Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 179/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 179/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 179/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
_
DECIZIA PENALĂ Nr. 179
Ședința publică de la 31 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR - R. G.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. C. .
Pe rol, soluționarea recursului formulat de inculpatul D. M. K. împotriva sentinței penale nr. 1143 din data de 30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București in dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut in ședință publică au răspuns recurentul inculpat D. M. K. personal și asistat de apărător ales, avocat D. C. in baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual și intimata parte vătămată S. E. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că au sosit relațiile solicitate de la Tribunalul București - Secția I Penală – Biroul Executări penale, precum și cele solicitate de la Biroul INTERPOL.
Apărătorul desemnat din oficiu – avocat C. M. - solicită a se lua act că delegația sa a încetat prin prezentarea apărătorului ales și a se dispune asupra onorariului parțial.
Curtea procedează la legitimarea intimatei părți vătămate, fiind depusă la dosar cartea de identitate in fotocopie.
Apărătorul recurentului inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri ce privesc situația de fapt, referitoare la durata mandatelor de executare.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune probei solicitate.
Curtea, deliberând, încuviințează proba solicitată și o administrează, prin depunerea la dosar a înscrisurilor precizate.
Apărătorul recurentului inculpat susține că in raport de înscrisurile depuse la dosar rezultă că acesta s-a aflat in stare de arest preventiv și pe teritoriul Austriei și apreciază că se impune a se solicita relații Biroului Interpol din care va rezulta că cel pe care îl apără a fost reținut in anul 2008 in Austria in vederea executării mandatului de executare la care a făcut referire anterior și din care a fost pus in libertate de Înalta Curte de Casație și Justiție in luna decembrie 2012.
Reprezentantul Ministerului Public arată că in raport de ultima adresă emisă de Interpol, din care rezultă că inculpatul a fost arestat doar in baza mandatului european de arestare nr. 58 din 29 februarie 2011, ce viza executarea unei hotărâri de condamnare pronunțată de Tribunalul București – alta decât cea ce face obiectul prezentei cauzei - nu se impune administrarea probei solicitate de apărare, urmând ca in acea cauză recurentul să solicite relațiile necesare.
Curtea, după deliberare, apreciază că orice alte relații vizează alte mandate, nu in cauza prezentă, așa cum rezultă din toate relațiile primite, astfel că nu se impune solicitarea unor relații suplimentare.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul in dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, critică sentința recurată sub aspectul greșitei modalități de soluționare a cererii de schimbare de încadrare juridică din infracțiunea prev. de art. 208-209 Cod penal in infracțiunea prevăzută de art. 213 Cod penal. Din motivarea instanței rezultă că cererea a fost formulată după închiderea cercetării judecătorești, in timpul dezbaterilor, astfel că ar fi fost depășită procedural această etapă și instanța nu se va pronunța asupra cererii întrucât a fost formulată . acceptată de apărător. De asemenea, solicită a se observa că sub auspiciile cererii de schimbare a încadrării juridice, prima instanță a făcut aprecieri pe fondul problemei, arătând că, totuși, sub aceste aspecte văzându-se elementele de fapt și probele de la dosar, nu se poate reține infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 213 Cod penal. Precizează că aceste referiri ale instanței fondului se găsesc la filele 14-15 ale sentinței, iar din dispozitivul hotărârii atacate nu rezultă că instanța a avut un raționament propriu si o rezolvare a acestei cereri de schimbare a încadrării juridice. Față de aceste aspecte, solicită reținerea cauzei, apreciind că prima instanță trebuia să rezolve chestiunea schimbării încadrării juridice prin intermediul dispozițiilor procedurale.
In continuare, solicită Curții a aprecia că cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii reținută in sarcina recurentului este întemeiată, că încadrarea juridică dată faptei este greșită și din materialul probator administrat in cauză rezultă cu claritate că acțiunile ilicite ce pot fi imputate clientului său sunt circumscrise elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere și nu de furt. Solicită a se observa că din probele administrate rezultă că inculpatul a avut un dialog cu partea vătămată, acesta din urmă a acceptat de buna voie să dea recurentului bancnota in valoare de 50 $ in schimbul efortului lui de a-i recupera actele, portofelul și toate bunurile pe care le avea la vremea respectivă,deși partea vătămată înțelesese că inculpatul nu avea cunoștință despre acțiunea ilicită inițială de sustragere pe care a realizat-o celălalt inculpat. In raport de această împrejurare, solicită a se constata că in speță sunt intrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, a se da o altă încadrare juridică faptei și a se aplica recurentului o sancțiune funcție de noua încadrare juridică. Mai arată că recurentul nu a negat că a fost prezent la locul faptei, solicită doar a se stabili in mod corect situația de fapt, a se da o corectă calificare juridică acțiunii sale.
Concluzionând, susține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt, lipsind latura subiectivă
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut, cu aplicarea unei sancțiuni pentru infracțiunea prevăzută de art. 213 Cod penal.
In măsura in care se va dispune condamnarea recurentului pentru oricare dintre încadrările juridice date faptei, solicită a se aplica o pedeapsă egală cu durata deja executată in regim de detenție.
Intimata parte vătămată, având cuvântul, arată că și-a recuperat prejudiciul, nu a înteles să se constituie parte civilă in cauză,își menține declarațiile date și lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, însă fiind calea de atac a inculpatului, nu i se poate agrava acestuia situația. Opinează că nu poate fi vorba de infracțiunea de abuz de încredere, bunul nu a fost remis cu orice titlu, astfel că sub acest aspect solicită respingerea recursului inculpatului ca fiind nefondat.
In ceea ce privește individualizarea pedepsei, consideră că aceasta a fost corect stabilită in raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale recurentului.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu a comis infracțiunea de furt.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas in pronunțare .
CURTEA,
Prin sentința penală nr.1143/30.10.2013, Judecătoria sectorului 3 București a dispus:
In baza art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e C.p. condamnă pe inculpatul D. M. K. la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
In baza art. 71 C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p
In baza art. 88 Cp. deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului D. M. K. prin prezenta durata reținerii din data de 10.12.2007 și durata de pedeapsă deja executată, de la data de 6.10.2011 la data de 21.12.2011.
Ia act ca inculpatul este deținut in altă cauză.
Ia act că partea vătămată S. E. G. nu s-a constituit parte civilă in procesul penal, prejudiciul cauzat prin comiterea faptei fiind recuperat integral prin restituirea sumei de bani sustrasa .
In baza art. 191 alin. 1 Cp.p obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel,instanța de fond a reținut:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București cu nr._/P/2007 au fost trimiși in judecată, inculpatul D. M. K., in stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e C.p., și inculpatul U. I. C., in stare de arest in altă cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, in stare de recidivă postexecutorie, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. f și alin. 2 lit. b C.p., cu aplicarea art. 37 lit. b C.p..
S-a reținut in cuprinsul rechizitoriului, ca si situație de fapt, că la data de 28.11.2007, in jurul orelor 10.45-11.00, aflându-se in trenul de metrou care circula din direcția Republica spre Piața Unirii, partea vătămată S. E. G. a fost deposedată de către inculpatul U. I. C. de portofelul pe care îl avea in buzunarul drept al hainei, după care inculpatul U. I. C. a coborât imediat, profitând de faptul că metroul a oprit in stație. Dându-și seama că îi lipsește portofelul, partea vătămată, ce era însoțită de un prieten, identificat in persoana martorului S. D. G., a coborât din metrou, moment in care a observat că inculpatul U. I. C. care îi sustrăsese portofelul, era însoțit de inculpatul D. M. K.. Partea vătămată le-a solicitat celor doi inculpați să-i restituie portofelul, însă cei doi au negat că l-ar fi sustras. Ulterior, urmare a insistențelor părții vătămate, inculpatul U. I. C. i-a remis bunul sustras inculpatului D. M. K., care a luat din interiorul portofelului o bancnotă de 50 USD, după care l-a restituit părții vătămate și au părăsit stația de metrou Dristor I. După ce și-a recuperat portofelul, in care avea actele de identitate și o parte din bani, partea vătămată S. E. G., însoțită de martorul S. D. G. au părăsit stația de metrou, sesizând organele de poliție din cadrul Serviciului de Poliție Metrou.
Prin actul de sesizare a instanței s-a mai reținut faptul că inculpatul U. I. C. a recunoscut săvârșirea faptei, însă inculpatul D. M. K. a avut o atitudine nesinceră, negând in mod constant săvârșirea faptei reținute in sarcina sa.
