Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 216/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 216/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 216
Ședința publică de la 01 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. A. O.
JUDECĂTOR – C. C.
JUDECĂTOR – S. M.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. L..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul S. R. C. împotriva sentinței penale nr.3406/11.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat S. R. C. personal și asistat de apărător ales, avocat T. V. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București – Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, arată că recursul cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.14 C.p.p. și solicită admiterea acestuia, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând, reaprecierea pedepsei aplicate de instanța de fond. În opinia sa, la dosar există suficiente date care ar putea conduce la aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ având în vedere atitudinea de recunoaștere și regret. Solicită a se ține cont de faptul că la momentul săvârșirii faptei era angajat ca șofer și de la data respectivă și-a pierdut locul de muncă și în prezent se află în întreținerea familiei.
Totodată, solicită a se ține cont și de perioada care s-a scurs de la momentul săvârșirii infracțiunii, de aproximativ 2 ani de zile, inculpatul înțelegând gravitatea faptei sale și consecințele acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, considerând că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a cuantumului pedepsei și a modalității de executare a acesteia. S-au avut în vedere dispozițiile art. 3201 C.p.p., pedeapsa situându-se la minimul special prevăzut de lege. De asemenea, s-a considerat că circumstanțele personale ale inculpatului sunt suficiente pentru a avea influență asupra modalității de executare. Consideră că în cauză nu s-ar impune aplicarea unei amenzi administrative pe motiv că faptei i-ar lipsi gradul de pericol social al unei infracțiuni întrucât infracțiunea de conducere pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice este ea însăși o infracțiune de pericol. Numai prin îndeplinirea actului material în sine se pune în pericol circulația pe drumurile publice și în acest mod se generează acel pericol social care încadrează, practic, fapta în categoria infracțiunilor și nicidecum a unei contravenții.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul în replică, arată că din punctul de vedere al clientului său, pedeapsa cea mai grea pe care a putut să o primească este aceea de a nu beneficia de dreptul de a conduce autoturisme de aproximativ 2 ani de zile, lucru care a condus chiar la pierderea locului de muncă.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă fapta comisă.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.3406/11.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ s-a dispus în baza art.87 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art.3201 cod proc.pen. condamnarea inculpatului S. R. C., la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal, pe durata și în condițiile art.71 cod penal.
În temeiul art.81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 cod penal.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen., referitoare la situația care atrage revocarea suspendării executării pedepsei, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art.191 al.1 Cod proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare față de stat, din care onorariul parțial al apărătorului din oficiu al inculpatului a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru pronunțarea soluției prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr.9053/P/2011 emis de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București la data de 29.10.2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. R. C., aflat în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002 republicată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 30.10.2012 sub nr._ .
Prin actul de sesizare s-a reținut că în data de 16.07.2011, în jurul orei 18.20, în timp ce conducea autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ pe d-ul Regina M., inculpatul S. R. C. a fost depistat de un echipaj de poliție rutieră aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, având o îmbibație alcoolică de aproximativ 1,50-1,155 gr o/oo
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului, rezultat test drager alcooltest, buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr.1856/18.07.2011, raport de expertiză medico-legală nr.220/i/2012 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei din 07.05.2012, declarațiile martorului Z. A..
În cursul cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea inculpatului care la termenul din data de 11.12.2012, a recunoscut săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art.3201 alin.1 cod proc.pen.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
La data de 16.07.2011, în jurul orei 18.20, inculpatul a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ pe .. Acesta a fost oprit de organele de poliție și testat cu aparatul alcool test – marca Drager ARUB 0756 unde s-a constatat că avea o alcoolemie de 0,64 mg/l alcool pur în aerul respirat. Fiind condus la Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, inculpatului i s-au recoltat probe de sânge, fiind depistat în urma calcului retroactiv cu o alcoolemie de circa 1,50-1,55 gr o/oo alcool pur în sânge.
Situația de fapt sus-prezentată a rezultat din mijloacele de probă administrate în cauză. Astfel, potrivit declarațiilor inculpatului instanța a reținut că acesta a consumat în ziua de 16.07.2011, în jurul orelor 16.30-18.00 - aproximativ 1000 ml bere, s-a urcat la volanul autoturismului marca Audi cu nr. de înmatriculare_, iar în timp ce se deplasa ., dinspre rond C. către . fost oprit de organele de poliție.
