Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 152/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 152/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 152/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosarul nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 152
Ședința din publică de la 6 iunie 2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. C. .
Pe rol, se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect apelurile declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpata C. S. V.împotriva sentinței penale nr.238 din 27 martie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta inculpată C. S. V. în stare de arest și asistată de apărător ales, avocat I. R., în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual și intimatul inculpat D. C., personal și asistat de apărător ales, avocat G. T. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat Curții că au fost depuse la dosar motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, apelanta inculpată fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Publicarată că înțelege să susțină doar primul motiv de apel. Astfel, consideră că în mod nelegal s-a scăzut din termenul de încercare perioada petrecută în arest preventiv. În ceea ce privește nelegalitatea, apreciază că este în mod vădit o eroare materială, ce a fost îndreptată prin încheiere.
Apărătorul intimatului inculpat solicită admiterea apelului parchetului pe motivul susținut oral, a se constata că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 16 ianuarie 2013 la zi – ziua condamnării - și a se înlătura dispoziția privind deducerea acestei perioade.
Apărătorul apelantei inculpate solicită admiterea apelului propriu, desființarea sentinței primei instanțe și în fond, rejudecând, a se acorda o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatei. In susținerea apărării, arată că la pronunțarea soluției instanța de fond a avut în vedere numai criteriile generale de individualizare și nu și circumstanțele personale ale apelantei.
Așa fiind, solicită admiterea apelului și a se reduce pedeapsa la 5 ani închisoare.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect individualizată, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă, dispozițiile art.3201 Cod procedură penală, atitudinea inculpatei, dar și circumstanțele personale, aceasta săvârșind prezenta faptă în stare de recidivă postexecutorie. In atare situație, pedeapsa de 6 ani și 8 luni, egală cu minimul special – rezultat in urma reducerii cu o treime – a fost corect individualizată, astfel că pune concluzii de respingere a apelului ca fiind nefondat.
Apărătorul apelantei inculpate, având cuvântul in replică, solicită a se avea in vedere circumstanțele personale ale inculpatei și arată că inculpata este dependentă de metadonă,
Apelanta inculpată, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și arată că era internată într-un centru medical și după ce martorul denunțător a insistat timp de o lună i-a dat acestuia pastile pentru a renunța la consumul de droguri.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și este de acord cu concluziile puse de apărătorul său.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.238 din 27 martie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, s-au hotărât următoarele:
1. În baza art.345 alin.2 Cod de procedură penală raportat la art.2 alin.1, alin.2 din Legea nr.143/2ooo, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal și cu reținerea art.32o1 alin.7 Cod de procedură penală, a fost condamnată inculpata C. S. V. [fiica lui C. F. și C. M., născută la data de 06.07.198o în România, jud. Teleorman, . 28oo7o6345o51, domiciliată în România, municipiul București, sector 5, . nr. 1, ., ., studii 8 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorită, recidivistă postexecutoriu] la pedeapsa închisorii în cuantum de 6 ani și 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art.64 alin.1 lit.a teza 2 și lit.b Cod penal cu referire la art.65 alin.2, alin.3 Cod penal și privind aceeași infracțiune arătată mai sus, a fost interzisă inculpatei C. S. V. exercitarea pe o durată de 3 ani a dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă complementară.
În baza art.357 alin.3 Cod de procedură penală raportat la art.71 alin.2 Cod penal, a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza 2 și lit.b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei principale, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare perioada reținerii și a arestului preventiv din data de 16.01.2013 până la zi, inclusiv, iar în baza art.350 alin.1 Cod de procedură penală, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatei C. S. V..
2. În baza art.345 alin.2 Cod de procedură penală raportat la art.2 alin.1, alin.2 din Legea nr.143/2ooo cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal și cu reținerea art.32o1 alin.7 Cod de procedură penală, art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. C. [zis F., fiul lui D. G. și D. M., născut la data de 05.05.1982 în România, municipiul București, CNP 182o5o545oo65, domiciliat în România, municipiul București, sector 4, .. 21 B, ., cetățean român, studii superioare, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut] la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art.64 alin.1 lit.a teza 2 și lit.b Cod penal cu referire la art.65 alin.2, alin.3 Cod penal și privind aceeași infracțiune arătată mai sus, a fost interzisă inculpatului D. C. exercitarea pe o durată de 2 ani a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă complementară.