Organele de urmărire penala au arătat că situația de fapt, astfel cum aceasta a fost descrisa in cuprinsul actului de sesizare a instanței, se întemeiază pe următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate S. E. G. (filele 8, 9-11, 12-13, 16-20 dup); declarațiile inculpatului U. I. C. (filele 42, 51, 53-57 dup); declarațiile inculpatului D. M. K. (filele 68, 73-75, 81-82, 85-89, 95-96 dup); declarațiile martorului S. D. G. (filele 23-30 dup); procesele verbale de recunoaștere din planșe fotografice și din grup de persoane, realizate de partea vătămată și de martorul S. D. G. și planșele fotografice aferente (filele 14-15, 21-22, 31-38 dup); declarația martorului Z. N. A. (fila 39 dup); declarația martorului B. A. C. (filele 40-41 dup); procesul verbal din data de 10.12.2007 și CD-ul privind înregistrările din stația de metrou (filele 109-110 dup) și alte înscrisuri.
La dosarul cauzei au fost atașate fisele de cazier judiciar ale inculpaților U. I. C. și D. M. K. (filele 60-63 și 92 dup și filele 16-22 di).
In cadrul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 17.06.2009 instanța a procedat la audierea părții vătămate S. E. G. (declarație fila 138 di) și a martorului S. D. G. (declarație fila 139 di) și s-a dat citire declarației date de martorul B. A. C. in cursul urmăririi penale, in conformitate cu dispozițiile art. 327 alin. 3 C.p.p., față de imposibilitatea obiectivă de audiere a acestuia in cursul cercetării judecătorești.
La termenul de judecată din data de 21.07.2009 instanța a procedat la ascultarea martorului Z. N. A. (declarație fila 156 di).
Inculpatul U. I. C. a refuzat să dea declarație in fața instanței, rezervându-și dreptul la tăcere, dar precizând că își menține declarațiile date in timpul urmăririi penale. Totodată, instanța nu a putut proceda la ascultarea nemijlocita a inculpatului D. M. K., întrucât, deși legal citat, acesta nu s-a prezentat in fața instanței la niciunul dintre termenele de judecată acordate, întrucât nu se afla pe teritoriului României, deși in cauză au fost făcute toate verificările necesare pentru aducerea la cunoștința inculpatului a existenței procesului.
Prin sentința penală nr. 385/27.07.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București in dosarul penal nr._, in baza art. art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. f și alin. 2 lit. b C.p., cu aplicarea art. 37 lit. b C.p., instanța a dispus condamnarea inculpatului U. I. C. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, in stare de recidivă postexecutorie, cu incidența dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. și constatând că inculpatul U. I. C. este deținut in altă cauză. Totodată, in baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e C.p., instanța a dispus condamnarea inculpatului D. M. K. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 8 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu incidența dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p., cu deducerea, conform art. 88 C.p. a reținerii inculpatului din data de 10.12.2007. De asemenea, instanța a luat act că partea vătămată S. E. G. nu s-a constituit parte civilă in procesul penal, prejudiciul fiind recuperat.
Sentința penală nr. 385/27.07.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București in dosarul nr._ a rămas definitivă la data de 18.08.2009, prin neapelare, pe numele inculpatului U. I. C. fiind emis MEPI nr. 877/18.08.2009, iar pe numele inculpatului D. M. K. fiind emis MEPI nr. 878/18.08.2009, in baza căruia au fost emise ulterior Mandatul European de Arestare nr. 2/E/878/2009/03.11.2011 și Mandatul de Urmărire Internațională nr. 2/I/878/ 2009/14.06.2011.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, la data de 13.10.2011, inculpatul D. M. K. a formulat o cerere intitulată contestație la executare, care a fost înregistrată la data de 17.10.2011 pe rolul Curții de Apel București – Secția I Penală, fiind calificată inițial ca recurs împotriva sentinței penale nr. 378/27.07.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București. In motivare, inculpatul D. M. K. a arătat că, in timpul judecării fondului, se afla arestat in Germania și ulterior in Italia, in vederea extrădării, iar pe fondul cauzei a precizat că este nevinovat, întrucât nu a săvârșit infracțiunea de furt calificat pentru care a fost condamnat de Judecătoria Sectorului 3 București prin sentința penală nr. 385/27.07.2009 pronunțată in dosarul nr._, deoarece a coborât in stația de metrou pentru se întâlni cu inculpatul U. I. C., care găsise un portofel, ulterior a venit partea vătămată care i-a solicitat inculpatului U. I. C. să îi înapoieze portofelul, iar, cu acordul părții vătămate, l-a recompensat pe inculpatul U. I. C. cu suma de 50 USD, pe care a luat-o din portofelul părții vătămate.
Prin decizia penală nr. 2228/14.11.2011 pronunțată in dosarul nr._, Curtea de Apel București – Secția I Penală, față de dispozițiile art. XXIV din Legea nr. 202/2010, a apreciat că inculpatul D. M. K. are dreptul la calea de atac a apelului împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București, astfel că s-a procedat la recalificarea cererii sale ca fiind un apel declarat împotriva sentinței penale nr. 385/27.07.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București in dosarul nr._ și, in consecință, Curtea de Apel București si-a declinat competența materială de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția I Penală la data de 24.01.2012 sub nr._, iar prin decizia penală nr. 3/A/15.02.2012 pronunțată in dosarul nr._, Tribunalul București - Secția I Penală, in temeiul art. 379 pct. 2 lit. b C.p.p. a admis apelul declarat peste termen de către inculpatul D. M. K. împotriva sentinței penale nr. 385/27.07.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, a desființat in parte sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță numai in ceea ce-l privește pe inculpatul D. M. K., a dispus anularea tuturor formelor de executare emise cu privire la inculpatul D. M. K. în baza sentinței penale nr. 385/27.07.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, dar și punerea in libertate a inculpatului de sub puterea MEPI nr. 878/18.09.2009 emis de Judecătoria Sectorului 3 București, dacă nu este reținut sau arestat in altă cauză.
Pentru a dispune astfel cum anterior s-a precizat, Tribunalul București – Secția I Penală a apreciat că pe toată perioada in care Judecătoria Sectorului 3 București a soluționat fondului cauzei privind pe inculpatul D. M. K. in dosarul nr._, respectiv in perioada 26.03.2009 (data investirii cu soluționarea cauzei) – 27.07.2009 (data pronunțării sentinței de condamnare), cu excepția a două zile inculpatul D. M. K. s-a aflat in stare de arest in afara teritoriului României, această împrejurare fiind cunoscută instanței incă din data de 11.05.2009, având in vedere că la fila 63 verso din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 3 București se află un referat întocmit de Biroul de Executări Penale din cadrul Tribunalului București – Secția a II-a Penală, din care rezultă că la data de 25.03.2009 IGPR – BNI a comunicat faptul că inculpatul D. M. K. a fost arestat in Germania in vederea predării autorităților din România la data de 24.03.2009, astfel incât Tribunalul București – Secția I Penală, prin decizia penală nr. 3/A/15.02.2012 a apreciat că Judecătoria Sectorului 3 București nu a făcut demersurile necesare in vederea identificării cu exactitate a locului unde inculpatul D. M. K. se afla deținut, cauza fiind soluționată de către instanța de fond in condițiile lipsei de procedura cu inculpatul .
In fond după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.03.2012,sub nr._, fiind repartizat spre soluționare C 1 penal din data de 22.03.2012 condus de doamna judecător A. C., care la data de 14.03.2012 a formulat declarație de abținere de la soluționarea cauzei penale cu nr._, având in vedere că prin sentința penală nr. 385/27.07.2012, pronunțată in dosarul nr._ a soluționat cauza privindu-l pe inculpatul D. M. K., exprimându-și părerea cu privire la infracțiunea comisă de acesta.
Prin încheierea dată în Ședința Secretă din data de 14.03.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 3 București, a fost admisă declarația de abținere formulată de doamna judecător C. A., cauza fiind repartizată aleatoriu completului 1 Penal (marți), cu prim termen de judecată la data de 10.04.2012.
Urmare a dispozițiilor instanței, la data de 22.03.2012, prin Serviciul Registratură al instanței, la dosarul cauzei a fost depusă copia sentinței penale nr. 348/08.03.2007 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, cu referat întocmit de Biroul de Executări Penale privind data și modalitatea rămânerii definitive și situația executării pedepsei (filele 13-30 di).
Totodată, ca urmare a solicitării instanței, la data de 27.03.2012, prin Serviciul Registratură al instanței, la dosarul cauzei a fost depusă fișa de cazier judiciar a inculpatului, solicitată Inspectoratului General al Poliției Române – Serviciul Evidență Operativă și Cazier Judiciar (fila 33 di).
