Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1356/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1356/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-07-2013 în dosarul nr. 1356/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1356/R
Ședința publică din data de 19.07.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: C.-C. C.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: B. L.
Ministerul Public–P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție–Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror G. A.-M..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul Al-A. A.-Y.-E-L. împotriva încheierii de ședință din data de 10.07.2013, pronunțată de Tribunalul București- Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul- inculpat Al-A. A.-Y.-E-L. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărători aleși, avocat, G. D. și P. A.-F., cu împuternicire avocațială nr._/2013 din data de 18.06.2013, emisă de Baroul București și atașată la fila 9 din dosar și interpretul de limbă arabă Dallati Basan.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care precizează că la data de 17.07.2013 s-a atașat la dosarul cauzei dosarul de urmărire penală nr.289/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție–Direcția Națională Anticorupție.
Apărătorul recurentului-inculpat solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea prezentării și celuilalt apărător ales al inculpatului, avocat, A. D., asigurând momentan asistența juridică într-un alt dosar aflat pe rolul Tribunalului București.
Curtea, față de solicitarea apărătorului recurentului-inculpat dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă: recurentul-inculpat Al-A. A.-Y.-E-L. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărători aleși, avocați, G. D. și P. A.-F., respectiv avocat A. D., cu împuternicire avocațială nr._/2013 din data de 18.06.2013, emisă de Baroul București și atașată la fila 9 din dosar și interpretul de limbă arabă Dallati Basan.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art.340 Cod procedură penală, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, avocat G. D., având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului astfel declarat, casarea încheierii recurate și, rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
Astfel, invocând dispozițiile art.1602 Cpp, arată că dispunerea liberării provizorii sub control judiciar satisface cerințelor prev. de art.136 alin.2 Cod procedură penală.
Totodată, precizează că inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni economice prev. de Legea nr.241/2005, respectiv infracțiunea de nedeclarare sau omisiunea de declarare a unor operațiuni impozabile la bugetul consolidat, însă din dosarul cauzei rezultă că inculpatul nu a avut nicio calitate în vreo societate comercială, nu a avut vreo obligație de declarare de astfel de operațiuni contabile. Astfel, arată că singurele fapte materiale de care se face vinovat este faptul că inculpatul l-a transportat pe unul dintre învinuiți, respectiv asociatul principal al societății în diferite locații.
De asemenea, precizează că măsura arestării preventive nu se impune în situația inculpatului de față, în condițiile în care rolul acestuia la săvârșirea infracțiunii a fost foarte redus. Mai mult, arată că urmărirea penală este aproape finalizată, urmând să se dispună prezentarea materialului de urmărire penală, motiv pentru care apreciază că lăsarea inculpatului în stare de libertate nu ar împiedica desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Apărătorul recurentului-inculpat, avocat A. D., având cuvântul, precizează că potrivit dispozițiilor art.136 alin.2 Cod procedură penală, cererea de liberare provizorie sub control judiciar poate fi formulată în orice moment al procedurii judiciare, sens în care legiuitorul a dorit să precizeze că este irelevantă durata măsurii arestării preventive, nici legalitatea și nici temeinicia acestei măsuri.
De asemenea, precizează că urmărirea penală prin natura faptelor nu poate fi influențată, întrucât este vorba de documente financiar contabile, societățile interpuse în această activitate nu au avut o contabilitate eficientă, încât să poată fi trase concluzii clare. Totodată, arată că urmărirea penală s-a bazat pe constatări ale specialiștilor, care au relevat circuitul mărfurilor.
Mai mult, arată că inculpatul nu a avut o implicare semnificativă încât prin fapta sa să cauzeze un prejudiciu atât de mare. Totodată, inculpatul arată că a declarat tot ceea ce a cunoscut în cauză, declarațiile sale coroborându-se cu cele ale coinculpatului cercetat în stare de arest preventiv în aceeași cauză, iar restul constărilor organului de urmărire penală privitoare la implicarea altor persoane, ori la comportamentul inculpatului, reprezintă chestiuni irelevante în raport de instituția liberării provizorii sub control judiciar.