Fiind testat cu un aparat etilotest, marca Drager ARUB 0756, inculpatul a fost depistat cu 0,64 mg/l alcool în aer respirat. Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.1856/18.07.2011 inculpatului i-au fost recoltate două probe de sânge la Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, rezultatul primei probe fiind o alcoolemie de 1,35 gr o/oo alcool pur în sânge, iar rezultatul celei de-a doua probe fiind o alcoolemie de 1,15 gr o/oo alcool pur în sânge.
Instanța a reținut că potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.220/i/2012 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei din 07.05.2012 în data de 16.07.2011, la ora 18.20, inculpatul S. R. C. ar fi avut o alcoolemie teoretică de circa 1,50-1,55 gr o/oo alcool pur în sânge.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul S. R. C. a recunoscut săvârșirea faptei, având o atitudine cooperantă pe toată durata procesului penal.
În drept, fapta inculpatului S. R. C. care la data de 16.07.2011, în jurul orei 18.20, a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ pe ., având o îmbibație alcoolică de circa 1,50-1,55 gr o/oo întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată.
Astfel, elementul material al infracțiunii este caracterizat de acțiunea de a se urca la volanul autoturismului marca Audi cu nr. de înmatriculare_ și de a circula pe drumurile publice, după ce anterior consumase băuturi alcoolice într-o cantitate ce a depășit, în urma recoltării probelor biologice, nivelul de 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Sub aspect subiectiv, infracțiunea a fost caracterizată sub forma intenției indirecte inculpatul prevăzând rezultatul periculos al faptei săvârșite, anume producerea unei stări de pericol celorlalți participanți la traficul rutier, rezultat al faptei pe care nu l-a urmărit, însă l-a acceptat prin săvârșirea infracțiunii.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 72 C. pen., a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea.
La stabilirea și aplicarea pedepsei principale instanța a reținut faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei în totalitate, a avut o atitudine cooperantă atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată. Având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța a aplicat dispozițiile art.3201 alin.7 cod proc.pen., reducând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de art.87 alin.1 OUG 195/2002.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că o pedeapsă de 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru prezenta infracțiune este de natură a asigura rolul educativ-preventiv și punitiv al pedepsei, aplicarea pedepsei în acest cuantum fiind justificată de celelalte circumstanțe faptice și personale, respectiv gravitatea faptei precum și comportamentul de recunoaștere al inculpatului și atitudinea avută după săvârșirea infracțiunii. S-a mai avut în vedere faptul că inculpatul a ingerat o cantitatea suficient de mare de alcool imediat anterior momentului în care s-a urcat la volan. Or, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, dar și urmările pe care le putea avea dacă în acel moment se aflau alți participanți la traficul rutier, relevă în sarcina inculpatului conform art.181 alin.2 cod penal, un grad de pericol social al infracțiunii săvârșite ce a necesitat aplicarea unei pedepse corespunzătoare, pentru a atrage atenția pe viitor inculpatului cu privire la consecințele pe care le poate avea pentru ceilalți participanți la traficul rutier și pentru simplii pietoni, fapta de a conduce un autoturism pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică ce depășește limitele legale.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut gravitatea infracțiunii comise, pericolul concret al acesteia, urmările produse dar și cele care s-ar fi putut produce, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst Contra Marii Britanii, infracțiunea săvârșită de inculpat creează față de acesta o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorității sau funcții elective publice, dar și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a două, și lit.b C. pen., motiv pentru care exercițiul acestuia a fost interzis pe perioada executării pedepsei în condițiile și pe durata stabilite de art.71 cod penal. Instanța nu a interzis inculpatului dreptul electoral de a alege deoarece fapta săvârșită de acesta nu are o conotație electorală și nici nu sunt de o gravitate sporită. De asemenea, în ceea ce privește drepturile prev. de art. 64 lit.c instanța a considerat că nu există motive speciale de interzicere a acestora, numai circumstanțele speciale faptice și personale putând duce la această interdicție, ea neintervenind automat, după cum a reținut și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza S. și P. împotriva României.