La termenul de judecată din data de 24.04.2012, instanța a adus la cunoștința inculpatului motivul prezenței sale in fața instanței, precum și dispozițiile art. 320/1 C.p.p., conform cărora poate recunoaște in totalitate fapta reținută in sarcina sa in cuprinsul rechizitoriului și poate solicita instanței ca judecata să aibă loc in baza probelor administrate in cadrul urmăririi penale, probe pe care le cunoaște și și le însușește, ipoteză in care beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, inculpatul învederând instanței că nu înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C.p.p., întrucât este nevinovat, având in vedere că nu a săvârșit fapta reținută in sarcina sa.
Având in vedere poziția procesuală a inculpatului D. M. K., care a precizat ca nu dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C.p.p. privind judecarea cauzei doar in baza probelor administrate in faza de urmărire penală, instanța a constatat că in cauză este aplicabilă procedura de judecată de drept comun, sens in care potrivit art. 322 C.p.p. a dat citire actului de sesizare a instanței, rechizitoriul nr._/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, i s-a explicat inculpatului in ce consta învinuirea care i se aduce și i s-au pus in vedere dispozițiile art. 70 alin. 2 C.p.p., instanța procedând la ascultarea inculpatului D. M. K. (declarație fila 43 di).
La același termen de judecată, față de poziția procesuală a inculpatului, de nerecunoaștere a săvârșirii faptei reținute in sarcina sa, instanța a apreciat ca necesara soluționării cauzei audierea nemijlocită in fața instanței a părții vătămate S. E. G. și a martorilor S. G., Z. N. și B. A., indicați in citativul rechizitoriului. Totodată, instanța a luat act de solicitarea apărătorului ales al inculpatului, in sensul prorogării discutării cererii privind audierea in cauză, in calitate de martor, a numitului U. I. C., după audierea părții vătămate și a martorilor din rechizitoriu, iar față de relațiile comunicate de Ministerul Administrației și Internelor – Inspectoratul General al Poliției Române – Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – Biroul SIRENE, aflate la fila 233 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 3 București, a dispus emiterea unei adrese către Biroul Național Interpol din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române pentru a se comunica dacă la data de 06.10.2011 inculpatul a fost arestat preventiv de autoritățile judiciare din Domodossola (Verbania) – Italia in baza mandatului european de arestare nr. 58/29.12.2008 emis de Tribunalul București sau in baza mandatului european de arestare nr. 2/E/878/2009 din data de 03.02.2011 emis de Judecătoria Sectorului 3 București in temeiul mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.878/2009 din data de 18.08.2009, urmând a fi înaintă și o copie a înscrisului în limba italiană depus de inculpat la termenul de judecată.
La data de 22.05.2012, prin Serviciul Registratură al instanței, la dosarul cauzei au fost depuse relațiile solicitate Inspectoratul General al Poliției Române – Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – Biroul SIRENE (fila 68 di), prin care instituția anterior menționată a comunicat că, din evidențele acesteia, inculpatul D. M. K. figurează ca fiind persoană arestată in Italia la data de 06.10.2011, fiind încarcerat in Penitenciarul din Verbania și faptul că inculpatul a fost predat autorităților din România la data de 21.11.2011, urmând ca pentru informații instanța să se adreseze autorităților centrale judiciare, respectiv Ministerului de Justiție din R..
La data de 19.06.2012, prin Serviciul Registratură al instanței, la dosarul cauzei au fost depuse relațiile solicitate Ministerului Justiției cu privire la Mandatul European de Arestare emis pe numele inculpatului de autoritățile italiene, informații obținute prin intermediul magistratului italian de legătură (filele 91-97 di).
La termenul de judecată din data de 19.06.2012, instanța a procedat la audierea părții vătămate S. E. G., atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, partea vătămată învederând instanței faptul că nu se constituie parte civilă in procesul penal, întrucât și-a recuperat prejudiciul, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar (fila 100 di).
La același termen de judecată, instanța a procedat la audierea martorilor S. D. G. și Z. N. A. (declarații filele 101 și 102 di), iar in raport declarațiile date de către partea vătămată S. E. G. și martorul S. D. G., constând că intre acestea există anumite neconcordanțe, in vederea lămuririi acestor neconcordanțe, potrivit art. 326 C.p.p. coroborat cu art. 323 alin. 4 C.p.p. instanța a procedat la reascultarea părții vătămate S. E. G., declarația acestuia fiind consemnată in proces-verbal și atașată la dosarul cauzei (fila 99 di).
Totodată, la termenul de judecată din data de 19.06.2012, văzând că martorul B. A. C., deși legal citat, nu mai locuiește la adresa de domiciliu, astfel cum rezultă din mențiunile dovezii de îndeplinire a procedurii de citare a acestuia, aflată la filele 60, respectiv 78 din dosarul cauzei, iar potrivit relațiilor comunicate de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, aflate la fila 53 din dosarul cauzei, martorul figurează cu aceeași adresă de domiciliu ca și cea la care a fost citat in cauză pentru acest termen de judecată, potrivit art. 327 alin. 3 C.p.p. instanța a constatat imposibilitatea audierii nemijlocite in fața instanței a martorului B. A. C., urmând ca depozițiile acestuia din cursul urmăririi penale, aflate la fila 40-41 dup, să fie avute in vedere de către instanță la soluționarea cauzei.
La același termen de judecată instanța a încuviințat cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului, privind audierea în cauză în calitate de martor a numitului U. I. C., dispunând citarea acestuia la adresa de domiciliu cu care acesta figura in evidențele Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, fișa in acest sens fiind depusă la fila 106 di. Totodată, potrivit art. 128 C.p.p. instanța a desemnat in cauză pe doamna R. M. A., traducător de limba italiană, pentru efectuarea traducerii din limba italiană in limba română a relațiilor comunicate de Ministerul Justiție cu privire la mandatul european de arestare nr. 2/E/878/2009 emis pe numele inculpatului D. M. K., relații au fost transmise prin intermediul magistratului de legătură din Italia, traducerea fiind atasata la filele 114-120 di, din conținutul cărora rezultă faptul că inculpatul D. M. K. a fost predat autorităților române in baza Mandatului European de Arestare nr. 2/E/878/2009 emis la data de 03.02.2011 de Tribunalul din București – Judecătoria Sectorului 3, fiind arestat in vederea predării in perioada 06.10.2011 – 21.12.2011.
La termenul de judecată din data de 21.08.2012 instanța a dispus citarea martorului U. I. C. la adresa de domiciliu, cu mandat de aducere, la data de 16.10.2012, prin Serviciul Registratură al instanței, fiind depus procesul verbal privind neîndeplinirea mandatului de aducere emis pe numele martorului U. I. C., din care rezultă că martorul este plecat de aproximativ 3 luni in Italia (fila 140 di).
La termenul de judecată din data de 16.10.2012, văzând că numitul U. I. C., persoană ce a fost citată in prezenta cauză in calitate de martor, este plecat din țară de aproximativ 3 luni, necunoscându-se data întoarcerii acestuia din țară, astfel cum rezultă din conținutul procesului verbal din data de 15.11.2012 întocmit de organele de poliție însărcinate cu aducerea la îndeplinire a mandatului de aducere emis pe numele martorului, având in vedere dispozițiile art. 327 alin. 3 C.p.p. instanța a constatat imposibilitatea audierii nemijlocite in fața instanței a numitului U. I. C., persoană ce deține calitatea de martor in prezenta cauză și care a fost citat in această calitate pentru termenul de judecată anterior menționat.