În baza art.357 alin.3 Cod de procedură penală, raportat la art.71 alin.2 Cod penal, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza 2 și lit.b Cod penal ca pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei principale, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art.861 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale menționate mai sus, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, calculat potrivit art.862 alin.1 Cod penal.
În baza art.863 alin.1 Cod penal pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București conform programului întocmit în acest sens de serviciul menționat;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Datele prevăzute la literele b, c și d se vor comunica Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul București, potrivit art.863 alin.2 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, menționate mai sus.
În baza art.359 Cod de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 Cod penal, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante principale.
În baza art.88 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare perioada reținerii și a arestului preventiv din data de 16.01.2013 până la zi, inclusiv, și a fost redusă în mod corespunzător și durata termenului de încercare stabilit mai sus.
În baza art.350 alin.3 lit.b Cod de procedură penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului D. C., dacă nu este arestat preventiv în vreo altă cauză sau dacă nu se află sub puterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii.
3. În baza art.17 alin.1 din Legea nr.143/2ooo, s-a dispus confiscarea specială a cantității de 95 de comprimate de Methadonă Clorhidrat care a mai rămas după efectuarea probelor de laborator în prezenta cauză, depuse la camera de corpuri delicte a IGPR cu dovada . nr.oo234o1 din 3o.01.2o13.
4. În baza art.357 alin.2 lit.e Cod de procedură penală, s-a dispus restituirea către inculpatul D. C. a sumei de 115 de lei găsită asupra sa cu ocazia percheziției corporale din data de 16.01.2013 și care a fost consemnată la dispoziția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București prin recipisa de consemnare nr._/1 din data de 29.01.2o13 emisă de Cec Bank, unitatea V..
5. În baza art.349 raportat la art.189 și art.191 alin.1 Cod de procedură penală, a fost obligată inculpata C. S. V. la plata sumei de 1.2oo lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat [1.ooo de lei pentru faza de urmărire penală și 2oo de lei pentru faza de judecată].
În baza art.349 raportat la art.189 și art.191 alin.1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul D. C. la plata sumei de 1.2oo lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat [1.ooo de lei pentru faza de urmărire penală și 2oo de lei pentru faza de judecată].
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 08.0I.2013, numita S. M. M. a formulat un denunț față de „V.” și „Francezu” despre care cunoaște că vând comprimate de methadonă cu sume cuprinse între 1,5 și 15 lei în zona Parcului C. sau în zona Dristor.
La data de 09.0I.2013, în baza art.15 din Legea nr.143/2000, martorul denunțător C. M. D. a fost de acord să colaboreze cu organele de urmărire penală în vederea prinderii și tragerii la răspundere penală a celor mai sus menționați.
În urma cercetărilor efectuate „V.” a fost identificată în persoana inculpatei C. S. V., iar „Francezu” în persoana inculpatului D. C..
La data de 16.0I.2013, s-a procedat la consemnarea seriilor bancnotelor ce formează suma de 500 de lei care urma a fi folosită de către martorul denunțător C. M. D. la cumpărarea, sub supravegherea organelor de poliție, de comprimate de methadonă de la cei denunțați.
Martorul denunțător C. M. D. a fost percheziționat conform normelor legale, asupra sa negăsindu-se substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deținere. După efectuarea percheziției i s-a înmânat suma de 500 de lei formată din bancnotele cu seriile consemnate în procesul verbal amintit pentru cumpărarea de droguri.
