Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1338/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1338/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-07-2013 în dosarul nr. 1338/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
_
Decizia penală nr. 1338/ R
Ședința publică de la 18.07.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. P. M.
JUDECĂTOR - I. C.
JUDECĂTOR - V. C.
GREFIER - M. C.
Ministerul Public- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Diicot- Structura Centrală- a fost reprezentat de procuror M. V..
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul S. C. împotriva încheierii de ședință din 17 iunie 2013 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI-SECTIA A I A PENALĂ în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat S. C. în stare de arest și asistat de avocat ales C. R., cu împuternicire avocațială emisă de Baroul București, la fila 5 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, declarații suplimentare de făcut, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat S. C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întemeiată pe disp.art.160/2 Cpp, cerere pe care o apreciază întemeiată și oportună.
Susține că nu exista date care justifica temerea ca va savarsi o alta infracțiune sau ca va încerca sa zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
Susține că nu exista riscul influențării bunei desfășurări a procesului penal, iar referatul parchetului cu propunerea de prelungire este identic cu cele anterioare, iar activitățile anterioare nu a necesitat prezenta inculpatului întrucât in urma percheziție efectuate nu s-a ridicat nici un bun de la locuinta acestuia, nu are cum sa influențeze comunicarea răspunsurilor din partea autorităților judiciare din străinătate.
Arată că în mod netemeinic instanța a înlăturat circumstanțele personale la analiza oportunității cererii, și susține ca inculpatul are studii superioare, era încadrat in muncă și nu este cunoscut cu antecedente penale.
De asemenea, învederează că prin condițiile care pot fi stabilite de către instanță în sarcina inculpatului se garantează faptul că se va influența în nici un mod ceea ce se întâmplă în dosarul de urmărire penală.
Pentru considerentele învederate solicită admiterea recursului, casarea încheierii si pe fond, rejudecând, admiterea cererii și liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, cu aplic.disp.art.160/2 alin.2 și 3 Cpp.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică. Precizează ca încheierea de ședința este motivata prin perspectiva incidentei disp.art.160/2 Cpp. In mod corect instanța a reținut ca cererea nu este oportuna si a avut in vedere natura infracțiunilor pentru care este cercetat, respectiv începând cu anul 2o12, în România a acționat un grup infracțional organizat specializat în confecționarea și deținerea de echipamente (dispozitive de tip skimming) hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică. Membrii grupului infracțional organizat s-au deplasat în diverse țări din Europa (Spania, Portugalia, Germania, Elveția) pentru a monta dispozitivele de skimming în special la POS-uri, în vederea copierii datelor confidențiale de pe banda magnetică a cardurilor bancare. Ulterior, după falsificarea unor instrumente de plată electronică, aceștia au efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos și în această etapă a efectuării retragerilor frauduloase a fost implicat inculpatul S. C..
Este deci evidentă complexitatea deosebită a cauzei și a activităților de urmărire penală care urmăresc strîngerea de mijloace de probă.
Or, în acest moment al desfășurării urmăririi penale, care nu este terminată, când încă este posibil ca organele de urmărire penală să descopere și alte elemente de fapt referitoare la activitatea infracțională, prezența în libertate a inculpatului recurent ar putea avea un efect negativ asupra activității de aflare a adevărului, deoarece acesta ar putea încerca să acopere anumite aspecte de fapt, încă necunoscute, dar care ar fi de o natură incriminatorie pentru el sau pentru ceilalți coinculpați.
În ceea ce privește situația familială nu constituie un temei suficient pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, aceste aspecte trebuind a fi cântărite și prin prisma celorlalte împrejurări și care se referă la interesul unei bune desfășurări a procesului penal și la necesitatea de a împiedica pe petent de a săvârși noi infracțiuni.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat S. C. susține că este arestat de patru luni de zile degeaba și solicită sa fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 16.06.2013 a Tribunalului București– secția a I a penală, pronunțată în dosarul nr._ s-a admis în principiu și s-a respins în fond cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. C., tribunalul constatând că scopul măsurii preventive, așa cum apare el circumscris în dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod proc. pen. nu poate fi atins prin liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile recurentului și de exigențele art. 1608a alin. 6 Cod proc pen, Curtea apreciază că recursul este nefondat și-l va respinge ca atare pentru următoarele motive:
Instanța de fond a dat o interpretare corectă dispozițiilor art. 1608a Cod procedură penală, atunci când a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului S. C. .
În primul rând trebuie reținut că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, existând indicii temeinice că acesta, împreună cu alte persoane, începând cu anul 2012 a acționat în cadrul unui grup infracțional organizat, specializat în confecționarea și deținerea de echipamente(dispozitive de tip skimming) hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată. În etapa efectuării retragerilor frauduloase, din dispoziția coinculpatului G. L., care a asigurat finanțarea și partea logistică, secondat de inculpații R. M. și S. V., inculpatul S. C. a efectuat operațiuni frauduloase, accesând fără drept sistemul informatic al bancomatului și determinând prelucrarea datelor introduse.
Aceasta și pentru că liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții ( a se vedea Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia penală nr. 316 din 19 ianuarie 2007, în Buletinul Jurisprudenței, E ditura C.H.B., 2008, p.811).
Așa cum rezultă din analiza dispozițiilor legale, atunci când instanța are a se pronunța asupra stării de arest a unei persoane, evaluarea oportunității acesteia se face după criteriile prevăzute de lege, cum sunt cele ale art. 136 Cod procedură penală, conform cărora la alegerea unei măsuri preventive în general trebuie să se țină seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Deși, în mod formal, la condițiile liberării provizorii sub control judiciar, legea prevede în mod expres doar anumite condiții care trebuie îndeplinite, din analiza în ansamblu a dispozițiilor legale aplicabile în materie, rezultă și o condiție subînțeleasă și anume ca aceea ca lăsarea în libertate a unei persoane să nu prezinte pericol pentru ordinea publică.
Incidența acestei condiții se impune cu atât mai mult cu cât în cauză unul dintre temeiurile arestării inculpatului este cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Aceasta deoarece chiar procedura liberării presupune mai multe etape de verificare, într-un final instanța având a se pronunța asupra temeiniciei cererii, temeinicie care trebuie analizată și în raport de motivul pentru care persoana a fost privată de libertate.
Este adevărat că în cauză luate în mod singular elementele care caracterizează persoana inculpatului i-ar putea fi favorabile, în condițiile în care s-ar reține că este o persoana tânără, titrată, fără antecedente penale.
Însă toate aceste elemente nu pot avea un rol covârșitor în raport cu gradul mare de pericol social al faptelor cu privire la care există indicii temeinice că le-a săvârșit; or din natura acestor infracțiuni rezultă că faptele prezintă un grad înalt de pericol social, concretizat în recrudescența fenomenului infracțional de violență care impune o ripostă mai fermă din partea autorităților.
Toate aceste aspecte se constituie în tot atâtea argumente în susținerea ideii că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la acordarea liberării provizorii sub control judiciar, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol pentru ordinea publică.
Având în vedere aceste aspecte în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.1609 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. C. împotriva încheierii de ședință din 16.06.2013 a Tribunalului București– secția a I a penală, pronunțată în dosarul nr._ .
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. C. împotriva încheierii de ședință din 16.06.2013 a Tribunalului București– secția a I a penală, pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul-recurent la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,18.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. M. I. C. V. C.
GREFIER,
M. C.
Red. I.C./19.07.2013
Dact. I.C. 2 ex./19.07.2013
Tribunalul București, Secția I penală . jud. V. A.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 179/2013. Curtea de... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