Analizând ansamblul materialului probator administrat in cauză respectiv, plângerea și declarațiile părții vătămate S. E. G. (filele 8, 9-11, 12-13, 16-20 dup, fila 138 – dosar nr._ al Judecătoriei Sectorului 3 București, și filele 99 și 100 di); declarațiile coinculpatului U. I. C. (filele 42, 51, 53-57 dup și fila 137 – dosar nr._ al Judecătoriei Sectorului 3 București); declarațiile inculpatului D. M. K. (filele 68, 73-75, 81-82, 85-89, 95-96 dup și fila 43 di); declarațiile martorului S. D. G. (filele 23-30 dup, fila 139 – dosar nr._ al Judecătoriei Sectorului 3 București și fila 101 di); procesele verbale de recunoaștere din planșe fotografice și din grup de persoane, realizate de partea vătămată și de martorul S. D. G. și planșele fotografice aferente (filele 14-15, 21-22, 31-38 dup); declarațiile martorului Z. N. A. (fila 39 dup, fila 156 – dosar nr._ al Judecătoriei Sectorului 3 București și fila 102 di); declarația martorului B. A. C. (filele 40-41 dup); procesul verbal din data de 10.12.2007 și CD-ul privind înregistrările din stația de metrou (filele 109-110 dup) și alte înscrisuri, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 28.11.2007, in jurul orelor 10.00-11.00, aflându-se in trenul de metrou care circula din direcția Republica spre Piața Unirii, in momentul in care metroul se pregătea să intre in stația de metrou Dristor I, partea vătămată S. E. G. a fost deposedata de inculpatul U. I. C., care era însotit de inculpatul D. M. K., de portofelul din piele, de culoare maro, pe care îl avea in buzunarul drept al hainei, portofel ce conținea actele de identitate ale părții vătămate si sumele de 52 $ si cca. 200 lei, după care inculpatul U. I. C., însoțit de inculpatul D. M. K., a coborât imediat, profitând de faptul că metroul a oprit in stație. Dându-și seama că îi lipsește portofelul, partea vătămată, care era însoțită de martorul S. D. G., a coborât din metrou, moment in care a observat că inculpatul U. I. C. care îi sustrăsese portofelul, era însoțit de inculpatul D. M. K.. Partea vătămată i-a abordat pe cei doi inculpați și le-a solicitat să-i restituie portofelul, însă cei doi au negat sustragerea acestuia. In momentul in care au avut loc discuțiile între partea vătămată și inculpați pentru restituirea portofelului sustras ,inculpatul D. M. K. a scos din buzunar mai multe brătări metalice pe care si le-a pus pe degetele mâinii drepte, având o atitudine ostentativa. Tot ca urmare a insistențelor părții vătămate, inculpatul U. I. C. a scos din buzunar pantalonilor portofelul sustras părții vătămate și i l-a dat inculpatului D. M. K. care a întrebat partea vătămată câți bani are în portofel. După ce partea vătămată i-a răspuns inculpatului D. M. K., spunindu-i ca are in portofel lei si valuta, inculpatul a scos din portofelul părții vătămate suma de 52 $, pe care si-a însușit-o, restituindu-i apoi portofelul părții vătămate. La insistențele părții vătămate in sensul de a-i fi restituita bancnota de 2 $ însușită de inculpat, întrucât aceasta avea pentru partea vătămată o semnificație sentimentala, inculpatul D. M. K. i-a restituit acestuia bancnota solicitată, păstrându-și in continuare suma de 50 $ sustrasă din portofelul părții vătămate. Constrânsă de împrejurări si speriata de faptul ca o eventuala opoziție a sa ar duce la complicarea situației, în condițiile in care inculpatul D. M. K. purta pe mână brățările metalice ,partea vătămată si-a luat portofelul, fără a insista ca inculpatul să-i restituie banii sustrași. După plecarea inculpaților, partea vătămată S. E. G., însoțită de martorul S. D. G. ,au părăsit stația de metrou, sesizând organele de poliție din cadrul Serviciului de Poliție Metrou. Ulterior, inculpatul D. M. K. a restituit organelor de politie bancnota de 50 $ sustrasa din portofelul părții vătămate, aceasta fiind predata părții vătămate pe baza de dovada ,aflata la fila 103 dup.
Fiind audiat,pe parcursul procesului penal,inculpatul D. M. K. a negat comiterea faptei, arătând, în cuprinsul declarațiilor date în cursul urmăririi penale, că la data de 28.11.2007 se deplasa cu metroul împreună cu inculpatul U. I. C. spre stația de metrou Dristor, au coborât în stația de metrou Dristor și au plecat împreună spre ieșire, iar la un moment dat au apărut doi tineri, partea vătămată S. E. G. și prietenul acestuia, martorul S. D. G., persoane pe care anterior le văzuse in trenul de metrou, iar unul dintre cei doi băieți l-a intrebat dacă îl cunoaște pe individul de lângă el, respectiv pe inculpatul U. I. C., întrucât nu își mai găsește portofel. Inculpatul D. M. K. i-a răspuns părții vătămate faptul că inculpatul U. I. C. a plecat ., după care ,împreună cu partea vătămată și martorul ,s-au deplasat după inculpatul U. I. C., iar după ce inculpatul D. M. K. l-a strigat, inculpatul U. I. C. s-a oprit. Inculpatul D. M. K. a mai precizat faptul că inainte de a ajunge la U. I. C., partea vătămată și martorul S. D. G. au spus că unuia dintre ei i-a dispărut portofelul și că nu-l mai găsește. Ulterior, când s-au întâlnit cu inculpatul U. I. C., in prezența părții vătămate și a martorului S. D. G., inculpatul D. M. K. l-a întrebat pe inculpatul U. I. C. dacă a găsit sau nu un portofel, iar dacă îl are asupra sa, să îl înapoieze părții vătămate. Totodată, inculpatul D. M. K. a mai declarat faptul că înainte să se întâlnească cu inculpatul U. I. C., el le-a arătat părții vătămate și martorului S. D. G., scotocindu-se prin buzunare, faptul că nu are asupra sa portofelul căutat de partea vătămată, ci doar bunurile sale personale. Ulterior, partea vătămată, martorul S. D. G. și inculpații D. M. K. și U. I. C. s-au întâlnit, au început să discute, iar inculpatul U. I. C. a precizat că nu are asupra sa portofelul părții vătămate, după care partea vătămată a spus că are neapărată nevoie de portofel și de actele personale din acesta, precum și faptul că dacă inculpatul U. I. C. l-a găsit ori i l-a sustras, îi solicită să i-l restituie, urmând să fie recompensat. In tot acest interval de timp, inculpatul D. M. K. a precizat că a insistat pe lângă inculpatul U. I. C. să restituie portofelul părții vătămate și banii aflați in interiorul acestuia, iar după ce i-a propus părții vătămate să îl recompenseze pe inculpatul U. I. C., acesta din urmă a scos de sub puloverul cu care era îmbrăcat un portofel, susținând că l-a găsit. Inculpatul U. I. C. ținea portofelul acoperit și l-a pus pe inculpatul D. M. K. să-l întrebe pe partea vătămată ce culoare are portofelul ce pretinde că i-a fost sustras, pentru a putea astfel să verifice dacă îi aparține sau nu părții vătămate. Inculpatul D. M. K. l-a întrebat pe partea vătămată ce culoare are portofelul sau, partea vătămată spunând că acesta este de culoare maro, constatând astfel că portofelul găsit de inculpatul U. I. C. îi aparține părții vătămate. Partea vătămată a dorit să ia portofelul de la inculpatul U. I. C. și având încredere in el, partea vătămată a căzut de acord cu el, respectiv cu inculpatul D. M. K., ca partea vătămată să-i achite inculpatului U. I. C. o recompensă pentru restituirea portofelului sustras. Inculpatul D. M. K. a mai precizat că el nu a știut ce sumă de bani se afla in portofelul părții vătămate, însă având portofelul asupra sa a luat din interiorul acestuia suma de 50 USD sau suma de 200 RON, bani pe care i-a dat ulterior inculpatului U. I. C., precizând că suma anterior menționată constituia recompensă pentru găsirea și predarea bunului sustras părții vătămate. Inculpatul D. M. K. a precizat că a dat portofelul unuia dintre cei doi băieți care l-au abordat, însă nu mai știe dacă părții vătămate sau martorului S. D. G., care îl însoțea pe partea vătămată la data săvârșirii faptei, s-au salutat la plecare și au bătut palma, ulterior partea vătămată și prietenul său plecând . el și inculpatul U. I. C. plecând in altă direcție. Inculpatul D. M. K. a mai precizat că toată întâmplarea și discuția avută de el și de inculpatul U. I. C., partea vătămată S. E. G. și martorul S. D. G., care îl însoțea, a avut loc in stația de metrou Dristor I, pe peron, iar cât timp au stat de vorbă, si cât timp a avut in mână portofelul părții vătămate, el nu a manifestat nici un fel de violență sau amenințare la adresa părții vătămate ori a martorului S. D. G. și nici nu a avut asupra sa vreun corp contondent, vreun box sau alt corp de fier, astfel cum au precizat partea vătămată si martorul (declarații filele 68, 73-75, 81- 82 dup).