În continuare, în jurul orei 15:00, martorul denunțător C. M. D. a apelat pe inculpata C. S. V. cu care a stabilit să se întâlnească la Parcul C.. Împreună cu organele de poliție, martorul denunțător s-a deplasat în zona Parcului C., unde pe .-a întâlnit cu inculpata C. S. V. și s-au deplasat amândoi pe bld. Regina M., unde inculpata a cumpărat o cafea de la un magazin, martorul denunțător i-a înmânat suma de 2oo de lei, iar pe drumul de întoarcere inculpata i-a remis denunțătorului un număr de 100 de comprimate de methadonă.
În timpul cât inculpata se afla cu martorul denunțător, aceasta l-a apelat de mai multe ori pe inculpatul D. C., din locuința căruia venise la întâlnirea cu denunțătorul, spunându-i că treaba s-a rezolvat.
Imediat după momentul schimbului de bani și a comprimatelor de metadonă între inculpată și martor, a venit și inculpatul D. C., iar acestuia inculpata C. S. V. i-a înmânat suma de 200 de lei.
La scurt timp au intervenit organele de poliție, care i-au imobilizat pe inculpați. La momentul imobilizării, inculpatul D. C. a aruncat jos suma de 200 de lei. Această sumă era formată din bancnotele cu seriile consemnate în procesul verbal amintit.
Asupra inculpatului D. C. s-a găsit un telefon mobil marca Samsung model SGH E 590 cu cartelă Cosmote, suma de 115 lei și 5 comprimate de methadonă.
Asupra inculpatei C. S. V. s-a găsit un telefon mobil marca Samsung cu cartelă Cosmote, despre care a declarat că aparține inculpatului D..
Martorul C. M. D. a predat lucrătorilor de poliție 4 blistere conținând cele 100 de comprimate de methadonă cumpărate de la inculpați, precum și suma de 300 lei rămasă din suma inițială de 500 de lei.
Comprimatele cu methadonă au fost ridicate, introduse întru-un plic ce a fost sigilat cu sigiliul tip MAI cu nr._ spre expertizare.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._/18.I.2013, proba constând în 4 blistere inscripționate Sintalgon 2,5 mg clorhidrat de methadonă, Zentiv, conținând 100 de comprimate rotunde de culoare albă și ștanțate pe una din fețe SN, conține ca substanță activă Methadonă Clorhidrat [Methadone hydrochloride].
De asemenea, potrivit aceluiași raport de constatare tehnico-științifică s-a stabilit că proba constând într-un blister inscripționat Sintalgon 2,5 mg clorhidrat de methadonă, Zentiv, conținînd 5 comprimate rotunde de culoare albă și ștanțate pe una din fețe SN, conține ca substanță activă Methadonă Clorhidrat [Methadone hydrochloride].
S-a mai învederat că methadona și sărurile acesteia fac parte din tabelul-anexă nr.II din Legea nr.143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
Cele de 95 comprimate de methadonă rămase în urma analizelor de laborator au fost depuse la camera de corpuri delicte a IGPR, conform dovezii . nr._ din 30.I.2013.
Prin prisma elementelor de fapt, astfel cum au reieșit din materialul probator administrat în cauză, judecătorul fondului a constatat că faptele imputate inculpaților există, constituie infracțiunle prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și au fost săvârșite de către aceștia.
La individualizarea judiciară a pedepsei care a fost aplicată inculpaților, instanța de fond a dat mai întâi eficiență dispozițiilor prevăzute de art.32o1 alin.7 Cod de procedură penală, inculpații fiind îndreptățiți să beneficieze de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, deoarece au adoptat conduita procesuală prevăzută de art.32o1 Cod de procedură penală.
