Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 29/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 29/2013
DOSAR NR._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.29/A
Ședința publică de la 05.02.2013
Curtea constituită din:
P. - D. L.
JUDECĂTOR - I. T.
GREFIER - VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpata N. E. C., împotriva sentinței penale nr.898/18.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta-inculpată N. E. C., aflată în stare de arest, asistată de apărător din oficiu, av. M. L., cu delegație nr._/24.01.2013, la fila 8/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apărătorul din oficiu al recurentei-inculpate N. E. C., având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 898/18.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în baza art.379 pct.2 lit.2 Cod procedură penală și, rejudecând, să fie reindividualizată pedeapsa aplicată de 8 ani, dându-se o mai mare atenție circumstanțelor personale și reale ale inculpatei. Arată că inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, prevalându-se de dispozițiile art.3201 Cod procedură penală, nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea, solicitând să se aibă în vedere caracterizările depuse la dosarul de fond, precum și de faptul că este tânără și a săvârșit infracțiunea într-un moment de decădere psihică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat, având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, solicitând totodată menținerea stării de arest a acesteia.
Apelanta-inculpată N. E. C., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.898 din 18.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în baza art. 174 al.1 – 175 al.1 lit.c, d C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. pr. pen., art.74 al.1 lit.a și a art.76 al.2 C. pen., a fost condamnată inculpata N. E. C. (fiica lui V. și I., născut la data de 18.12.1978, în București, sectorul 1, domiciliată în București, Calea Ferentari nr.72, ., ., CNP_), la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b, d, e C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, d, e C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 04.07.2012 la zi.
În baza art.350 C. pr. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatei N. E. C..
A fost obligată inculpata la plata sumei de 1.900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în data de 04.07.2012, întorcându-se la domiciliu de la cumpărături, inculpata N. E. C. a găsit-o pe fiica sa minoră în vârstă de 8 ani, M. R. V., diagnosticată cu „tetrapareză spastică fără mers independent, întârziere psihică profundă”, într-o stare de agitație și plângând, motiv pentru care s-a apropiat de aceasta, încercând fără succes să o liniștească, a luat o pernă și i-a obturat căile respiratorii superioare până când minora nu a mai prezentat niciun fel de semn vital. Ulterior a apelat numărul de urgență 112 și a sesizat cele întâmplate. La fața locului s-a deplasat un echipaj SMURD, însă deși au fost efectuate manevre de resuscitare, acestea au rămas fără efect, în cele din urmă constatându-se decesul minorei.
Din raportul medico-legal întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” a rezultat: „Moartea minorei M. R. V. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin opturarea orificiilor oro-nazale. La necropsie s-au constatat soluții de continuitate la nivelul buzelor față vestibulară, care s-au putut produce prin acțiunea compresivă a unui corp de consistența relativ moale (pernă sau similar). S-a mai constatat prezența unor echimoze la nivelul membrelor inferioare bilateral și a unei excoriații la nivelul mâinii prin lovire cu sau de corp dur, sunt anterioare datei decesului și nu au intervenit în tanatogeneză. Decesul poate data din 04.07.2012”.
Instanța de fond a reținut situația de fapt anterior menționată în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele verbale de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă; procesele verbale de transcriere a convorbirilor la numărul unic 112, raportul de expertiză medico-legală de necropsie nr.A_ ; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, declarațiile martorei P. I. și declarațiile inculpatei.
În drept, fapta inculpatei N. E. C., care, în data de 04.07.2012, în timp ce se afla în imobilul situat în București, Calea Ferentari nr.72, ., sector 5, a suprimat, prin obturarea cu o pernă a căilor respiratorii superioare, viața fiicei sale minore, în vârstă de 8 ani, M. R. V., diagnosticată cu „tetrapareză spastică fără mers independent, întârziere psihică profundă”, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174-175 lit.c, d C. pen.
În cauză sunt incidente disp. art.175 al.1 lit.c C. pen., victima fiind fiica inculpatei, rudă apropiată în sensul dispozițiilor art.149 al.1 C. pen., dar și dispozițiile art.175 al.1 lit.d C. pen., întrucât față de vârsta victimei și starea de sănătate a acestei, minora s-a aflat într-o stare de neputință de a se apăra, ceea ce a condus la suprimarea facilă a vieții acesteia de către inculpată.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei N. E. C., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, persoana inculpatei și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța de fond a reținut că inculpata a săvârșit o faptă cu un grad ridicat de pericol social concret, datorită împrejurărilor în care a fost comisă (asupra fiicei sale, în vârstă de 8 ani, diagnosticată cu un handicap grav); circumstanțele vizând implicarea inculpatei în creșterea și îngrijirea minorei, care a avut încă de la naștere o stare de sănătate precară, faptul că în camera minorei se aflau numeroase jucării ceea ce atestă o preocupare a inculpatei pentru a oferi fiicei sale o existență cât mai apropiată specificului vârstei.
Inculpata N. E. C. a solicitat aplicarea dispozițiilor art.3201 C. pr. pen., solicitare ce a fost avută în vedere de instanța de fond la soluționarea cauzei.
Faptul că inculpata este pentru prima oară implicată într-un raport penal de conflict, a avut o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunii deduse judecății a fost avută în vedere de instanța de fond ca fiind o circumstanță atenuantă judiciară în sensul art.74 al.1 lit.a C. pen., astfel ca pedeapsa aplicată inculpatei să fie coborâtă sub minimul special prevăzut de lege pentru aceasta.