Aceeași poziție procesuală de negare a comiterii faptei a avut-o inculpatul și la momentul audierii sale de către instanța în prezenta cauză, la termenul de judecată din 24.04.2012, arătând că, la data de 28.11.2007, a plecat împreună cu inculpatul U. I. C. de la locuința sa, au luat metroul de la stația M. B., iar la stația de metrou Dristor 1 cu coborât, întrucât inculpatul U. I. C. trebuia să meargă la gară, iar el urma să meargă la Piața Unirii, pentru a ajunge la Tribunalul București, faptul că pe parcursul deplasării cu metroul el a stat pe scaun, iar inculpatul U. I. C. a stat in picioare, astfel că nu a văzut ce a făcut inculpatul U. I. C., după care au coborât la stația de metrou Dristor I, moment in care de ei s-au apropiat partea vătămată și prietenul acestuia, martorul S. D. G., care îl însoțea pe partea vătămată, care i-au spus că inculpatul U. I. C. i-a sustras portofelul părții vătămate. Inculpatul a mai precizat ca la momentul in care a fost abordat de către partea vătămată și martorul S. D. G., inculpatul U. I. C. se îndepărtase, astfel că a strigat după acesta, ajungându-l din urmă, l-a întrebat dacă a sustras portofelul părții vătămate, spunându-i că in acel portofel se află actele de identitate ale părții vătămate și solicitând restituirea portofelului către partea vătămată, iar după ce el personal i-a înmânat suma de 50 USD inculpatului U. I. C., acesta din urmă a scos portofelul din buzunar și i l-a inmânat lui, ulterior el restituindu-l părții vătămate. Totodată, inculpatul D. M. K. a precizat că, după ce a primit portofelul, de bunăvoie, partea vătămată i-a inmânat suma de 50 USD, pentru ca el la rândul său să-i înmâneze inculpatului U. I. C.. De asemenea, inculpatul a negat faptul că la data faptei ar fi purtat un box sau alt obiect contondent pe mână, dar și faptul că in perioada in care a stat in garsoniera sa, inculpatul U. I. C. i-a sustras și lui anumite bunuri, iar ulterior a aflat că acesta a mai săvârșit și alte infracțiuni de furt calificat (declarație fila 43 di).
Depozițiile inculpatului, date pe parcursul procesului penal, in cuprînsul cărora acesta neagă comiterea infracțiunii de furt calificat reținută in sarcina sa in cuprînsul rechizitoriului, sunt infirmate in mod indubitabil de celelalte mijloace de probă administrate in cauză.
Astfel, instanța a reținut, potrivit plângerii și declarațiilor date de partea vătămată S. E. G., in cursul urmăririi penale, cu ocazia audierii in fața primei instanțe de fond in dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 3 București, dar și cu ocazia audierii in fața instanței in prezenta cauză, că in data de 28.11.2007, in jurul orelor 10.45-11.00, in timp ce circula cu trenul de metrou din direcția Republica spre Piața Unirii, fiind însoțit de martorul S. D. G., a simțit la un moment dat, chiar când metroul se pregatea sa intre in statia Dristor I ,ca i-a fost sustras portofelul din piele de culoare maro, pe care îl avea in interiorul paltonului cu care era îmbrăcat, portofel care se aflau actele sale de identitate, suma de 52 USD, precum si o suma de câteva sute lei. Realizând ca i-a fost sustras portofelul și reținând ca in apropierea sa se aflau doua persoane, a coborât din metrou, împreună cu prietenul sau, și s-a dus după cei doi bărbați care stătuseră in metrou lângă el si pe care îi bănuia că îi sustrăseseră portofelul. In momentul in care s-a apropiat de aceștia, i-a salutat, le-a spus că a simțit când i-a fost sustras portofelul si i-a rugat sa i-l restituie. Cei doi au negat ca i-ar fi furat portofelul, iar unul dintre bărbați, pe care partea vătămată l-a recunoscut ulterior ca fiind inculpatul D. M. K., i-a spus părții vătămate că îi poate percheziționa, moment în care și-a scos mâinile din buzunare, purtând pe una din mâini un obiect negru, moment in care partea vătămată s-a gândit că poate fi lovită, creându-i-se astfel un sentiment de temere. Partea vătămată a mai declarat ca a continuat sa discute cu cei doi bărbați circa 5 minute, după care bărbatul care îl însoțea pe inculpatul D. M. K.(identificat ca fiind inculpatul U. I. C.) a scos din buzunarul pantalonilor portofelul părții vătămate pe care i l-a înmânat inculpatului D. M., care a întrebat partea vătămată daca are bani in portofel. Partea vătămată a mai precizat ca i-a răspuns inculpatului D. M., spunându-i ca are in portofel lei si valuta, moment in care inculpatul D. i-a spus ca valuta este a lui, l-a înjurat, a scos din portofel suma de 52 USD, pe care și-a însușit-o, restituindu-i părții vătămate apoi portofelul. Aceeași parte vătămată a mai precizat si ca l-a rugat pe inculpatul D. M. sa ii restituie bancnota de 2 USD care avea pentru el o valoare sentimentala, ceea ce inculpatul a și făcut, după care cei doi inculpați a plecat. Partea vătămată a precizat si ca nu a avut loc nicio discuție intre cei doi inculpați în cuprinsul căreia inculpatul D. M. să îi fi solicitat celuilalt inculpat sa ii restituie părții vătămate portofelul sustras, arătând totodată ca nu i-a oferit inculpatului D. nicio suma de bani cu titlu de recompensa, iar suma de 52 USD sustrasa de inculpatul D. M. din portofelul sau nu a fost luata de acesta cu acordul sau, aceasta suma fiind una destul de mare pentru partea vătămată.
Instanța a reținut astfel că plângerea și declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorului S. D. G. (filele 23-30 dup, fila 139 dosar nr._ si fila 101 di), persoana care însoțea pe partea vătămată la momentul comiterii faptei si care ,fiind audiat in cursul urmăririi penale a declarat că la data de 28.11.2007, in jurul orelor 10.50 – 11.00, in timp ce se afla cu prietenul său, partea vătămată S. E. G. ,in trenul de metrou care circula din direcția Republica către Piața Unirii, au fost împinși fără motiv de un individ, identificat ulterior in persoana inculpatului U. I. C., care i-a sustras părții vătămate S. E. G. un portofel din piele de culoare maro, ce se afla in buzunarul drept al hainei, iar ulterior individul respectiv a coborât din tren. Martorul a mai declarat faptul că el și partea vătămată au coborât după inculpatul U. I. C., moment in care au observat că acesta era însoțit de o altă persoană, identificat ulterior in persoana inculpatului D. M. K.. Partea vătămată i-a solicitat inculpatului U. I. C. restituirea portofelului, însă acesta și inculpatul D. M. K. au negat că ar fi sustras portofelul părții vătămate, moment in care inculpatul D. M. K. si-a scos mâinile din buzunare, purtând pe una dintre aceste 2 sau 3 bratari metalice( gen de atac), după care la insistențele părții vătămate, inculpatul U. I. C. a scos din buzunar portofelul acesteia și l-a dat inculpatului D. M. K., care a căutat in interiorul portofelului și a luat toți banii din acesta, respectiv suma de 185 RON și 52 USD, restituind ulterior părții vătămate portofelul și actele aflate in interiorul acestuia. Martorul a mai precizat că la insistențele părții vătămate, inculpatul D. M. K. i-a restituit și o parte din suma de bani sustrasă, oprind doar suma de 50 USD, după care cei doi inculpați au plecat spre ieșirea din stația de metrou Dristor I. Martorul a mai arătat și că între partea vătămată și inculpați a avut loc o negociere, in sensul ca inculpații i-au propus părții vătămate sa-i restituie actele ,însa sa păstreze ei banii, partea vătămată fiind de acord, însa a mai arătat ca partea vătămată i-a spus după aceea ca acceptat acest târg întrucât i-a fost frică de inculpați. (declarații filele 23-30 dup și fila 139 – dosar nr._ al Judecătoriei Sectorului 3 București si fila 101 di).
Instanța a reținut de asemenea ca atât partea vătămată cat si martorul S. D. G. i-au recunoscut pe inculpații U. I. C. ca fiind persoana care i-a sustras părții vătămate portofelul, si pe inculpatul D. M. K. ca fiind persona care însoțea pe primul inculpat si care a primit de la acesta portofelul sustras părții vătămate, din care si-a însușit suma de 50 USD.
Astfel, la data de 08.12.2007 părții vătămate S. E. G. i-a fost prezentat un album cu fotografiile persoanelor aflate in evidențele poliției, in prezența martorului asistent B. A. C., partea vătămată recunoscându-i, fără ezitare, pe inculpații D. M. K. și U. I. C., ca fiind cei doi indivizi care la data de 28.11.2007 i-au sustras portofelul din buzunarul drept al hainei (procese verbale aflate la filele 14, 15 dup). La aceeași dată, respectiv 08.12.2007, martorului S. D. C. i-a fost prezentat un album cu fotografiile persoanelor aflate in evidențele poliției, in prezenta martorului asistent B. A. C., martorul recunoscându-i, fără ezitare, pe inculpații D. M. K. și U. I. C., ca fiind cei doi indivizi care la data de 28.11.2007 i-au sustras părții vătămate S. E. G. portofelul din buzunarul drept al hainei (procese verbale aflate la filele 21, 22 dup).
