Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1352/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1352/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-07-2013 în dosarul nr. 1352/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1352/R
Ședința publică din data de 22.07.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. C.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: F. D.
GREFIER: S. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București - reprezentat de domnul procuror B. V..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale, având ca obiect soluționarea recursului declarat de inculpatul S. M. împotriva încheierii de ședință din data de 16.07.2013, pronunțate de Tribunalul G., în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat S. M., aflat în stare de arest și asistat de apărător ales P. A., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului declarat de inculpat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat S. M. solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii atacate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Arată că motivarea încheierii pronunțate de instanța de fond nu are nicio legătură cu instituția liberării provizorii. Mai arată că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol social și nu ar conduce la zădărnicirea aflării adevărului în cauză. Solicită astfel admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul urmând a respecta toate obligațiile impuse de instanță.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că instanța de fond a motivat respingerea cererii și solicită a se avea în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este judecat inculpatul.
Recurentul inculpat S. M., în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 17.07.2013, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul_, în baza art.1608a alin.6 C. pr. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. M., cu obligarea acestuia la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanța a reținut că prin cererea adresată instanței la data de 15.07.2013, inculpatul S. M. a cerut liberarea provizorie sub control judiciar, pe motiv că prin încheierea de ședință nr.10/UP/08.04.2013, pronunțată de Tribunalul G. s-a dispus arestarea pe o perioadă de 29 zile, alături de inculpații B. M. D. și G. R. A., măsură ce a fost prelungită la datele de 29.04.2013 și 05.06.2013.
Prin încheierea de ședință din data de 02.07.2013, pronunțată de către Tribunalul G. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de cei trei inculpați potrivit dispozițiilor art. 3001 Cod procedură penală.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, complicitate la trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, complicitate la infracțiunea de proxenetism, prev. și ped. de art. 329 al. 1 Cod penal (Tont A.) și infracțiunea de proxenetism prev. și ped. de art. 329 al. 1 Cod penal (M. L.), toate infracțiunile cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal.
Inculpatul susține în cererea sa că în cauză nu există date certe din care să rezulte că cercetarea sa în libertate în prezenta cauză ar putea duce la săvârșirea de noi infracțiuni sau la zădărnicirea aflării adevărului în cauză prin influențarea unor părți, martori sau experți sau prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Astfel, este evidentă lipsa mijloacelor de probă de la dosarul cauzei, privind necesitatea cercetării inculpatului în stare privativă de libertate.
Consideră că desfășurarea în condiții optime a procesului penal se poate realiza și în situația admiterii prezentei cereri de liberare condiționată sub control judiciar.
Pe întreaga durată a desfășurării cercetărilor în cauză, a avut o conduită corespunzătoare situației în care se află și nu a întreprins nimic de natură să pericliteze activitatea organelor de urmărire penală în ceea ce privește aflarea adevărului cu privire la toate aspectele esențiale ale săvârșirii faptelor reținute în sarcina mea.
Inculpatul a mai arătat că măsura liberării provizorii sub control judiciar este o măsură restrictivă de drepturi și libertăți, alternativă arestării preventive ce poate asigura, în prezenta cauză buna desfășurare a procesului penal.
Deși la momentul când s-a dispus arestarea preventivă s-a apreciat că există temeiuri juridice ce impun privarea sa de libertate, solicită a se reține faptul că subzistența temeiurilor care au dus la luarea acestei măsuri nu pot constitui un impediment la acordarea liberării provizorii sub control judiciar.
Tribunalul, analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. M. reține că este nefondată.
Potrivit art. 1606 alin.1 Cod procedură penală, cererea de liberare provizorie poate fi făcută, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, de către învinuit sau inculpat, soțul ori rudele apropiate ale acestuia.
Potrivit art.1602 alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din conținutul dispozițiilor de mai sus rezultă că liberarea provizorie a inculpatului arestat nu are un caracter obligatoriu față de limitele pedepselor pentru infracțiunea pentru care acesta este cercetat, ci, reprezintă doar o aptitudine ce este analizată de instanță în strânsă corelare și cu existența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi, instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura desfășurarea procesului penal sau a împiedica comiterea altor fapte penale.
Astfel, tribunalul a constatat că, în concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispozițiile art. 1604 alin. 1 raportat la art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală, prevăd posibilitatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Prin urmare, instanța de judecată este abilitată să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, să stabilească un just echilibru între interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general de a fi descoperite și sancționate faptele antisociale și persoanele responsabile de comiterea lor. Trebuie avut în vedere și faptul că liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, doar că organul judiciar apreciază că menținerea inculpatului în stare de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
În speță, dosarul de urmărire penală cuprinde suficiente indicii temeinice și probe că inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, astfel încât nu se poate susține că detenția sa preventivă ar fi ajuns la o perioadă nerezonabilă.
