Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 186/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 186/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 186
Ședința publică de la 31 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR - R. G.
GREFIER - G. I.
* * * * * * * * *
Ministerul public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT - reprezentat prin procuror C. C..
Pe rol, soluționarea recursului formulat de inculpatul T. N. M. împotriva încheierii de ședință din 25 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat M. C. S. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie, considerând că judecătorul în mod neîntemeiat a respins cererea, argumentând că există date că inculpatul ar putea influența aflarea adevărului prin influențarea de martori sau inculpați. Arată că această argumentare s-a rezumat la aceea că nu s-a destructurat grupul infracțional și la atitudinea de nerecunoaștere adoptată de clientul său. Consideră că aceste aspecte nu se pot încadra în sensul existenței datelor că recurentul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului – pe de o parte, iar pe de altă parte, apreciază că nu pot subzista in condițiile in care urmărirea penală a început cu 8 luni înainte de reținerea și apoi arestarea inculpatului. In continuarea pledoariei, arată că întreaga desfășurare a urmăririi penale, de la momentul privării de libertate a clientului său nu a atestat vreun indiciu in privința vinovăției acestuia sau că lăsat liber, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. De asemenea, mai arată că atitudinea recurentului nu a fost una de nerecunoaștere, ci de prevalare de disp. art. 72 Cod procedură penală.
Solicită a se observa că actele de urmărire penală ce s-au efectuat precum și cele ce mai sunt de efectuat, nu reclamă menținerea lui T. N. M. în stare de arest. Pe de altă parte, judecătorul fondului in mod greșit a afirmat că acesta nu ar fi la primul conflict cu legea penală, in condițiile in care a primit două amenzi de circulație.
Față de cele expuse mai sus, de împrejurarea că recurentul are o familie organizată, solicită admiterea recursului astfel cum a fost susținut. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind temeinică și legală.
Instanța de fond in mod corect a apreciat că orice obligație ar fi instituită în sarcina inculpatului în cazul admiterii unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, nu s-ar fi înlăturat pericolul pe care îl reprezintă lăsarea acestuia in libertate, pericol ce rezidă din natura și gravitatea faptelor comise, aria teritorială extinsă de acțiune. De asemenea, instanța in mod corect a reținut și împrejurarea că din probele administrate in cauză rezultă că există un risc ca în cazul în care recurentul este lăsat in libertate, să încerce să zădărnicească aflarea adevărului, având în vedere poziția procesuală a acestuia, precum și împrejurarea că gruparea nu a fost încă destructurată. Mai mult, în mod corect instanța fondului a apreciat că nu este oportună admiterea unei astfel de cereri întrucât urmărirea penală este în fază incipientă, în cauză mai sunt de administrat probe pentru aflarea adevărului și stabilirea unei corecte situații de fapt .
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu este cunoscut cu antecedente penale, are o familie organizată, are studii superioare, nu face parte din nici un grup infracțional și solicită admiterea recursului și a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală (dosar nr._ ), în temeiul art.160/8a alin.6 teza a II-a C.proc.pen., a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul T. N. M. (fiul lui D. și H., născut la data de 09.04.1979 în București, domiciliat în București, .. 94, ., ., sector 1, CNP -_, în prezent aflat în Arestul D.G.P.M.B. - Secția 6 Poliție), arestat preventiv în baza M.A.P. nr.288/UP/15.11.2012 emis de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2012.,.
În temeiul art.192 alin.2 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că inculpatul T. N. M. este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art.8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate cu ref. la art.323 C.pen.; deținere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică prev. de art.25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic; falsificarea și punerea în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate prev. de art.24 alin.1 și 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., toate cu aplic. art.33 lit.a C.pen..
Pe situația de fapt, se reține că infracțiunile presupus comise de către recurentul din speță, constau în aceea că, începând cu luna octombrie 2011, împreună cu o altă persoană, a inițiat și a format o grupare cu caracter infracțional, grupare sprijinită și de alte persoane și constituită în scopul desfășurării de activități specifice de skimming în afară țării, respectiv la bancomatele băncilor din GERMANIA, orașul Berlin. Echipamentele necesare activității infracționale și valorificate în afara țării, au fost - în prealabil - achiziționate de la un alt grup infracțional, organizat, iar în scopul menționat anterior, inculpatul a procedat - în aceeași perioadă - la montarea respectivelor dispozitive la mai multe bancomate din orașul Berlin, în vederea copierii datelor și fraudării de carduri bancare. Ulterior, datele despre cardurile autentice, obținute prin această manieră frauduloasă, erau folosite de membrii grupării la inscripționarea pe alte carduri blank, respectiv la falsificarea altor carduri clonă, cu ajutorul cărora se proceda - în continuare - la efectuarea de operațiuni frauduloase de retragere de numerar de la alte bancomate, producându-se prejudicierea titularilor legitimi ai cardurilor fraudate și, implicit, a unităților bancare emitente.
Potrivit art.1601 Cod procedură penală în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Conform art. 1602 C.p.p., privind condițiile liberării, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani (alin. 1), iar liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte (alin. 2).
În ceea ce privește admisibilitatea în principiu a cererii, Tribunalul a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art. 1602 alin. 1 C.p.p., legea prevăzând pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În ceea ce privește fondul cererii, Tribunalul a reținut următoarele:
Pe lângă condițiile impuse de acest text de lege, trebuie verificat însă, dacă, așa cum prevede art. 136 alin. 2 C.p.p., scopul măsurii preventive, circumscris în dispozițiile art. 136 alin. 1 C.p.p. (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei), poate fi atins sau nu prin liberare provizorie sub control judiciar.