Fiind audiat de către organele de poliție (declarații filele 40-31 dup), martorul B. A. C. a precizat faptul că atât partea vătămată S. E. G., cât și martorul S. D. G., i-au recunoscut fără ezitare pe cei doi inculpați ca fiind autorii infracțiunii de furt calificat comisă la data de 28.11.2007.
La data de 10.12.2007, partea vătămată S. E. G. și martorul S. D. G., in prezența martorilor asistenți Z. N. A. și B. A. C., l-au recunoscut din grup de persoane pe inculpatul D. M. K., zis „C.”, ca fiind cel care a sustras din portofelul părții vătămate suma de 50 USD (procese-verbale și planșe fotografice aferente, aflate la filele 31- 38 dup).
La aceeași dată, respectiv 10.12.2007, s-a procedat la scoaterea înregistrărilor video a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere amplasate in stația de metrou Dristor I, aparținând S.C. Metrorex S.A., la data de 28.11.2007, in intervalul orar al săvârșirii faptei, cele două CD-uri fiind anexate la dosar in format digital. (filele 109- 110 dup).
Instanța a retinut de asemenea ca declarațiile părții vătămate si cele ale martorului S. D. G. se coroborează și cu declarațiile inculpatului U. I. C., care a fost condamnat definitiv prin sentința penala nr. 385/27.07.2009 la pedeapsa închisorii de 3 ani si 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. f si al. 2 lit. b Cp cu aplic. art. 37 lit. b Cp, fapta constând in aceea ca la data de 28.11.2007 a sustras din buzunarul părții vătămate S. E. G. un portofel ce conținea actele de identitate ale părții vătămate si o suma de bani ,in timp ce se afla in trenul de metrou ce mergea in direcția Republica-Dristor.
Astfel, fiind audiat de către organele de urmărire penală, inculpatul U. I. C. a recunoscut și regretat fapta comisă, arătând că la data de 28.11.2007, in cursul dimineții, a plecat împreuna cu inculpatul D. M. K. de la locuința acestuia din urmă, deplasându-se către stația de metrou Titan, iar in timpul deplasării cu metroul el a sustras portofelul părții vătămate S. E. G., după care el și inculpatul D. M. K. au coborât din metrou, însa partea vătămată a coborât și el din metrou și i-a întrebat dacă portofelul său se afla la ei, moment in care, vrând să scoată portofelul, pe care îl avea la curea, inculpatul D. M. K. a întrebat-o pe partea vătămată ce bani are in portofel, partea vătămată a precizat că are in portofel suma de 50 USD, iar inculpatul D. M. K. i-a spus părții vătămate că acei bani îi ia el, urmând să restituie părții vătămate portofelul sustras, partea vătămată fiind de acord cu acestea, având in vedere că avea nevoie de portofel și de banii din acesta. Ulterior, inculpatul U. I. C. a dorit să-i restituie părții vătămate portofelul sustras, moment in care inculpatul D. M. K. i-a luat portofelul din mână și a scos din acesta toți banii, nu numai dolarii, ci și leii, ulterior restituindu-i părții vătămate portofelul, inculpatul D. M. K. fiind cel care l-a intrebat pe partea vătămată dacă le lasă lor suma de 50 USD. Inculpatul U. I. C. a mai declarat faptul că partea vătămată a precizat că a fost de acord să le dea doar suma de 50 USD, astfel că el i-a spus inculpatului D. M. K. să îi restituie părții vătămate banii sustrași, inculpatul D. M. K. restituind părții vătămate o sumă de bani, dar al cărei cuantum nu îl cunoaște exact, întrucât el s-a îndepărtat de ei, ulterior, atât el, însoțit de inculpatul D. M. K., cât și partea vătămată au plecat de la fața locului. Inculpatul U. I. C. a mai precizat că a săvârșit fapta de furt calificat, întrucât venise din Italia și nu avea asupra sa niciun ban pentru a putea merge acasă, dar și faptul că nu a avut nicio înțelegere prealabila cu inculpatul D. M. K. in acest sens, ca acesta nu l-a ajutat in niciun fel să sustragă portofelul părții vătămate, inculpatul D. M. K. neștiind de intenția sa de a sustrage portofelul. Totodată, inculpatul U. I. C. a precizat și faptul că partea vătămată și-a dat seama că i-a fost sustras portofelul exact atunci când el a coborât din metrou, dar și faptul că partea vătămată era însoțită de o altă persoană, care a coborât la aceeași stație de metrou in care au coborât el și inculpatul D. M. K. (filele 42, 53-57 dup).
In cursul cercetării judecătorești derulate in dosarul penal nr._ al Judecătoriei Sectorului 3 București, inculpatul U. I. C. nu a dorit să mai dea declarație in cauză, arătând ca nu își mai amintește cu exactitate ce s-a intâmplat, precizând doar că își menține declarațiile date anterior in cauză (fila 137 – dosar nr._ ).
Instanța a mai reținut totodată ca in cursul urmăririi penale inculpatul D. M. K. nu s-a prezentat pentru efectuarea testului poligraf dispus prin rezoluția din data de 11.02.2011 (filele 105-106 dup), deși inculpatul își exprimase acordul cu privire la efectuarea unei astfel de testări in cuprînsul declarației din data de 13.12.2007(fila 196 dup) și deși a fost citat de mai multe ori, făcându-se și două programări in vederea testării sale.
Coroborând astfel mijloacele probatorii anterior analizate, instanța a constatat că plângerea și declarațiile părții vătămate S. E. G. se coroborează cu declarațiile martorului ocular S. D. G., ce îl însoțea pe partea vătămată la momentul in care a fost deposedat de către inculpatul U. I. C. de portofelul aflat in buzunarul drept al hainei, iar ulterior inculpatul D. M. K. și-a însușit din interiorul portofelului suma de 50 USD, restituind ulterior portofelul părții vătămate, cu mențiunile proceselor verbale privind recunoașterea inculpatului din planșe fotografice și din grup de persoane, realizate de către partea vătămată S. E. G. și martorul S. D. G., in prezența martorilor asistenți B. A. C. și Z. N. A., cu declarațiile martorilor B. A. C. și Z. N. A., dar și cu declarațiile inculpatului U. I. C., care a recunoscut săvârșirea infracțiunii de furt calificat in dauna părții vătămate S. E. G. și a relatat împrejurările in care inculpatul D. M. K. și-a însușit suma de 50 USD din portofelul părții vătămate.
Declarațiile date de inculpat pe parcursului procesului penal cu privire la comiterea infracțiunii din data de 28.11.2007 in dauna părții vătămate S. E. G. nu pot fi reținute de către instanță la stabilirea situației de fapt, in condițiile in care acestea nu se coroborează cu niciunul din mijloacele de probă administrate in cauză și anterior analizate, ele urmând a fi înlăturate de la soluționarea cauzei, instanța apreciindu-le ca fiind nesincere.
Chiar daca in raport de declarațiile părții vătămate si cele ale martorului S. D. G. care au precizat ca inculpatul D. M. K. le-a produs o stare de temere in timpul discuțiilor purtate, atunci când partea vătămată cerea să ii fie restituit portofelul sustras și când inculpatul a restituit bunul sustras părții vătămate după ce si-a însușit din interiorul acestuia suma de 50 USD, prin faptul ca acesta purta pe o mina mai multe brățări metalice, si chiar daca instanța a apreciat ca încadrarea juridica corecta a infracțiunii reținută prin prezenta in sarcina inculpatului ar fi fost cea de tâlhărie ,prev. de art. 211 al. 1,2 lit c Cp, reținând ca prezenta cauza a fost trimisa spre rejudecare ca efect al admiterii apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 385/ 2009 a Judecătoriei Sectorului 3 București, având in vedere si principiul”non reformatio in pejus” instanța nu a putut dispune schimbarea încadrării juridice in sensul anterior menționat.
In ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de apărătorul ales al inculpatului din art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. e Cp in art. 213 Cp, având in vedere ca aceasta cerere a fost formulata după ce instanța acordase părților cuvântul in dezbateri asupra fondului cauzei și după ce, înainte ca instanța sa declare deschise dezbaterile, apărătorul inculpatului precizase ca nu mai are alte cereri de formulat, instanța a apreciat că nu se mai poate pronunța asupra acestei cereri având in vedere momentul procesual al formulării sale. De altfel, in raport de situația de fapt anterior reținută si de mijloacele de proba anterior analizate, fapta inculpatului nu poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, infracțiune in cazul căreia situația premisa consta . baza căruia făptuitorul deține bunul, cu obligația restituirii acestuia sau a unei anumite folosiri. Or, in speță, se poate cu ușurință observa, din analiza acelorași mijloace de proba expuse mai sus, ca suma de 50 USD nu a ieșit din posesia părții vătămate cu voia acesteia, si nici nu se poate retine ca ar fi fost remisa cu un anumit titlu inculpatului.
