nr. 23 din 30.03.2010 a Curții de Apel București, și aceasta cale de atac a fost respinsa. După respingerea primei căi de atac, la 04.12.2009, D. G. și D. S., au formulat plângere penală împotriva procurorului B. M., împotriva judecătorului C. N. din cadrul Judecătoriei Sectorului 1, precum și împotriva judecătorilor D. V. și M. M. din cadrul Tribunalului București, solicitând sa se efectueze cercetări față de aceștia sub aspectul comiterii unor abuzuri cu ocazia instrumentării dosarelor cu care au fost investiți.
Prin rezoluția nr. 71/P/2010 din 24.08.2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Cristus N., D. V., M. M. și B. M., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. La data de 28 mai 2012, D. S., D. G. și D. A., avocat L. T., au depus ș la Direcția Națională Anticorupție o plângere penală împotriva procurorului B. M. și numiților V. I., Calitescu M., D. M., P. E. §i N. G., solicitând să se efectueze cercetări față procuror, sub aspectul comiterii infracțiunilor de luare de mită, vătămare corporală gravă și tentativa la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, precum și față de celelalte cinci persoane anterior menționate, pentru comiterea infracțiunii de dare de mita §i complicitate la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala gravă și la tentativă la comiterea infracțiunii de omor calificat.
Cu ocazia audierii, atât D. S., cât și D. G. au declarat ca, întrucât procurorul B. M. a favorizat „banda infracțională" „există bănuiala că acest magistrat a primit foloase materiale de la respectivele persoane pentru a le da soluții favorabile în dosar", dar ca nu au cunoștință de fapte concrete de corupție săvârșite de acest procuror". Aceștia au precizat că nu cunosc »momentul in care s-au petrecut aceste fapte", „cum s-au remis foloasele materiale", „in ce au constat aceste foloase", „cine au fost persoanele care au remis Procurorului B. M. astfel de foloase materiale".
Ca atare, procurorul de caz a apreciat că ansamblul materialului probator administrat nu a evidențiat comiterea unor infracțiuni de corupție de către procurorul B. M., formularea plângerii penale împotriva acestuia fiind determinată de starea de nemulțumire a petenților, cauzată de modul de soluționare a dosarului instrumentat de acesta.
Procurorul a stabilit ca faptele de corupție sesizate de către petenți nu există, dispunând neînceperea urmăririi penale față de procurorul B. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 1 C.p. rap. la art. 7 alin 1 din Legea nr. 78/2000, precum și față de V. I., Calitescu M., D. M., P. E. și N. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mita, prev. de art. 255 C.p. rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000.
Pe de alta parte, având în vedere că D. S., D. G. și D. A., au solicitat să se efectueze cercetări față de B. M. și sub aspectul comiterii infracțiunilor de vătămare corporală gravă și tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, precum și față de V. I., Calitescu M., D. M., P. E. și N. G., pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala gravă și la tentativă la comiterea infracțiunii de omor calificat, procurorul de caz a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea efectuării de cercetări cu privire la aceste aspecte.
A§a cum s-a arătat anterior, prin rechizitoriul nr. 4492/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, din data de 28.01.2008, s-a dispus și disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări față de Calitescu M., P. E., V. I., N. G., sub aspectul complicității la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, precum și față de D. M., sub aspectul instigării la comiterea infracțiunii de înșelăciune și săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
S-a format dosarul nr. 1587/P/2008 și, prin rezoluția din 03.02.2012, procurorul E. B. S. a dispus neînceperea urmăririi penale față de Califescu M., P. E., N. G. și V. I., sub aspectul complicității la comiterea infracțiunii de înșelăciune, față de D. M., sub aspectul instigării la comiterea infracțiunii de înșelăciune, precum și neînceperea urmăririi penale în cauza, sub aspectul comiterii infracțiunii de fals material în înscris un oficiale.
Împotriva soluției adoptate în dosarul nr. 1587/P/2008 au formulat plângere D. S., D. G. și D. A. și, prin rezoluția nr. 2349/II-2/2012 din 14.05.2012, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1, B. C. M., a dispus respingerea acesteia, ca neîntemeiată.
Urmare acestui fapt, la data de 15.06.2012, petenții au formulat plângere penală și împotriva procurorilor B. C. M. și E. B. S., solicitând cercetarea acestora sub aspectul tentativei la comiterea infracțiunii de omor calificat și săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului.
Ca atare, procurorul de caz a dispus disjungerea cauzei și declinarea competentei de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea efectuării de cercetări cu privire la aceste aspecte.
Împotriva acesteia a formulat plângere petentul, care a fost respinsă prin rezoluția nr.657/II-2/2012 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.
S-a reținut în motivare că fără respectarea procedurii prev. de art.278 și urm. C.p.p., petiționarii D. S., D. G. și minorul D. A. au formulat, în mod greșit, plângere împotriva ordonanței din data de 27.07.2012 emise în dosarul nr.224/ P/2012 al D.N.A. - Secția de combatere a corupției la Curtea de Apel București.
Prin încheierea emisă la data de 06.09.2012 în dosarul nr._ al Curții de Apel București - Secția a II-a penală, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și, în temeiul disp. art.2781 alin.13 C.p.p., s-a trimis cauza la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Naționala Anticorupție în vederea soluționării plângerii în contra soluției procurorului dispuse prin ordonanța nr.224/P/2012 din 27.07.2012 a D.N.A. - Secția de combatere a corupției.
In esență și în concret, în reproșul adus ordonanței emise în cauză, petiționarii au alegat următoarele:
„Datorită corupției, fostul procuror B. M. implicat în numeroase dosare penale, arestat, dar și eliberat, procuror de caz în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 2, nu a trimis în judecată grupul organizat de infractori condus de V. I., care prin acte false (inclusiv acte de identitate) au furat apartamentul familiei D. pentru care aceasta are act de proprietate, cadastru, plata la Administrația Financiară, cărti de identitate etc.