Raportat la elementele de mai sus, tribunalul apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de inculpat nu s-a diminuat în așa fel încât înlocuirea măsurii să fie oportună având în vedere gravitatea faptelor reținute a fi fost săvârșite de inculpat, creându-se astfel pericol pentru ordinea publică.
Aplicând regulile anterior expuse la speța de față, tribunalul constată că inculpatul are vocație de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar în raport cu dispozițiile art.1604 al. 1 raportat la art. 1602 al. 1 Cod procedură penală, privind maximul pedepsei prevăzute de lege, însă cererea nu este întemeiată având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care acesta este cercetat și împrejurările concrete în care fost comisă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S. M., criticând-o pentru netemeinicie.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurent, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.385/6 alin.3 C.p.p., Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele arătate mai jos:
Examinarea și admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie este prevăzută în art. 1608 C.p.p. și face parte din dispozițiile comune în cadrul Secțiunii V (Capitulul I, Titlul IV, Partea generală a Codului de procedură penală) privind liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune.
În cazul cererilor de liberare provizorie, într-o primă fază se verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, iar în a doua fază se soluționează cererea, după ascultarea învinuitului sau inculpatului, verificându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.
Cu titlu de principiu, instanța subliniază că, în cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța examinează, în cadrul procedurii reglementate în art. 1608 C.p.p., îndeplinirea condițiilor prevăzute în art. 1606 C.p.p. și art. 1602 al.1 C.p.p. pentru admisibilitatea în principiu a cererii.
Instanța poate admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, atunci când, soluționând cererea potrivit art. 160 8aC.p.p., constată că există date din care rezultă că inculpatul nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Potrivit art.1602 al.1 C.p.p., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar în al.2 al aceluiași text se arată că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că inc. S. M. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, complicitate la trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, complicitate la infracțiunea de proxenetism, prev. și ped. de art. 329 al. 1 Cod penal (Tont A.) și infracțiunea de proxenetism prev. și ped. de art. 329 al. 1 Cod penal (M. L.), infracțiuni pentru care este prevăzută închisoarea mai mică de 18 ani, făcând parte dintre cele pentru care este admisibilă liberarea sub control judiciar
În ceea ce privește aprecierea asupra circumstanțelor care să determine liberarea provizorie sub caracter judiciar, acestea au, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, caracterul unor motive pertinente și suficiente iar zădărnicirea aflării adevărului trebuie să se realizeze prin modalitățile descrise de legiuitor.
În privința recurentului – inculpat S. M., instanța de control judiciar va achiesa la temeinicia argumentelor evidențiate de instanța de fond care s-au raportat la împrejurarea că în cauză, în condițiile în care acesta nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, precum și faza incipientă în care se află cercetarea judecătorească, urmând ca martorii să fie audiați în mod nemijlocit de către instanță, există date din care să rezulte că inculpatul ar putea zădărnici aflarea adevărului.
De asemenea, Curtea constată că nu există certitudinea că, prin lăsarea în libertate a inculpatului și stabilirea unor obligații de către instanță în sarcina acestuia, s-ar putea asigura buna desfășurare a procesului penal
În mod corect a reținut instanța de fond că, deși sunt îndeplinite în mod formal condițiile liberării provizorii sub control judiciar, trebuie îndeplinită și condiția subînțeleasă de admitere a cererii și anume că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, condiție care în cazul inculpatului nu este îndeplinită, văzând modalitatea de săvârșirea a faptelor, în mod repetat, asupra unor persoane minore.
În consecință, faptele săvârșite și elementele care caracterizează persoana recurentului inculpat justifică aprecierea că lăsarea sa în libertate la acest moment prezentă pericolul ca acesta să încerce zădărnicirea aflării adevărului, riscurile neputând fi eliminate prin lăsarea acestuia în libertate și stabilirea obligațiilor în condițiile art.1602 al.3 și 31 C.p.p.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S. M..
În temeiul art.192 alin.2 C. pr. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct.1 lit.b C. pr. pen. respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S. M., împotriva încheierii de ședință din 17.07.2013, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul_ .
În temeiul art.192 alin.2 C. pr. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 iulie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. B. V. F. D.
Proces-verbal Proces-verbal
Pentru d-ul jud.B.V. pentru d-ul jud.D.F
Aflat în C.O. semnează aflat în C.O: semnează
Președinte complet Președinte complet
GREFIER,
S. N.
Proces-verbal
pentru d-na grefier S.N.
aflată în C.O. semnează
Grefier șef
Red. I.C.
Dact. A.L. 2 ex.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1335/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