In drept, fapta inculpatului D. M. K., care la data de 28.11.2007, in jurul orelor 10.00-11.00, in timp ce se afla pe peronul stației de metrou Dristor I, a sustras din portofelul părții vătămate S. E. G. suma de 50 USD, portofel care in prealabil fusese sustras de către inculpatul U. I. C. din buzunarul drept al hainei părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e C.p.
Elementul material al infracțiunii de furt calificat, reținută prin prezenta in sarcina inculpatului D. M. K., este realizat prin acțiunea inculpatului D. M. K., de luare, fără consimțământul părții vătămate S. E. G. și in scopul însușirii pe nedrept, la data de 28.11.2007, a sumei de 50 USD din interiorul portofelului, ce fusese anterior sustras de către inculpatul U. I. C. din buzunarul drept al hainei părții vătămate.
Urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă in producerea unui prejudiciu in patrimoniul părții vătămate.
In ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de furt calificat, instanța a reținut că aceasta a fost comise in cauză cu forma de vinovăție a intenției directe, așa cum este ea definită de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) C.p., inculpatul prevăzând rezultatul faptelor comise, rezultat constând in prejudiciul produs in patrimoniul părții vătămate și urmărind producerea acestuia ,prin reținerea fără drept a sumei de 50 USD, in condițiile in care era conștient că partea vătămată nu avea o altă alternativă pentru recuperarea portofelului și a actelor sale de identitate, ce anterior îi fuseseră sustrase de către inculpatul U. I. C..
Instanța a reținut si că din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul D. M. K. i-a spus părții vătămate S. E. G. că-i reține suma de 50 USD pentru că-i va restitui portofelul, partea vătămată neavând inițiativa unei altfel de finalizări in ceea ce privește obținerea portofelului, și chiar in ipoteza in care partea vătămată ar fi fost de acord cu propunerea inculpatului D. M. K. (in sensul că ar fi precizat că este de acord cu „târgul propus de inculpat”, astfel cum a arătat martorul S. D. G.), instanța nu a putut reține că inculpatul D. M. K. nu s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat, întrucât probele administrate in cauză dovedesc că, față de împrejurările concrete (portofelul se afla încă in mâna inculpatului, care luase din interiorul acestuia o bancnotă de 50 USD și purta pe una dintre mâini brățări metalice, creând impresia unei persoane agresive si creându-i părții vătămate o temere), inculpatul D. M. K. era conștient că eventualul consimțământ al părții vătămate cu privire la însușirea sumei de bani este forțat și nu este valabil exprimat.
Sub aspectul laturii obiective, instanța reține că prin săvârșirea infracțiunii de furt calificat de către inculpatul D. M. K. s-a produs rezultatul socialmente periculos (producându-se in prejudiciu in patrimoniul părții vătămate), intre fapta săvârșită și urmarea imediată există o legătură de cauzalitate.
Întrucât inculpatul a săvârșit fapta ., respectiv pe peronul stației de metrou Dristor I, instanța a constatat incidența in cauză a dispozițiilor art. 209 alin. 1 lit. e C.p., comiterea faptei . fiind o împrejurare agravantă, care sporește caracterul socialmente periculos al faptei săvârșite.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului D. M. K. pentru infracțiunea de furt calificat reținută in sarcina sa, instanța va avea in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsa prevăzute de textele incriminatoare in partea specială a codului penal, închisoarea de la 3 la 15 ani, gradul de pericol social concret al faptei, relevat de modul de săvârșire al acesteia (respectiv sustragerea unei sume de bani din portofelul părții vătămate, anterior sustras acesteia de către inculpatul U. I. C.), de locul săvârșirii faptei (., respectiv pe peronul stației de metrou Dristor I), de valoarea prejudiciului creat părții vătămate (suma de 50 USD, ce ulterior a fost restituită părții vătămate), de persoana inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea faptei, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și anume, faptul că deși la data săvârșirii faptei inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale, acesta executa, începând cu data de 21.12.2011, o pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, prevăzută de art. 26 C.p. raportat la art. 257 alin. 1 C.p. aplicata prin sentința penală nr. 348/08.03.2007 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1525/30.04.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, faptul că la data de 25.03.2009 inculpatul a fost arestat in Germania, pentru comiterea altor fapte penale, dar și faptul că inculpatul are studii 11 clase, este necăsătorit, nu are copii minori in intreținere, nu are o ocupație sau un loc de muncă stabil ori alte surse licite de obținere a veniturilor.
F. de considerentele anterior expuse, având in vedere ca prin sentința penală nr. 385/2009 coinculpatului U. I. C. i-a fost aplicată o pedeapsa de 3 ani si 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. f si al. 2 lit. b Cp, pedeapsa pe care acesta a si executat-o, instanța a dispus condamnarea inculpatului D. M. K. la pedeapsa închisorii in cuantum orientat spre minimul special, cu executare in regim de detenție, respectiv la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Potrivit art. 71 C.pen., pe durata executării pedepsei, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
Astfel, in lumina principiilor stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (S. și P. contra României) care nu sunt compatibile cu aplicarea automată, prin efectul legii, a pedepsei accesorii, față de gravitatea infracțiunilor, instanța a apreciat că inculpatul este nedemn de a exercita dreptul de a fi aleși in autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.b) C.pen. Prin raportare la hotărârea Hirst contra Marii Britanii prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o interdicție absolută de a vota impusă tuturor condamnaților nu intră in marja de apreciere a statului, fiind încălcat art. (3) din Protocolul nr. 1 al Convenției, instanța a apreciat că, întrucât nu există o legătură intre interzicerea dreptului de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a inculpaților, nu se impune aplicarea inculpatului a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C.pen. De asemenea, având in vedere că infracțiunea in discuție nu are nicio legătură cu aspectele referitoare la exercitarea funcției ori profesiei sau cu cele legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune nici interzicerea pentru inculpat a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e C.pen.
Instanța a reținut și că inculpatul D. M. K. a fost cercetat in prezenta cauză in stare de detenție . penala, fiind reținut in aceasta cauza la data de 10.12.2007 pentru o perioadă de 24 de ore, și arestat apoi la data de 06.10.2011 de către autoritățile judiciare din Italia – Regiunea Domodossola – Verbania in baza mandatului european de arestare nr. 2/E/878/2009 din data de 03.02.2011 emis de Judecătoria Sectorului 3 București și predat autorităților judiciare din România la data de 21.12.2011, data la care a inceput executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicata prin sentința penala nr. 348/08.03.2007 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1525/30.04.2008 a Inaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de aceste considerente, in baza art. 88 C.p., instanța a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta durata reținerii din data de 10.12.2007, dar și durata de pedeapsă deja executată de la data de 06.10.2011 la data de 21.12.2011.
Instanța a lua act că inculpatul D. M. K. este deținut in altă cauză, aflându-se in executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 348/08.03.2007 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1525/30.04.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a luat act că partea vătămată S. E. G. a precizat, atât in cursul urmăririi penale, dar și cu ocazia audierii de către prima instanță de fond in dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 3 București precum și cu ocazia audierii in prezenta cauză la termenul de judecată din data de 19.06.2012, că nu dorește să se constituie parte civilă împotriva inculpatului, prejudiciul cauzat prin comiterea faptei fiind recuperat integral prin restituirea a sumei de 50 USD sustrasă de către inculpatul D. M. K., conform dovezii de la fila 103 dup.
Văzând și disp. art. 191 alin. 1 C.p.p., instanța a obligat pe inculpatul D. M. K. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul, criticând sentința sub aspectul greșitei modalități de soluționare a cererii de schimbare de încadrare juridică din infracțiunea prev. de art. 208-209 Cod penal in infracțiunea prevăzută de art. 213 Cod penal, instanța a făcut aprecieri pe fondul problemei, arătând că, totuși, sub aceste aspecte văzându-se elementele de fapt și probele de la dosar, nu se poate reține infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 213 Cod penal, apreciind că prima instanță trebuia să rezolve chestiunea schimbării încadrării juridice prin intermediul dispozițiilor procedurale, s-a mai arătat că încadrarea juridică dată faptei este greșită și din materialul probator administrat in cauză rezultă cu claritate că acțiunile ilicite ce pot fi imputate inculpatului sunt circumscrise elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere și nu de furt, inculpatul a avut un dialog cu partea vătămată, acesta din urmă a acceptat de buna voie să dea recurentului bancnota in valoare de 50 $ in schimbul efortului lui de a-i recupera actele, portofelul și toate bunurile pe care le avea la vremea respectivă, deși partea vătămată înțelesese că inculpatul nu avea cunoștință despre acțiunea ilicită inițială de sustragere pe care a realizat-o celălalt inculpat. Față de aceste aspecte, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, schimbării încadrării juridică faptei și aplicarea unei sancțiuni funcție de noua încadrare juridică.