Din păcate, toți procurorii, judecătorii din Judecătoria Sectorului 1 și Tribunalului București – Secția a II-a penală au dat soluții false în favoarea procurorului B. M. și domnul B. C., actualul prim-procuror al Parchetului Sectorului 1 s-a aliniat, hotărând împotriva probelor certe §i indubitabile de la dosar ca ... procurorul B. M., a «făcut bine» când nu a trimis în judecată banda de infractori condusă de V. M..
In pofida probelor certe si indubitabile de la dosar, parchetul și instanțele au încălcat flagrant legea, dreptul la viață și la proprietate al familiei D..
Întrucât și în prezent locuința proprietate personală a familiei D. este «ocupată» evident ilegal, de V. I., capul bandei, D. G. (doua tentative de suicid, operate pe cord deschis, având stimulator cardiac, glaucom la ambii ochi etc.) iar minorul D. A. a devenit retardat mintal, ne mai urmând cursurile școlare."
Împotriva soluției de netrimitere în judecată petenții au formulat plângere la data de 18.12.2012, pe care au depus-o la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Instanța Supremă, prin sentința penală nr. 253 din 25 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._, având în vedere că intimații nu au calitatea cerută de lege pentru a atrage competența de soluționare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a admis excepția necompetenței după calitatea persoanei și a trimis cauza spre competentă soluționare, potrivit art. 281 pct. 1 lit. b cod proc.pen., Curții de Apel București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a II a penală cu nr._ .
La data de 18 iulie 2013, petenții prin apărători au ridicat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, cu motivarea că, întrucât Direcția Națională Anticorupție este o secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, competența de soluționare a plângerii aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță competentă să judece cauza pe fond.
Analizând-o cu prioritate, se constată că excepția formulată de către petenți este nefondată întrucât ceea ce atrage competența Curții de Apel București, potrivit art. 281 pct. 1 lit. b cod proc.pen este calitatea persoanei, respectiv aceea de procuror la parchetul de pe lângă judecătorie.
Calitatea de persoană care aparține organelor judiciare- cum este situația intimatului B. M.- „atrage competența personală, formă subsidiară a competenței, în raport cu competența materială, care este formă fundamentală- din necesitatea de a elimina, în cazul unor asemenea persoane, orice suspiciune cu privire la modul de înfăptuire a justiției de către organele competente” ( V. Dongoroz, Explicații teoretice ale Codului penal român.Partea generală, vol I, București, Editura Academiei, 1975, p.49).
Împrejurarea că actul de netrimitere în judecată aparține uneia dintre secțiile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu justifică altă concluzie, câtă vreme prin sintagma „instanță competentă să judece cauza pe rol”se înțelege instanța competentă atât material, cât și teritorial și după calitatea persoanei să judece cauza pe fond.
Cu toate acestea, examinând plângerea împotriva soluției, Curtea constată că un alt impediment împiedică soluționarea cauzei și anume, nerespectarea dispozițiilor art. 278 alin. 3 și art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Într-adevăr, în contextul reglementării plângerii contra actelor procurorului, prin art. 278 alin. 3 din Codul de procedură penală se prevede că "în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanței ori, după caz, al rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanță sau rezoluție, persoanelor interesate ....".
Tot astfel, în cadrul art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, prin care este reglementată plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, se subliniază că o asemenea plângere se poate face "în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278"...., pentru ca în alin. 2 al aceluiași articol să se precizeze că în cazul în care procurorul ierarhic superior "nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile".
Or, în aceste condiții, fiind evident că termenele reglementate în cuprinsul art. 278 alin. 3 și în art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, pentru exercitarea căii de atac a plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu pot fi decât termene procedurale peremptorii, se impune concluzia că nerespectarea lor atrage decăderea din dreptul la acea cale de atac și respingerea ei ca tardivă.
Cum rezoluția nr. 657/II-2 2012 din data de 18.09.2012 a procurorului ierarhic superior i-a fost comunicată petentului în 19.09.2012 (fila 11 dosar nr. 657/II-2/2012 al Direcției Naționale Anticorupție) și acesta a formulat plângere la instanță, potrivit art. 2781 Cod proc.pen. la data de 18.decembrie 2012 (fila 2 dosar nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție), se constată că plângerea este tardivă și se impune să fie respinsă ca atare, făcând superfluă analiza celorlalte susțineri ale petenților, formulate prin apărătorul ales.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 281 pct. 1 lit. b cod proc.pen, cu referire la art. 2781 alin. 2 Cod proc.pen., va respinge ca nefondată excepția de necompetență materială a Curții de Apel București invocată de către petenți prin apărător ales.
Va admite excepția tardivității plângerii, inocată de către reprezentantul Ministerului Public.
În baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cod proc.pen., va respinge ca tardivă plângerea formulată de către petenții D. S., D. G. și D. A. împotriva ordonanței nr. 224/P/2012 din 27.07.2012 a Direcției Naționale Anticorupție- Secția de combatere a corupției
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată excepția de necompetență materială a Curții de Apel București invocată de către Petenți prin apărător ales.
Admite excepția tardivității plângerii, inocată de către reprezentantul Ministerului Public.
În baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cod proc.pen., respinge ca tardivă plângerea formulată de către petenții D. S., D. G. și D. A. împotriva ordonanței nr. 224/P/2012 din 27.07.2012 a Direcției Naționale Anticorupție- Secția de combatere a corupției.
Obligă fiecare petent la câte 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iulie 2013.
PREȘEDINTE,
I. C.
GREFIER,
M. C.
Red/Dact. I.C./18.07.2013/2 ex.
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