Instanța a apreciat că față de lipsa antecedentelor penale, comportamentul avut în cursul procesului penal și atitudinea de recunoaștere și regret față de faptele săvârșite, pronunțarea condamnării poate constitui un avertisment pentru acesta, chiar și fără executarea pedepsei, i s-a stabilit acestuia o pedeapsa cu închisoarea de cel mult 3 ani, inculpatul nemaifiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii de cel puțin 1 an, în baza art. 81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal, care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Instanța, a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen., referitoare la situația care atrage revocarea suspendării executării pedepsei, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 191 Cod proc.pen. inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare.
Împotriva soluției a declarat recurs inculpatul S. R. C., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a II-a Penală la data de 21.12.2012 sub numărul 3902.
Motivele de recurs au fost susținute oral în ședința publică din data de 01.02.2013, și constau, în esență, în solicitarea de aplicare a unei amenzi cu caracter administrativ inculpatului.
Examinând recursul inculpatului prin prisma motivelor expuse și din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 Cod de procedură penală, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește desfășurarea judecății în prima instanță, Curtea constată că aceasta a avut loc cu respectarea tuturor drepturilor și garanțiilor procesuale, că soluția de condamnare este susținută de probele administrate în cursul urmăririi penale, astfel cum au fost evaluate de prima instanță, soluția pronunțată fiind legală și temeinică sub toate aspectele, în mod corect fiind aplicate dispozițiile art. 3201 alin. 4 Cod de procedură penală.
În ceea ce privește motivul de casare invocat, respectiv aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, Curtea constată că prima instanță a efectuat o judicioasă evaluare a criteriilor generale de individualizare când a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse inculpatului. Astfel, prima instanță a examinat atât circumstanțele reale ce țin de fapta comisă cât și circumstanțele personale care caracterizează persoana făptuitorului, în contextul recunoașterii necondiționate de către inculpat a faptelor reținute în sarcina sa, conform art. 3201 codul de procedură penală.
Astfel, la stabilirea în concret a pedepsei principale se impune a fi avute în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei, atât cele privind îmbibația alcoolică de 1,35 g%o, alături de împrejurarea că inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului său în această stare conducându-l pe drumurile publice din București dar și pe cele personale ale inculpatului, respectiv împrejurarea că este tânăr, că a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, precum și împrejurarea că anterior recurentul-inculpat își câștiga existența prin mijloace oneste.
Prin urmare, nu se poate aprecia că fapta comisă în aceste împrejurări aduce o atingere minimă ordinii de drept și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 181 Cod penal. În același sens Curtea are în vedere și împrejurarea că inculpatul nu a prezentat niște argumente solide și incontestabile pentru care faptei comise în aceste condiții îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, susținerile în sensul că își câștiga existența din conducerea unui autovehicul nefiind de natură a diminua pericolul concret pe care îl prezintă fapta unei persoane de a conduce un autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație de alcool în sânge considerabil peste valoarea admisă de lege (de 0,80 g/l).
Curtea subliniază că infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o alcoolemie ce depășește limita legală este o infracțiune de pericol ce a avut în vedere tocmai efectele pe care consumul de alcool le produce, respectiv diminuarea reflexelor, a capacității de concentrare, iar cantitatea consumată de inculpat, astfel cum rezultă din probele însușite de acesta, se situează mult peste limita admisă de lege.
Rezultă așadar că, față de circumstanțele reale și personale care caracterizează fapta și pe făptuitor, o pedeapsă egală cu minimul prevăzut de lege, de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, corespunde întocmai cerințelor art. 52 codul penal, contribuind la îndreptarea inculpatului dar și constituind mijlocul de represiune proporțional cu fapta comisă.
Pentru considerentele expuse Curtea, în temeiul art._ alin. 1 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. R. C..
Conform art. 192 alin. 2 codul de procedură penală va obliga pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-inculpat S. R. C. împotriva sentinței penale nr.3406/11.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
Obligă pe recurentul-inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. A. O. C. C. S. M.
GREFIER,
A. M.
Red.B.A.O.
Dact.EA-2ex/19.02.2013
J.S.4 B.-jud.R.N.O
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 21/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1384/2013. Curtea... → |
|---|