În continuare, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal și care privesc dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În acest sens, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpata C. S. V. se află în stare de recidivă postexecutorie specială, ea fiind anterior condamnată la o pedeapsă rezultantă finală de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1, alin.2 și art.4 alin.1, alin.2 din Legea nr.143/2000. A fost eliberată la data de 06.II.2009 cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 448 de zile închisoare. Or, faptul că la o perioadă de timp nu foarte îndelungată de la considerarea ca fiind executată a întregii pedepse, adică data de 29.04.2010, inculpata a fost din nou surprinsă în flagrant, săvârșind o altă infracțiune prevăzută de art.2 alin.1, alin.2 din Legea nr.143/2000 demonstrează, în opinia judecătorului fondului, că reeducarea acesteia nu a avut loc și că pentru atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei se impune aplicarea unei noi pedepse, sporite în cuantum față de pedeapsa anterioară, cu executare efectivă într-un loc de deținere. În același sens s- apreciat că trăsăturile de gravitate a faptei și de periculozitate a inculpatei cântăresc mai greu decât aspectele favorabile inculpatei, astfel cum sunt puse în evidență prin înscrisurile în circumstanțiere de care înțelege să se servească.
Pe de altă parte, pentru inculpatul D. C. s-a constatat că nu se poate reține aceiași situație deoarece, deși din fișa sa de cazier rezultă că și acesta prezintă o condamnare definitivă anterioară pentru o faptă de tâlhărie, însă pentru aceasta s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească, astfel încât nu se poate reține starea de recidivă. Or, nefiind reținută niciuna dintre stările de agravare care rezultă din pluralitatea de infracțiuni [recidivă, concurs sau pluralitate intermediară] s-a considerat că ar fi nelegal și netemeinic ca instanța să aplice o pedeapsă care să reflecte o presupusă periculozitate sporită a inculpatului. Practic, acesta trebuie considerat ca infractor primar. În aceiași ordine de idei, instanța de fond a apreciat că pentru inculpatul D. se poate reține ca și circumstanță atenuantă cea prevăzută de art.74 alin.1 lit.a Cod penal. La individualizarea cuantumului și a modalității de executare a pedepsei aplicată acestui inculpat s-a ținut cont de aceste aspecte și în egală măsură și de celelalte circumstanțe personale, reliefate de înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar, astfel că instanța de fond s-a orientat spre un cuantum de pedeapsă mai mic decât cel aplicat coinculpatei, iar în ceea ce privește modalitatea de executare, s-a orientat spre suspendarea sub supraveghere a executării, având convingerea că astfel se va putea ajunge la recuperarea, reeducarea și reintegrarea în societate a inculpatului.
A mai apreciat judecătorul fondului că, faptul că inculpatului D. i s-a aplicat o pedeapsă într-un cuantum mai mic și cu o modalitate de executare mai favorabilă decât cea a pedepsei aplicată inculpatei C. servește totodată și la corecta individualizare a pedepsei sub aspectul contribuției concrete și a gradului de participare pe care cei doi inculpați l-au avut la săvârșirea infracțiunii deduse judecății.
S-a mai arătat de către instanța de fond că se impune – conform art.17 alin.1 din Legea nr.143/2000 - confiscarea specială a cantității de 95 de comprimate de Methadonă Clorhidrat care a mai rămas după efectuarea probelor de laborator în prezenta cauză, depuse la camera de corpuri delicte a IGPR cu dovada . nr.oo234o1 din 3o.01.2o13.
În baza art.357 alin.2 lit.e Cod de procedură penală, s-a dispus restituirea către inculpatul D. C. a sumei de 115 de lei găsită asupra sa cu ocazia percheziției corporale din data de 16.01.2o13 și care a fost consemnată la dispoziția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București prin recipisa de consemnare nr._/1 din data de 29.01.2o13 emisă de Cec Bank, unitatea V., cu motivarea că această soluție se bazează pe faptul că P. nu a învederat și nici nu s-a dovedit în vreun fel că suma de bani ar proveni din săvârșirea vreunei fapte penale, fie aceiași pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, fie o alta. Or, atâta vreme cât proveniența licită a bunurilor aflate în patrimoniul unei persoane se prezumă, trebuind ca cel interesat să facă dovada contrară, ceea ce în cauză nu s-a făcut, s-a constatat pe cale de consecință că nu există vreun temei dintre cele prevăzute de art.118 sau art.1182 Cod penal și nici vreun caz prevăzut în partea specială a Codului penal pentru a se dispune confiscarea acestei sume de bani, ea urmând a fi restituită persoanei asupra căreia a fost găsită la momentul percheziției, adică inculpatului D..
