Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 34/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 34/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 34/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
- SECȚIA I PENALĂ -
DOSAR NR._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 34
Ședința publică de la 29 ianuarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - V. A. P.
GREFIER - G. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. F..
Pe rol, pronunțarea asupra sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind recunoașterea și punerea în executare a sentinței nr. 10/7 din data de 14.01.2012, pronunțată de Tribunalul din Beluno, rămasă definitivă la data de 21.06.2011, prin care numitul G. G. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă de furt în formă agravantă, prev. de art. 110, art. 56, art. 624, art. 625 nr. 2 și 5 din Codul penal italian, în vederea transferului condamnatului.
Dezbaterile au avut loc în ședința din camera de Consiliu de la 24 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 29 ianuarie 2013 când, în aceiași compunere a dat următoarea sentință:
CURTEA,
Deliberând asupra sesizării penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea nr.TCE 033.6.5-1043-RM din data de 23.01.2012 Ministerul Justiției din Republica Italiană a solicitat recunoașterea sentinței nr. 10/7 din data de 14.01.2010 pronunțată de către Tribunalul din Beluno, rămasă definitivă la data de 21.06.2011, indicând potrivit dispozițiilor art.22 al. 4 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată Ia Strasbourg în anul 1983, drept instrumente în temeiul cărora a fost formulată prezenta cerere, această convenție și Acordul Adițional dintre Republica Italiană și România, semnat la R. în data de 13.09.2003.
Analizând cererea autorităților italiene din perspectiva condițiilor prev. de art. 132 din Legea nr. 302/2004 rap, se constată că fapta ce face obiectul sentinței penale a cărei recunoaștere se solicită, este incriminată în legislația română de dispozițiile art. 20 Cod penal rap. la art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. a, e Cod penal, fiind pedepsită cu închisoarea cuprinsă între 1 an și 6 luni până la 7 ani și 6 luni, astfel încât hotărârea poate produce efecte juridice în România.
În urma verificărilor la Administrația Națională a Penitenciarelor s-a stabilit că numitul G. G. a fost eliberat condiționat la data de 18.04.2012 din Penitenciarul Poarta Albă, în baza sentinței pronunțată de Judecătoria Medgidia la data de 13.04.2012, în dosarul nr._ .
Se constată că prin sentința penală nr.134/06.05.2010, Secția a II-a penală a Curții de Apel București a admis sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
A dispus recunoașterea hotărârilor pronunțate de autoritățile judiciare din Republica Italiană împotriva cetățeanului român G. G., respectiv:
1. sentința penală_/2005 din data de 23.05.2005, pronunțată de Tribunalul R., prin care acesta a fost condamnat Ia o pedeapsă principală de 1 an și 6 luni închisoare și 1800 Euro amendă, pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie și vătămare corporală;
2. sentința penală 829/2007 din data de 12.11.2007, pronunțată de Tribunalul Trento, prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă principală de 8 luni închisoare și 300 Euro amendă, pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de furt calificat;
3. sentința penală 213/2008 din data de 08.05.2008, pronunțată de Tribunalul Trento, prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă principală de 2 ani și 8 luni și 10 zile închisoare și 2000 Euro amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism ( exploatare și favorizare a prostituției), modificată prin sentința penală 295/2008 a Curții de Apel Trento secția penală în sensul luării măsurii de siguranță în regim de detenție la casa de muncă pe durata minimă de 1 an și a măsurii expulzării;
4. ordonanța de contopire a pedepselor 256/2009 din 15 05 2009, emisă de P. de pe lângă Tribunalul Trento, prin care s-a dispus executarea pedepsei rezultante de 3 ani, 11 luni și 19 zile închisoare și 4100 Euro amendă.
S-a dedus prevenția și detenția de la 25.10.2008 la zi.
S-a dispus transferul condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei menționate.
Prin decizia penală nr. 1086/21.03.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a admis recursul declarat de P. de pe lângă Curtea de Apei București, casarea sentinței penale nr.134 din 6 mai 2010 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la:
1. Greșita stabilire a pedepsei ce urmează a fi executată de pentru condamnatul G. G.;
2. Greșita deducere a perioadei arestării preventive executată de același condamnat
Rejudecând cauza, a constatat că persoana condamnată G. G. are de executat, în baza ordonanței de contopire a pedepselor nr.256 din 15 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Trento pedeapsa totală de 4 ani, 10 luni, 10 zile închisoare și 4100 euro pedeapsa amenzii.
S-a dedus din această pedeapsă perioada arestării preventive de 3 zile închisoare executată în baza sentinței penale nr._/2005din 23 mai 2005 a Tribunalului R. și de 10 luni, 8 zile închisoare executată în baza sentinței penale nr.213/2008 din 8 mai 2008 dată de Tribunalul Trento, astfel că în final, persoana condamnată G. G. urma să execute 3 ani, 11 luni și 29 zile închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Se mai constată că prin ordonanța de cumulare a pedepselor din 27.06.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Beluno, Italia au fost cumulate pedepsele stabilite prin ordonanța de cumulare din 15.05.2009 cu pedeapsa stabilită prin sentința nr.10/7 din data de 14.01.2010 a Tribunalului Beluno,Italia (filele 35-36 din dosarul C.).
