Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1339/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1339/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-07-2013 în dosarul nr. 1339/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
_
Decizia penală nr.1339/ R
Ședința publică de la 18.07.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. P. M.
JUDECĂTOR - I. C.
JUDECĂTOR - V. C.
GREFIER - M. C.
Ministerul Public- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Diicot- Servicul Teritorial București- a fost reprezentat de procuror G. C..
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul B. I. C. împotriva încheierii de ședință din 26 iunie 2013 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI-SECTIA A I A PENALĂ în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat B. I. C. în stare de arest și asistat de avocat ales V. I., cu împuternicire avocațială emisă de Baroul București, la fila 6 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, declarații suplimentare de făcut, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat B. I. C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întemeiată pe disp.art.160/2 Cpp, cerere pe care o apreciază întemeiată și oportună.
Susține că nu exista date care justifica temerea ca va savarsi o alta infracțiune sau ca va încerca sa zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
Susține că nu exista riscul influențării bunei desfășurări a procesului penal, iar instanța nu a motivat oportunitatea cererii ci temeinicia luării măsurii arestării preventive.
In sarcina inculpatului s-a început urmărirea penala sub aspectul savarsirii infracțiunii de tâlhărie, ulterior s-au extins cercetările si cu privire la savarsirea infracțiunii de proxenetism, insa nu exista nici o proba in acest sens.
Pentru considerentele învederate solicită admiterea recursului, casarea încheierii si pe fond, rejudecând, admiterea cererii și liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, cu aplic.disp.art.160/2 alin.2 și 3 Cpp.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică. Precizează ca încheierea de ședința este motivata prin perspectiva incidentei disp.art.160/2 Cpp. In mod corect instanța a reținut ca cererea nu este oportuna si a avut in vedere natura infracțiunilor pentru care este cercetat,, maniera in care a acționat, poziția procesuala vădit nesincera, care releva periculozitatea acestuia, existând date ca ar încerca denaturarea adevărului si obstrucționarea urmăririi penale. Mai mult, în cauza a trecut o perioada scurta de timp de la luarea măsurii si nu sunt alte date relevant in privința inculpatului, iar măsura preventiva este aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal.
În ceea ce privește situația familială nu constituie un temei suficient pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, aceste aspecte trebuind a fi cântărite și prin prisma celorlalte împrejurări și care se referă la interesul unei bune desfășurări a procesului penal și la necesitatea de a împiedica pe acesta de a săvârși noi infracțiuni.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat B. I. C. susține că este arestat degeaba și solicită sa fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 26.06.2013, Tribunalul București – Secția I-a penală, a dispus în baza art.1608a alin.6 C. pr. pen. respingerea ca nefondată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. I. C., arestat în dosarul nr._/3/2013 al Tribunalului București – Secția a II-a penală, la data de 07.06.2013.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:
- petentul inculpat este cercetat în dosarul nr.586/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT, alături de alte persoane, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de proxenetism, prev. de art.7 alin.1 raportat la art.2 lit.b pct.19 din Legea nr.39/2003 și proxenetism, prev. de art.329 alin.1 și 2 C. pen., aflate în concurs real, fiind arestat preventiv pentru 29 de zile la data de 07.06.2013;
- dispozițiile art.1602 C. pr. pen. sunt incidente în cauză, lăsarea în libertate a inculpatului fiind vădit inoportună în raport de subzistența temeiurilor care au condus, cu puțin timp în urmă, la luarea măsurii arestării preventive, inclusiv sub aspectul pericolului social concret pentru ordinea publică și desfășurarea normală a procesului penal;
- singura măsură preventivă aptă să asigure, cel puțin în acest moment, scopurile prevăzute de art.136 alin.1 C. pr. pen. rămâne arestarea inculpatului.
Împotriva acestei încheieri inculpatul B. I. C. a declarat recursul nemotivat de față, susținând, cu ocazia dezbaterilor, prin avocat ales, că dorește să fie pus în libertate și că nu va influența normala desfășurare a cercetărilor. A mai susținut că încheierea atacată, a cărei casare o solicită, nu este motivată pe aspectul oportunității cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În faza procesuală a recursului nu s-au depus la dosarul cauzei alte înscrisuri cu caracter probatoriu.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și având în vedere și dispozițiile art.3856 alin.3 C. pr. pen., Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Sub un prim aspect, se constată că încheierea atacată este motivată corect și convingător din toate punctele de vedere, inclusiv cel al neoportunității admiterii cererii, cu referiri concrete la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile.
În privința fondului cauzei, au fost examinate și evaluate corect principalele aspecte deduse judecății, în sensul subzistenței temeiurilor care au condus la luarea măsurii arestării preventive și al incidenței art.1602 C. pr. pen. La câteva zile după luarea, cu respectarea dispozițiilor legale, a măsurii arestării preventive, menținerea ei în acest moment procesual apare ca justificată și adecvată scopurilor prevăzute de art.136 alin.1 C. pr. pen., neexistând motive pentru a fi revocată.
Așa fiind, recursul va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Văzând și dispozițiile art.192 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B. I. C. împotriva încheierii de ședință din 26.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 iulie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. M. I. C. V. C.
GREFIER,
M. C.
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex./30.07.2013
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... | Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 1358/2013. Curtea de... → |
|---|