Ulterior prin încheierea de ședință din data de 17 mai 2013, Tribunalul București – Secția I Penală, în temeiul art.195 Cod de procedură penală, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței penale nr.238 din 27 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ în sensul că punctul 2 alin.1 al dispozitivului acestei sentințe va avea următorul cuprins „În baza art.345 alin.2 Cod de procedură penală raportat la art.2 alin.1, alin.2 din Legea nr.143/2ooo cu reținerea art.32o1 alin.7 Cod de procedură penală, art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.b Cod penal, condamnă pe inculpatul D. C. la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc”.
În temeiul art.192 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel P. DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI (la data de 05 aprilie 2013) și inculpata C. S. V. (la data de 28 martie 2013).
Apelurile astfel declarate au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 22 mai 2013.
În motivele scrise de apel (filele 18-19, d.a.), P. a criticat sentința atacată numai cu privire la inculpatul D. C., invocând pe de o parte faptul că în mod nelegal instanța de fond a constatat că termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată acestui inculpat prin sentința apelată se reduce cu durata reținerii și a arestării preventive, iar pe de altă parte, împrejurarea că înlăturarea aplicării dispozițiilor art.37 lit.b Cod penal nu trebuia să se realizeze pe calea pronunțării unei încheieri de îndreptare eroare materială, întrucât nu era vorba de o eroare materială, ci de una de judecată, care trebuie remediată de către instanța de control judiciar.
Cu prilejul dezbaterilor de la termenul din data de 06 iunie 2013 (consemnate în practicaua prezentei decizii), reprezentantul Ministerului Public a precizat în mod explicit că înțelege să susțină în fața instanței de prim control judiciar, doar primul motiv de apel dintre cele invocate în scris, respectiv cel referitor la greșita reducere a termenului de încercare cu durata reținerii și a arestării preventive, arătând totodată că cel de-al doilea motiv de apel nu este justificat atâta vreme cât reținerea incidenței disp.art.37 lit.b Cod penal în cazul acestui inculpat reprezenta într-adevăr o eroare materială evidentă, în condițiile în care, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, inculpatul D. C. nu este recidivist, iar o asemenea împrejurare nu rezultă nici din actul de sesizare a instanței.
Tot cu ocazia dezbaterilor de la același termen, inculpata apelantă C. S. V., a solicitat prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea apelului propriu, desființarea sentinței primei instanțe și în fond, rejudecând, să se dispună reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată în primă instanță, prin valorificarea referințelor sale personale ca circumstanțe atenuante judiciare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.371 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul inculpatei C. S. V. este nefondat, în timp ce apelul Parchetului este fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Instanța de fond, ținând seama de poziția procesuală exprimată de cei doi inculpați, care au solicitat în termenul legal desfășurarea judecății conform procedurii simplificate bazată pe recunoașterea vinovăției, reglementată de art.3201 din Codul de procedură penală, a stabilit, pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, o situație de fapt corectă și a dat acesteia o încadrare juridică legală (aspecte care, de altfel, nici nu au fost contestate).
În apelul Parchetului, Curtea constată, întocmai susținerilor acestuia, că în mod nelegal instanța de fond a constatat că, în cazul inculpatului D. C., durata termenului de încercare pe parcursul căruia operează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare la care a fost acesta condamnat prin sentința apelată se reduce în mod corespunzător cu perioada reținerii și a arestului preventiv, cuprinsă între 16.01.2013 și data punerii sale în libertate (27.03.2013).
Astfel, deși instanța de fond a stabilit în mod corect că, în aplicarea dispozițiilor art.862 Cod penal, durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului Dumitrscu C. este de 7 ani (alcătuit din durata propriu-zisă a pedepsei și un termen de 3 ani determinat de instanță), totuși, fără a avea vreun fundament legal în acest sens, a considerat că durata acestuia termen de încercare s-ar reduce cu perioada cât inculpatul a fost reținut, respectiv arestat preventiv în cauză, o atare opinie nefiind împărtășită nici măcar de o practică judiciară relevantă în această materie.