Prin urmare, persoana condamnată G. G. are de executat, potrivit hotărârilor judiciare italiene, menționate mai sus, pedeapsa totală de 5 ani, 11 luni și 29 zile închisoare, plus 4900 euro amendă penală.
Pe cale de consecință, Curtea constatând că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege în această materie, va admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Va recunoaște în România sentința penală nr.10/7 din 14.I.2010 a Tribunalului Belluno, Italia, prin care condamnatul G. G., a fost condamnat la 2 ani închisoare și 800 euro amendă.
Va constata că, prin Sentința penală nr.134 din 6.V.2010 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, modificată prin decizia penală nr.1086 din 21.III.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, persoana condamnată are de executat, în baza Ordonanței de contopire a pedepselor nr.256/2009 din 15.05.2009, emisă de P. de pe lângă Tribunalul Trento, Italia, pedeapsa totală de 4 ani, 10 luni și 10 zile închisoare și 4100 Euro pedeapsa amenzii penale. S-a dedus din această pedeapsă perioada arestării preventive de 3 zile, executată în baza sentinței penale nr._/2005 a Tribunalului R. și de 10 luni și 8 zile închisoare executată în baza sentinței penale nr.213/2008 a Tribunalului Trento, astfel că, în final G. G. va executa 3 ani, 11 luni și 29 zile închisoare, la care se va adăuga 4100 Euro amendă. S-a mai menținut deducerea prevenției de la 25.X.2008 la zi.
Va constata că, prin Sentința penală nr.932 din 13.IV.2012 a Judecătoriei Medgidia, G. G. a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de mai sus, fiind liberat la 18.IV.2012.
Va recunoaște în România Ordonanța de contopire a pedepselor din 27.VI.2011, emisă de P. de pe lângă Tribunalul Belluno, Italia, prin care au fost cumulate pedepsele stabilite în Ordonanța de cumulare a pedepselor din 15.05.2009, emisă de P. de pe lângă Tribunalul Trento (respectiv pedeapsa totală de 3 ani, 11 luni și 29 zile închisoare și 4100 Euro amendă), cu pedeapsa stabilită prin Sentința penală nr.10/7 din 14.I.2010 a Tribunalului Belluno, (respectiv 2 ani închisoare și 800 Euro amendă), urmând ca G. G. să execute 5 ani, 11 luni și 29 zile închisoare și pedeapsa amenzii de 4900 Euro.
Va dispune executarea de către persoana condamnată G. G. a pedepsei totale de 5 ani, 11 luni și 29 zile închisoare plus 4900 Euro amendă penală.
Va deduce din această pedeapsă perioada executată de la 25.X.2008 la 18.IV.2012.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Codul de procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Recunoaște în România Sentința penală nr.10/7 din 14.I.2010 a Tribunalului Belluno, Italia, prin care condamnatul G. G., a fost condamnat la 2 ani închisoare și 800 euro amendă.
Constată că, prin sentința penală nr.134 din 6.V.2010 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, modificată prin decizia penală nr.1086 din 21.III.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, persoana condamnată are de executat, în baza Ordonanței de contopire a pedepselor nr.256/2009 din 15.05.2009, emisă de P. de pe lângă Tribunalul Trento, Italia, pedeapsa totală de 4 ani, 10 luni și 10 zile închisoare și 4100 Euro pedeapsa amenzii penale. S-a dedus din această pedeapsă perioada arestării preventive de 3 zile, executată în baza sentinței penale nr._/2005 a Tribunalului R. și de 10 luni și 8 zile închisoare executată în baza sentinței penale nr.213/2008 a Tribunalului Trento, astfel că, în final G. G. va executa 3 ani, 11 luni și 29 zile închisoare, la care se va adăuga 4100 Euro amendă. S-a mai menținut deducerea prevenției de la 25.X.2008 la zi.
Constată că, prin Sentința penală nr.932 din 13.IV.2012 a Judecătoriei Medgidia G. G. a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de mai sus, fiind liberat la 18.IV.2012.
Recunoaște în România Ordonanța de contopire a pedepselor din 27.VI.2011, emisă de P. de pe lângă Tribunalul Belluno, Italia, prin care au fost cumulate pedepsele stabilite în Ordonanța de cumulare a pedepselor din 15.05.2009, emisă de P. de pe lângă Tribunalul Trento (respectiv pedeapsa totală de 3 ani, 11 luni și 29 zile închisoare și 4100 Euro amendă), cu pedeapsa stabilită prin Sentința penală nr.10/7 din 14.I.2010 a Tribunalului Belluno, (respectiv 2 ani închisoare și 800 Euro amendă), urmând ca G. G. să execute 5 ani, 11 luni și 29 zile închisoare și pedeapsa amenzii de 4900 Euro.
Dispune executarea de către persoana condamnată G. G. a pedepsei totale de 5 ani, 11 luni și 29 zile închisoare plus 4900 Euro amendă penală.
Deduce din această pedeapsă perioada executată de la 25.X.2008 la 18.IV.2012.
Onorariul apărătorului din oficiu de 340 lei va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE,
V. A. P.
GREFIER,
G. I.
| ← Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 179/2013. Curtea de... → |
|---|