Față de toate aceste considerente, pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii recurate și, în subsidiar, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Apărătorul recurentului-inculpat, avocat, P. A.- F., având cuvântul, arată că prin ordonanța de arestare preventivă se precizează că inculpatul a participat în vara anului 2011 la înființarea acestei societăți, însă în acea perioadă inculpatul se afla în țara se de origine, sens în care menționează că a depus acte justificative la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că soluția instanței de fond este temeinică și legală. Totodată, apreciază că lăsarea inculpatului în stare de libertate nu este oportună pentru buna desfășurare a procesului penal, raportat la stadiul anchetei penale, care nu este încă finalizată.
De asemenea, solicită să se țină cont de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, natura infracțiunii reținute, respectiv o infracțiune economică, în concret evaziunea fiscală, una dintre cauzele majore ale crizei economice naționale.
Mai mult, arată că modalitatea în care a fost săvârșită fapta, prejudiciul cauzat, precum și modul ingenios prin care a fost construit acest sistem de evaziune fiscală, în sensul că s-a înființat un sediu fictiv al societății comerciale, au fost atrase ca titulare persoane cu situații materiale precară, încercând astfel să distragă atenția organelor fiscale și judiciare.
Totodată, arată că circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere la momentul luării, respectiv al prelungirii măsurii arestării preventive. Însă, apreciază că aceste circumstanțe nu oferă suficiente garanții că lăsarea inculpatului în stare de libertate nu ar zădărnici aflarea adevărului în prezenta cauză.
De asemenea, arată că din data de 17.07.2013 când s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, nu au intervenit elemente noi, care să conducă la ideea că urmărire penală s-ar putea desfășura în condiții optime cu inculpatul aflat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat Al-A. A.-Y.-E-L., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorilor săi și dorește să fie judecat în stare de libertate, întrucât se va prezenta la fiecare termen de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 10 iulie 2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I penală, în baza art.160 ind. 8a alin. 6 rap. la art. 160 ind. 2 Cod procedură penală a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul -AL-A. A.-Y.-E-L. (fiul lui Y. și M., cetățean iordanian, născut la data de 09.09.1970, rezident în România cu CNP_, domiciliat în București, ., ., Sector 6, arestat preventiv în baza MAP nr. 178/UP/19.06.2013 emis de Tribunalul București, în prezent aflat în Arestul DGPMB) și a obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prev. de art. 160 ind.2 Cod procedură penală, că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum si in cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani iar în raport de infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul în cauza de față, această primă condiție referitoare la limita maximă de pedeapsă este îndeplinită.
De asemenea, Tribunalul a reținut că din dosarul cauzei, în raport de probele administrate până la acest moment procesual, nu rezultă că ar exista date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În ceea ce privește însă aptitudinea pe care măsura liberării provizorii sub control judiciar o va avea în cauza de față de a asigura realizarea efectivă a scopului măsurilor preventive, astfel cum acesta este reglementat de dispozițiile art.136 alin.1 cu trimitere la alin.2 Cod procedură penală, respectiv oportunitatea acestei măsuri, Tribunalul a reținut că în absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control, judiciar, instanța trebuie să se raporteze atât la elementele care privesc fapta pentru care este cercetat cât și la datele care circumstanțiază persoana inculpatului.
Astfel, Tribunalul a considerat că scopul măsurilor preventive nu poate fi realizat în condițiile art.136 alin.2 C.pr.pen., fiind necesară privarea de libertate în continuare a inculpatului, întrucât controlul judiciar ce s-ar impune față de acesta ar fi insuficient atât pentru asigurarea bunei desfășurări a urmăririi penale, cat și pentru prezervarea ordinii publice.
S-a reținut că, în raport de situația de fapt ce face obiectul cercetării organelor de anchetă și de împrejurările in care se presupune ca inculpatul a comis fapta pentru care a fost arestat și care relevă un pericol concret deosebit de ridicat (ajutorul dat celuilalt inculpat în vederea săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prin stabilirea unui sediu fictiv al societății, atragerea ca titulari ai firmei a unor persoane cu situația materială precară de care inculpatul a profitat, aceștia primind pentru activitatea care le era solicitată sume mici de bani, încercarea de conducere a organelor judiciare spre tragerea la răspundere penală a unor persoane fizice de care inculpatul practic s-a folosit, cuantumul extrem de ridicat al sumelor cu care a fost prejudiciat bugetul de stat in urma activităților infracționale și care rezultă din actele de cercetare efectuate până la acest moment în cauza de față), Tribunalul a apreciat că în cauza de față lăsarea în libertate provizorie, chiar sub un control strict din partea organelor judiciare, nu ar putea conduce la realizarea scopurilor prev. de art. 136 Cod penal.