D. urmare, constatând că apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.238/27.03.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în Dosarul nr._ este întemeiat, Curtea, conform art.379 pct. 2 lit.a Cod de procedură penală, îl va admite, va desființa în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond în ceea ce-l privește pe inculpatul D. C., va înlătura dispoziția privind reducerea termenului de încercare cu durata detenției preventive, reținându-se totodată că termenul de încercare stabilit de 7 ani este corect menționat.
Va constata că inculpatul D. C. a fost reținut și arestat preventiv în cauză de la data de 16.01.2013 la data de 27.03.2013.
În apelul inculpatei C. S. V. care vizează reindividualizarea judiciară a pedepsei stabilite în sarcina acesteia prin sentința primei instanțe, în sensul reducerii cuantumului pedepsei ca efect al valorificării referințelor sale personale drept circumstanțe atenuante judiciare în condițiile art.74 – 76 Cod penal, Curtea constată că această solicitare nu poate fi acceptată întrucât respectiva pedeapsă, nu numai că a fost în mod legal stabilită de către instanța fondului prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute în norma de încriminare și la cauzele de agravare ori de atenuare a răspunderii penale incidente în cauză, dar a și fost în mod just individualizată din perspectiva criteriilor generale de individualizare prevăzute în art.72 din Codul penal, cărora li s-a dat eficiența cuvenită.
În acest sens, Curtea apreciază că pedeapsa în discuție, orientată către limita minimului special la care se poate ajunge ca efect al reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă stabilite în norma de încriminare a infracțiunii prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 prin aplicarea dispozițiilor art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală, se înfățișează ca fiind proporționale cu gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, pus în evidență de natura, împrejurările și modalitatea de comitere a acesteia (fiind vorba despre implicarea conștientă și deliberată a inculpatei în sfera infracționalității cu substanțe interzise, prin vânzarea ilicită către denunțătorul C. M. D. a unei cantități de 100 de comprimate de methadonă contra sumei de 200 lei, comprimate care anterior fuseseră obținute de către coinculpatul D. C., concubinul său, pe baza unei prescripții medicale), dar mai ales de urmările dezastruoase pe care acest flagel al consumului de stupefiante, îl are asupra sănătății publice, în condițiile creșterii alarmante a numărului consumatorilor de droguri, mai cu seamă în rândul tinerilor și totodată reflectă în mod corespunzător și circumstanțele personale ale inculpatei care în pofida faptului că este o persoană tânără, în plină putere de muncă (are vârsta de aproape 33 de ani) nu a produs nicio dovadă din care să rezulte că ar avea asigurate în mod licit mijloacele de existență și în plus, prin faptul că anterior, prin sentința penală nr.1326/07.11.2006 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 825/07.12.2006 a Curții de Apel București, a mai fost condamnată definitiv la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1 și 2 și art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, condamnare care constituie primul termen al recidivei postexecutorii pentru fapta dedusă judecății în cauza de față, aceasta demonstrează o veritabilă specializare în sfera ilicitului penal având ca obiect substanțele stupefiante, încălcarea repetată de către inculpată a ordinii de drept și a regulilor de conviețuire socială punând în evidență ineficiența din punct de vedere educativ a condamnării anterioare și justificând aplicarea în cazul de față a unui tratament sancționat mai aspru.
Curtea constată că nu există niciun motiv pertinent care să justifice o diminuare a cuantumului pedepsei aplicată inculpatei apelante sub limita minimă de decurge din aplicarea cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală.