In măsura in care se va dispune condamnarea recurentului pentru oricare dintre încadrările juridice date faptei, a solicitat aplicarea unei pedepse egale cu durata deja executată in regim de detenție.
Analizând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu in conformitate cu disp. art. 385 indice 3 alin. 6 din Codul de procedură penală, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a analizat probele administrate in cauză și a reținut in mod corect atât situația de fapt cât și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat, in aplicarea principiului „non reformatioin pejus”, din plângerea și declarațiile părții vătămate S. E. G. date atât in cursul urmăririi penale cât și al judecății, declarațiile inculpatului U. I. C., date in cauza in care acesta a fost deja condamnat, declarațiile inculpatului D. M. K., declarațiile martorului S. D. G., procesele verbale de recunoaștere din planșe fotografice și din grup de persoane, realizate de partea vătămată și de martorul S. D. G. și planșele fotografice aferente, declarația martorului Z. N. A., declarația martorului B. A. C., procesul verbal din data de 10.12.2007 și CD-ul privind înregistrările din stația de metrou și alte înscrisuri.
In mod corect a reținut instanța că această faptă întrunește atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e Cod penal, față de aplicarea principiului „non reformatio in pejus”, Curtea apreciind, in acord cu instanța de fond, că fapta săvârșită ar fi întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, însă, in propria cale de atac a inculpatului acestuia nu i se mai putea agrava situația.
In raport de această situație de fapt, Curtea apreciază că susținerile inculpatului sub aspectul schimbării încadrării juridice in infracțiunea prev. de art. 213 Cod penal, nu pot fi reținute, infracțiunea de abuz de încredere având ca situație premisă deținerea bunului de către inculpat cu orice titlu, or, in cauza de față, probele administrate dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpatul D. a primit in deplină cunoștință de cauză portofelul părții vătămate de la coinculpatul U. I., acesta sustrăgându-l in timp ce ambii se aflau in metrou, iar conduita ulterioară a părții vătămate, care a observat sustragerea și a trecut la urmărirea inculpaților a determinat existența unui dialog intre partea vătămată și inculpați. Din dialogul purtat de aceștia, C. nu a reținut in nici un caz că partea vătămată și-ar fi dat consimțământul la predarea cu vreun titlu legitim a portofelului către nici unul dintre inculpați, astfel încât nu se poate reține dovedirea situației premisă, necesară pentru a se putea analiza infracțiunea de abuz de încredere. Atât partea vătămată, in toate declarațiile sale, cât și martorul S. care a însoțit partea vătămată și a fost prezent fizic pe tot parcursul discuțiilor, au arătat concordant, că inculpatul D. a primit portofelul de la coinculpatul U., după sustragerea portofelului de către acesta din urmă, iar ulterior inculpatul D. a scos suma de bani din portofel, a păstrat-o și a remis portofelul părții vătămate, in tot acest timp inculpatul D. agitând o pereche de brățări metalice la mână, spre intimidarea părții vătămate, astfel încât, chiar dacă am admite teza, nedovedită cu vreun mijloc de probă, că partea vătămată ar fi înmânat voluntar portofelul inculpaților, față de contextul in care s-ar fi produs această remitere, anterior menționat, nu se putea prezuma un consimțământ valabil al părții vătămate, vădit intimidată de conduita și obiectele metalice aflate asupra inculpatului D..
Partea vătămată și martorul S. D. G. i-au recunoscut pe inculpații U. I. C. ca fiind persoana care i-a sustras părții vătămate portofelul, si pe inculpatul D. M. K. ca fiind persona care însoțea pe primul inculpat si care a primit de la acesta portofelul sustras părții vătămate, din care si-a însușit suma de 50 USD din album cu fotografiile persoanelor aflate in evidențele poliției, in prezența martorului asistent B. A. C., acest din urmă martor asistent la efectuarea acestei activități arătând că atât partea vătămată S. E. G., cât și martorul S. D. G. i-au recunoscut fără ezitare pe cei doi inculpați ca fiind autorii infracțiunii de furt calificat comisă la data de 28.11.2007.
Față de toate probele administrate, Curtea apreciază că in mod corect instanța de fond a reținut ca dovedită vinovăția inculpatului și încadrarea juridică în disp. art. 208 alin. 1 – 209 alin - 1 lit. e Cod penal, cu distincțiile menționate anterior, susținerile inculpatului neputând fi reținute, Curtea constatând că declarațiile inculpatului in sensul nerecunoașterii infracțiunii de furt și încercării de acreditarea ideii că i s-a remis portofelul in mod voluntar de către partea vătămată nu se coroborează cu nici o probă administrată, și apreciază că instanța a aplicat în mod corect dispozițiile relative la valoarea probantă a declarațiilor inculpatului in procesul penal, conform art. 69 din Codul de procedură penală, cărora nu le-a dat valență juridică, întrucât acestea nu se coroborează cu nici o altă probă administrată in cauză.
In ceea ce privește motivul de recurs invocat de inculpat referitor la reindividualizarea pedepsei aplicate, independent de încadrarea juridică ce se va reține, respectiv reducerea cuantumului pedepsei aplicate la o durată egală cu pedeapsa executată deja, prin reținerea de circumstanțe atenuante,neputându-se ajunge la un astfel de cuantum decât astfel, Curtea apreciază că acesta nu este fondat. Curtea reține astfel că instanța de fond a dat eficiență tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 din Codul penal, acordând suficientă semnificație inclusiv criteriului relativ la persoana și conduita procesuală a inculpatului in procesul penal.
Curtea reține că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, a dat declarații neconforme cu adevărul, în pofida probelor de vinovăție, încercând să deturneze organele judiciare și să schimbe situația de fapt in sens favorabil, ulterior s-a sustras de la judecată, fiind emise mai multe mandate europene de arestare pentru fapte diferite, astfel încât Curtea nu poate dispune reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond, pedeapsa minimă de altfel. Curtea amintește in acest context că nici nu se putea dispune o pedeapsă egală cu durata executată, deoarece in prezenta cauză inculpatul nu a fost arestat in vederea predării in baza mandatului european de arestare, deducerea operată de instanța de fond de la data de 10.2011 la data de 21.12.2011 fiind eronată.
Din toate documentele transmise de CCPI - Biroul Național Interpol și biroul SIRENE, Curtea a reținut că au fost emise 2 mandate europene de arestare pe numele inculpatului, unul in baza sentinței anterioare de condamnare pentru prezenta faptă, sentință care a fost desființată și cauza trimisă spre rejudecare și unul in baza unei sentințe pronunțate de Tribunalul București, inculpatul fiind arestat in vederea predării in baza acestui din urmă mandat, nici un moment inculpatul nefiind arestat in baza mandatului emis in baza sentinței desființate, astfel încât in cauza de față nu se putea dispune deducerea decât a zilei de reținere.
Curtea constată însă că in propria cale de atac a recurentului inculpat nu mai poate dispune înlăturarea dispoziției instanței de fond sub aspectul deducerii, căci ar fi o dispoziție in defavoarea inculpatului, acesta beneficiind și de această dată de principiul ”non reformatio in pejus”, neputându-se dispune agravarea situației sale in propria cale de atac
Curtea reține că inculpatul a suferit și alte condamnări, astfel încât conduita anterioară a inculpatului in nici un caz nu poate fi asimilată cu una ireproșabilă căci inculpatul nu a înțeles consecințele faptelor sale, Curtea apreciind că pedeapsa aplicată, orientată oricum spre minimul special este in măsură să satisfacă rolul preventiv educativ dar și funcțiile de exemplaritate și de eliminare ale pedepsei.
In raport de toate acestea, Curtea apreciază că nu există nici un motiv pentru care să poată fi reținute circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei principale aplicate sub minimul special și reținând că hotărârea este legală sub celelalte aspecte, recursul inculpatului fiind nefondat față de considerentele arătate, Curtea, in temeiul art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, îl va respinge ca atare.
In temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELELEGII
DECIDE:
In baza art. art. 38515 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D. M. K. împotriva sentinței penale nr. 1143 din data de 30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București in dosarul nr._ .
Obligă pe fiecare recurent la câte 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care 50 lei onorariul parțial avocat oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată in ședința publică de la 31 ianuarie 2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. C.-B. I.-T. R. G.
GREFIER,
G. A. I.
Red./Tehnored.- Jud.M.C.
2 ex./18.02.2013
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