În ceea ce privește circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, cum sunt vârsta, comportamentul în societate, situația familială, faptul că are doi copii minori în întreținere, Tribunalul a considerat că acestea nu justifică la acest moment lăsarea în libertate a inculpatului în raport de celelalte aspecte arătate mai înainte.
Tribunalul a mai reținut că nu poziția de nerecunoaștere a infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul a condus la concluzia că prin lăsarea în libertate a acestuia nu s-ar putea realiza scopurile prev. de art.136 Cod penal, inculpatul având posibilitatea să dea sau să nu dea declarații în cauză iar în măsura în care este de acord să dea declarații, să adopte orice poziție procesuală pe care o consideră ca răspunzând interesului său procesual.
Tribunalul a mai avut în vedere si faptul ca, de la momentul rămânerii definitive a încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive (respectiv 25.06.2013, prin încheierea nr.258/R a Curții de Apel București), si pana la data soluționării prezentei cereri, s-a scurs un interval de timp scurt, astfel ca pericolul pe care lăsarea in libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publica, apreciat ca atare de instanțe la momentul luării măsurii arestării, este si la acest moment concret si actual, neputându-se considera că durata arestării preventive ar fi depășit o durată rezonabilă, aspecte în raport de care apreciază ca fiind inoportuna lăsarea inculpatului in libertate in condițiile art.160 ind.2 C.pr.pen.
Față de cele arătate mai înainte, Tribunalul a constatat că lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment, chiar în condițiile exercitării unui control judiciar strict, nu se justifică, buna desfășurare a procesului penal care presupune completarea actelor de cercetare penală într-o cauză complexă, în care este cercetată o activitate complexă, desfășurată de mai multe persoane, neputând fi asigurată cu inculpatul liber la acest moment, astfel încât a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie formulată, inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul Al-A. A.-Y.-E-L. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond, rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea recursului inculpatul, prin apărătorii aleși, arată că este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni economice, respectiv infracțiunea de nedeclarare sau omisiunea de declarare a unor operațiuni impozabile la bugetul consolidat, însă din dosarul cauzei rezultă că nu a avut nicio calitate în vreo societate comercială, nu a avut vreo obligație de declarare de astfel de operațiuni contabile. Astfel, arată că singurele fapte materiale de care se face vinovat este faptul că l-a transportat pe unul dintre învinuiți, respectiv asociatul principal al societății în diferite locații.
Mai mult, arată că urmărirea penală este aproape finalizată, urmând să se dispună prezentarea materialului de urmărire penală,
Se mai arată că potrivit dispozițiilor art.136 alin.2 Cod procedură penală, cererea de liberare provizorie sub control judiciar poate fi formulată în orice moment al procedurii judiciare, sens în care legiuitorul a dorit să precizeze că este irelevantă durata măsurii arestării preventive, nici legalitatea și nici temeinicia acestei măsuri.
De asemenea, prin natura faptelor urmărirea penală nu poate fi influențată, întrucât este vorba de documente financiar contabile, societățile interpuse în această activitate nu au avut o contabilitate eficientă, încât să poată fi trase concluzii clare. Totodată, arată că urmărirea penală s-a bazat pe constatări ale specialiștilor, care au relevat circuitul mărfurilor.
Mai mult, inculpatul nu a avut o implicare semnificativă încât prin fapta sa să cauzeze un prejudiciu atât de mare. Totodată, inculpatul arată că a declarat tot ceea ce a cunoscut în cauză, declarațiile sale coroborându-se cu cele ale coinculpatului cercetat în stare de arest preventiv în aceeași cauză, iar restul constărilor organului de urmărire penală privitoare la implicarea altor persoane, ori la comportamentul inculpatului, reprezintă chestiuni irelevante în raport de instituția liberării provizorii sub control judiciar.