Astfel, în ceea ce privește atitudinea sinceră și cooperantă pe care o clamează inculpata apelantă în scopul obținerii unei îmblânziri a tratamentului sancționator aplicabil, dincolo de faptul că această conduită procesuală manifestată în fața instanței de fond mai înainte de începerea cercetării judecătorești, și-a găsit deja expresia adecvată prin reținerea cauzei legale de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă, prev. de art.3201 Cod de procedură penală, Curtea consideră că nu este oportun ca acestei referințe personale favorabile să i se recunoască și valența unei circumstanțe atenuante judiciare conform art.74 alin.1 lit.c Cod penal, spre a produce efectele la care se referă art.76 Cod penal, întrucât pe de o parte, în cursul urmăririi penale inculpata a manifestat o atitudine oscilantă, în sensul că inițial a recunoscut comiterea faptei de care era acuzată, însă ulterior, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală a revenit asupra recunoașterii inițiale susținând că nu a vândut comprimatele de methadonă martorului denunțător, ci doar i le-a împrumutat, iar pe de altă parte respectiva atitudine procesuală nu a făcut altceva decât să confirme ceea ce ansamblul celorlalte probe certe de vinovăție existente în cauză evidenția cu prisosință.
Referitor la împrejurarea că inculpata este mama unui copil minor de a cărui creștere și îngrijire este în mod legal responsabilă, Curtea apreciază că nici acest aspect nu justifică totuși manifestarea unui grad mai sporit de clemență sub aspectul individualizării tratamentului sancționator aplicabil, întrucât această situație nici nu a împiedicat-o și nici nu a fot de natură a o determina să se abțină de la comiterea unor grave infracțiuni privitoare la regimul drogurilor.
Din oficiu, raportându-se la hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Hirst contra Marii Britanii sau M. și P. contra României, Curtea constată ca fiind justificată interzicerea de către prima instanță, drept pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale și respectiv drept pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale, a drepturilor prevăzute în art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, necesitatea legitimă a unei astfel de măsuri rezultând din natura și gravitatea sporită a infracțiunii comise, precum și din împrejurarea că inculpata manifestă predispoziție către nesocotirea în mod repetat a ordinii de drept și a regulilor de conviețuire socială.
Față de aceste considerente, constatând că hotărârea dată asupra fondului cauzei în ceea ce o privește pe inculpata apelantă C. S. V. este legală și temeinică, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală va respinge ca nefondat apelul formulat de aceasta împotriva Sentinței penale nr.238/27.03.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în Dosarul nr._
În temeiul art.383 alin.11 rap. la art.350 alin.1 Cod de procedură penală, Curtea va menține starea de arest preventiv a inculpatei apelante, constatând că subzistă și la acest moment procesual temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii respective și se impune în continuare privarea acesteia de libertate, în considerarea gravității infracțiunii comise, a regimului sancționator aplicabil acesteia, dar mai ales a datelor personale ale inculpatei care a dat dovadă de o perseverență remarcabilă în sfera infracționalității având ca obiect drogurile.
În temeiul art.383 alin.2 Cod de procedură penală cu referire la art.88 Cod penal, Curtea va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și a arestării preventive, până la zi.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, apelanta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică obligatorie pentru aceasta urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art.192 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare din apelul Parchetului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.379 pct. 2 lit.a Cod de procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.238/27.03.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și în fond rejudecând:
Înlătură dispoziția privind reducerea termenului de încercare cu durata detenției preventive, în ceea ce-l privește pe inculpatul D. C., termenul de încercare stabilit de 7 ani fiind corect menționat.
Constată că inculpatul D. C. a fost reținut și arestat preventiv în cauză de la data de 16.01.2013 la data de 27.03.2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata C. S. V. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.383 alin.1 și alin.2 rap. la art.350 Cod de procedură penală și art.88 Cod penal, menține starea de arest preventiv a inculpatei C. S. V. și deduce din durata pedepsei perioada prevenției de la 16.01.2013 la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală, obligă pe apelantă la plata sumei de 500 lei cheltuielile judiciare către stat, din care 200 de lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare din apelul Parchetului rămân în sarcina statului conform art.192 alin.3 Cod procedură penală.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 06 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. M. C.
GREFIER,
G. A. I.
red.jud.C.C.
ex.2
red.jud.V.A.-T.B.-S.I.P.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1334/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