Această verificare se face prin raportare la criteriile prevăzute de art.143 C.p.p. și art. 148 C.p.p., ce au condus instanța învestită cu soluționarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive la luarea față de inculpat a acestei măsuri de prevenție.
Or, procedând la verificarea aspectelor menționate anterior, Tribunalul a apreciat că, în cauza de față, deși cererea inculpatului este admisibilă în principiu, scopul măsurii preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia, întrucât asigurarea bunei desfășurări a procesului penal impune judecarea în continuare a inculpatului în stare de arest, în condițiile în care subzistă temeiurile arestării, prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p.
Tribunalul a avut în vedere natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor reținute în sarcina inculpatului, perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, folosirea de mijloace frauduloase sofisticate pentru comiterea faptelor, caracterul organizat, bine pus la punct al activității ilicite, numărul de persoane implicate, toate aceste elemente impregnând faptelor un pericol social concret foarte ridicat și reliefând totodată o periculozitate sporită a inculpatului.
Chiar dacă, în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, Tribunalul a reținut că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar trebuie evaluată prin raportare la stadiul actual al procedurii, probațiunea nefiind în acest moment finalizată, cu atât mai mult cu cât data emiterii mandatului de arestare preventivă este recentă, respectiv 03.06.2012, iar, pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpatului nu este disproporționată în raport de importanța și complexitatea cauzei, precum și de gravitatea faptelor imputate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul TARATACHE N. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a apreciat, în mod corect, că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T. N. M. este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite condițiile cumulative cerute de art.1602 alin.1 și 2 C. proc. pen., atât condiția pozitivă referitoare la cuantumul pedepsei-sub 18 ani închisoare, cât și condițiile negative referitoare la inexistența datelor privind săvârșirea altor infracțiuni ori că va zădărnici în vreun fel aflarea adevărului prin influențarea martorilor, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Totodată, cât privește temeinicia cererii, Curtea constată că dispozițiile legale în materie nu impun o admitere de plano a cererii, în situația întrunirii condițiilor de admisibilitate, ci o verificare de la caz la caz a oportunității luării unei asemenea măsuri. În acest sens, Curtea va avea în vedere stadiul procesual al cauzei, poziția procesuală a inculpatului, dar și acuzațiile concrete care i se aduc acestuia și temeiurile ce au determinat arestarea, precum și în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, așa cum a statuat ÎCCJ prin Decizia nr.17/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, cu prilejul examenului de temeinicie a cererii.
În acest context, Curtea observă că inculpatul este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni și respectiv infracțiuni prevăzute de legea ce reglementează comerțul electronic, cu limite de pedeapsă al căror maxim nu depășește 18 ani, fiind acuzat că începând cu luna octombrie 2011, împreună cu o altă persoană, a inițiat și a format o grupare cu caracter infracțional, grupare sprijinită și de alte persoane și constituită în scopul desfășurării de activități specifice de skimming în afară țării, respectiv la bancomatele băncilor din GERMANIA, orașul Berlin. Echipamentele necesare activității infracționale și valorificate în afara țării, au fost - în prealabil - achiziționate de la un alt grup infracțional, organizat, iar în scopul menționat anterior, inculpatul a procedat - în aceeași perioadă - la montarea respectivelor dispozitive la mai multe bancomate din orașul Berlin, în vederea copierii datelor și fraudării de carduri bancare. Ulterior, datele despre cardurile autentice, obținute prin această manieră frauduloasă, erau folosite de membrii grupării la inscripționarea pe alte carduri blank, respectiv la falsificarea altor carduri clonă, cu ajutorul cărora se proceda - în continuare - la efectuarea de operațiuni frauduloase de retragere de numerar de la alte bancomate, producându-se prejudicierea titularilor legitimi ai cardurilor fraudate și, implicit, a unităților bancare emitente, acuzații grave atât prin prisma pericolului social generic, cât și prin prisma modului concret de comitere.
De asemenea, Curtea constată că nici stadiul procesual al cauzei nu impune admiterea cererii, dosarul aflându-se în faza de urmărire penală, inculpatul fiind arestat la 15 noiembrie 2012, iar în raport de gravitatea concretă ridicată a faptei, de atitudinea procesuală nuanțată a inculpatului, buna desfășurare a procesului penal nu poate fi asigurată decât prin menținerea stării de detenție provizorie. Curtea apreciază totodată că starea de arest preventiv nu a depășit o durată rezonabilă (circa două luni) și nu apare ca oportună, în interesul bunei desfășurări a procesului penal, admiterea cererii de liberare provizorie pe control judiciar, cu atât mai mult cu cât nu a fost descoperită întreaga rețea infracțională, fără ca prin aceasta să se aducă vreo îngrădire dispozițiilor legale (art.5 par.3 din CEDO, art.23 din Constituție) referitoare la dreptul persoanei arestate de a fi pusă în libertate sub rezerva unor garanții.
D. urmare, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-petent - inculpat T. N. M. împotriva Încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2013 a Tribunalului București - Secția I-a penală (dosar nr._ ).
Constatând culpa procesuală a recurentului, Curtea va face aplicarea art.192 alin. 2 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T. N. M. împotriva încheierii de ședință din 25 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. C.-B. I.-T. R. G.
GREFIER,
G. I.
red.C.B.I.T.
dact.L.G.
ex.2
red.M.-C.C.-T.B.-S.I.P:
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