Apărare mai susține că în perioada anului 2011 inculpatul se afla în țara se de origine, sens în care menționează că a depus acte justificative la dosarul cauzei.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856 alin.3 C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
Prima instanță a apreciat în mod corect că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Al-A. A.-Y.-E-L. este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite condițiile cumulative cerute de art.1602 alin.1 și 2 C. proc. pen., atât condiția pozitivă referitoare la cuantumul pedepsei-sub 18 ani închisoare, cât și condițiile negative referitoare la inexistența datelor privind săvârșirea altor infracțiuni ori că va zădărnici în vreun fel aflarea adevărului prin influențarea martorilor, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Totodată, cât privește temeinicia cererii, Curtea constată că dispozițiile legale în materie nu impun o admitere de plano a cererii, în situația întrunirii condițiilor de admisibilitate, ci o verificare de la caz la caz a oportunității luării unei asemenea măsuri. În acest sens, Curtea va avea în vedere stadiul procesual al cauzei, poziția procesuală a inculpatului, dar și acuzațiile concrete care i se aduc acestuia și temeiurile ce au determinat arestarea, precum și în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, așa cum a statuat ÎCCJ prin Decizia nr.17/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, cu prilejul examenului de temeinici a cererii.
În acest context Curtea observă că inculpatul este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală (art.9 alin.1 lit.b și alin.3 din Legea nr.241/2005), fiind acuzat că a în perioada decembrie 2011-martie 2012 l-a ajutat pe inculpatul Turan Adem în a declara parțial achizițiile intracomunitare realizate de . calitate de asociat unic și administrator la S.C. Eurodi.., omițând cu intenție menționarea achizițiilor în valoare de 37.400.363 lei, prejudiciul fiind evaluat la suma de 9.159.651,36 lei.
De asemenea, Curtea constată că nici stadiul procesual al cauzei nu impune admiterea cererii, dosarul aflându-se în faza de urmărire penală, inculpatul fiind arestat la data de 19.VI.2013, iar în raport de gravitatea concretă foarte ridicată a faptei și de atitudinea procesuală a inculpatului, buna desfășurare a procesului penal nu poate fi asigurată decât prin menținerea stării de detenție provizorie. Curtea apreciază totodată că starea de arest preventiv nu a depășit o durată rezonabilă (1 lună) și nu apare ca oportună, în interesul bunei desfășurări a procesului penal, admiterea cererii de liberare provizorie pe control judiciar, fără ca prin acesta să se aducă vreo îngrădire dispozițiilor legale (art.5 par.3 din CEDO, art.23 din Constituție) referitoare la dreptul persoanei arestate de a fi pusă în libertate sub rezerva unor garanții. Chiar dacă circumstanțele personale sunt într-adevăr favorabile inculpatului, această împrejurare pusă în balanță cu gravitatea foarte mare a acuzațiilor aduse acestuia, nu justifică admiterea prezentei cereri.
De asemenea, apărarea vizând lipsa inculpatului din țară în perioada presupusă a fi comisă fapta (dec.2011-martie 2012) este nefondată, fotocopia datelor de intrare/ieșire din țară nu corespunde cu perioada menționată.
Din considerentele încheierii recurate rezultă că au fost analizate cerințele cumulative ale liberării provizorii sub control judiciar, inclusiv prin raportare la Decizia nr.17/2011 pronunțată de ÎCCJ în recursul în interesul legii, Curtea apreciind că din modul organizat de comitere a faptelor (împreună cu o altă persoană), perioada timp pe care s-a întins activitatea infracțională (circa 4 luni) și prejudiciul însemnat adus bugetului de stat (circa 2.000.000 euro), nu se justifică un alt mod de individualizare a măsurii arestării preventive .
D. urmare, Curtea, în temeiul art.38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul AL-A. A.-Y.-E-L. și, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă arabă se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul AL-A. A.-Y.-E-L. împotriva încheierii din data de 10.07.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă arabă se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.07.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. D. C.-C. C. M. N.
GREFIER
L. B.
Red./Tehnored. – jud.D.D.
2 ex./10.09.2013
T.B.-Secția I penală – jud.L.N.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1334/2013. Curtea de Apel... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 21/2013.... → |
|---|