Față de cele reținute, în baza art. 174 al.1 – 175 al.1 lit.c, d C. pen. cu aplic. art. 3201 C. pr. pen., a art.74 al.1 lit.a și a art.76 al.2 C. pen., instanța de fond a condamnat pe inculpata N. E. C. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
S-a mai arătat că aplicarea pedepselor accesorii inculpatei trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, raportat la cauzele C. c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatei.
În plus față de jurisprudența Curții în materie, instanța a avut în vedere și decizia nr. LXXIV (74) din 5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care
s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C. pen.”.
Natura faptei săvârșită de inculpată a determinat instanța de fond să aprecieze că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată, motiv pentru care, în baza art. 71 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO, a fost interzisă inculpatei, alăturat pedepsei principale aplicate, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei.
Având în vedere faptul că victima infracțiunii deduse judecății este fiica inculpatei, instanța de fond a apreciat că se impune interzicerea ca pedeapsă complementară a drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator.
Pentru aceleași considerente, instanța de fond a interzis inculpatei drepturile prev. de art.64 lit.a teza a doua, lit.b, d, e C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
I s-au interzis inculpatei și drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a doua, lit. b, d, e C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 04.07.2012 la zi.
Instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpatei N. E. C..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata N. E. C., solicitând admiterea apelului și reindividualizată pedeapsa aplicată de 8 ani, dându-se o mai mare atenție circumstanțelor personale și reale. A recunoscut săvârșirea faptei, prevalându-se de dispozițiile art.3201 C. pr. pen., nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea, solicitând să se aibă în vedere caracterizările depuse la dosarul de fond, precum și de faptul că este tânără și a săvârșit infracțiunea într-un moment de decădere psihică.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:
Instanța de fond în mod legal și temeinic a reținut corect situația de fapt, și anume că la data de 04.07.2012, întorcându-se de la cumpărături la adresa unei locuia fără forme legale, inculpata N. E. C. a găsit-o pe fiica sa minoră în vârstă de 8 ani, M. R. V., diagnosticată cu „tetrapareză spastică fără mers independent, întârziere psihică profundă”, într-o stare de agitație și plângând, motiv pentru care s-a apropiat de aceasta, încercând fără succes să o liniștească, a luat o pernă și i-a obturat căile respiratorii superioare până când minora nu a mai prezentat niciun fel de semn vital. La fața locului s-a deplasat un echipaj SMURD, însă deși au fost efectuate manevre de resuscitare, acestea au rămas fără efect, în cele din urmă constatându-se decesul minorei.
Situația de fapt reținută rezultă din materialul probator administrat în cauză, și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, raportul de expertiză medico-legal de necropsie, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatei, declarațiile martorei P. I. și declarațiile inculpatei.
De asemenea, faptei săvârșite i s-a dat o corectă încadrare juridică, reținându-se astfel infracțiunea de omor calificat asupra unei rude apropiate și profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra, prev. de art.174 alin.1-175 alin.1 lit.c și d C. pen.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a dat eficiența cuvenită criteriilor stabilite de art.72 C. pen., având în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea de omor calificat, gradul de pericol social concret al infracțiunii comise (dedus din modul și împrejurările în care inculpata a acționat în stare de agitație psihică, suprimând viața fiicei sale minore care avea un handicap grav), precum și datele ce caracterizează inculpata, respectiv faptul că nu are antecedente penale, că împreună cu mama sa, în condițiile unor venituri modeste, s-a ocupat de creșterea și îngrijorarea minore, că a sesizat autoritățile și a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptei.
Conduita bună avută anterior săvârșirii infracțiunii în mod justificat a atras aplicarea circumstanței atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a C. pen. De asemenea, tribunalul a făcut în mod corect aplicarea art.3201 C. pr. pen.
Pedeapsa stabilită – 8 ani închisoare – corespunde pe deplin scopurilor prevenției speciale și a celei generale, neexistând vreun temei pentru reducerea sa, astfel că nu poate fi primită critica apelantei.
Curtea constată că și celelalte aspecte ale cauzei (pedeapsa accesorie, pedeapsa complementară, deducerea prevenției, menținerea stării de arest preventiv, obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului pentru avocat din oficiu) au primit o soluționare temeinică și legală, nefiind identificate motive care să atragă desființarea sentinței.
Față de cele reținute, Curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, considerente față de care, în baza art.379 pct.1 lit.b C. pr. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata N. E. C..
În baza art. 383 alin. 11 rap. la art. 350 alin. 1 C. pr. pen., se va menține arestarea preventivă a inculpatei.
În baza art. 383 alin. 2 C. pr. pen. rap la art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei prevenția de la 04.07.2012 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen., va fi obligată apelanta-inculpată la plata a 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție, conform art.82 alin.1 din Legea nr.51/1995, republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. pr. pen. respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-inculpată N. E. C., împotriva sentinței penale nr. 898/18.12.2012, pronunțate de Tribunalul București- Secția a II-a Penală.
În baza art. 383 alin. 11 rap. la art. 350 alin. 1 C. pr. pen., menține arestarea preventivă a inculpatei.
În baza art. 383 alin. 2 C. pr. pen. rap la art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatei prevenția de la 04.07.2012 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen., obligă apelanta-inculpată la plata a 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Cu recurs în 10 zile.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
D. LupașcuIsabelle T.
GREFIER,
Victorița S.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./11.02.2013
T. București – jud.: J. C.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 256/2013. Curtea... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
