Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 184/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 184/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 184/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 184
Ședința publică de la 31 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR - R. G.
GREFIER - G. I.
* * * * * * * * *
Ministerul public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. C. .
Pe rol, soluționarea recursului formulat de inculpatul P. H. L. împotriva încheierii de ședință din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat I. I. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul cu privire la încheierea recurată, arată că din partea judecătorului fondului există o confuzie între pericolul pentru ordinea publică și pericolul social și opinează că presupunerile și supozițiile formulate de prima instanță nu sunt rezonabile, atâta timp cât se apelează la folosirea termenului de „pericol pentru ordinea publică” sau „pericol social”. Consideră că această folosire generică a termenului folosit de prima instanță, nu conduce la motivarea corespunzătoarea a încheierii atacate, nu se arată care sunt motivele pentru care se impune menținerea stării de arest .
In fața instanței inculpatul a prezentat situația de fapt, cu referire la care judecătorul fondului a reținut că fapta a fost comisă pe o stare anormală a inculpatului. Cu referire la aplicarea art. 113 Cod penal – recomandare făcută de medicul legist cu ocazia efectuării primei expertize și reluată de Comisia de Avizare și Control – arată că din raportul de expertiză medico-legală rezultă că recurentul suferă de tulburări mentale și de comportament. In faza de urmărire penală s-au formulat cereri, in sensul aplicării tratamentului conform recomandării medicului, recurentul a fost transferat la Spitalul Penitenciarul Jilava, dar acest tratament nu s-a putut administra din cauza lipsei medicamentației necesare, astfel că inculpatul a fost transferat la Penitenciarul Rahova. Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 114 Cod penal, judecătorul fondului susține că internarea medicală nu se poate aplica clientului său la acest moment.
In continuarea pledoariei, susține că prima instanță nu arată care este riscul punerii in libertate a inculpatului pentru comunitatea in care trăiește, nu sunt analizate măsurile alternative, nu se arată pentru care motiv nu se poate aplica o astfel de măsură.
Pentru motivele expuse mai sus, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, a se aplica o măsură neprivativă de libertate, în temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 145 și urm. Cod procedură penală, dat fiind faptul că s-au schimbat temeiurile de fapt avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că din actele medicale de la dosar rezultă că inculpatul prezintă un comportament imprevizibil, are afecțiuni medicale – dobândite datorită consumului de opiacee și are un discernământ diminuat in raport cu fapta comisă. In raport de aceste aspecte, dar și față de gravitatea deosebită a faptei, apreciază că lăsarea in libertate a recurentului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că nu se impune nici revocarea măsurii arestării preventive și nici luarea unei alte măsuri neprivative de libertate.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă, arată că era student și este de acord cu concluziile puse de apărătorul său.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare .
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 21.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală în baza art. 300 ind. 2 C.pr.pen. rap. la art. 160 ind. b alin. 1 și 3 C.pr.pen, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P. H. L., măsură pe care a menținut-o.
S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către inculpat prin apărătorul ales, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, prev. de art. 145 și respectiv art. 145 ind. 1 C.pr.pen.
În baza art. 162 C.pr.pen., s-a dispus luarea măsurii de siguranță a obligării inculpatului P. H. L. la tratament medical prev. de art. 113 C.pen., sens în care face aplicarea dispozițiilor art. 429 și urm. C.pr.pen.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen, cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 2514/P/2012 din 04.12.2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului P. H. L., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, prev. de art. 174 – 175 lit. i din C.p., vătămare corporală, prev. de art. 181 din C.p., lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 din C.p., ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 321 alin. 1 din C.p. și port de cuțit fără drept, prev. de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 republicată. Cu aplicarea art. 33 lit. a din C.p.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că la data de 10.06.2012, în jurul orelor 04.45, în complexul studențesc Agronomie din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, pe . din dreptul căminului A5, inculpatul P. H.-L. a înjunghiat-o în zona toracelui pe victima S. C. B., provocându-i o leziune în urma căreia aceasta a decedat. În cadrul aceluiași conflict, inculpatul a provocat leziuni prin tăiere cu cuțitul, la degetul index drept cu secționarea tendonului flexor profund, și respectiv la mâna stângă, părților vătămate L. C. și C. F. V., pentru a căror vindecare au necesitat 25 de zile, respectiv 4-5 zile de îngrijiri medicale. Victima S. C.-B. a fost transportată la Spitalul Universitar de Urgență Elias de către martorul A. V. V., unde a decedat. Partea vătămată L. C. a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri, în vederea acordării îngrijirilor medicale.
Conflictul din dimineața zilei de 10.06.2012 în care a fost ucisă victima S. C.-B. a avut loc într-un context mai larg, în care inculpatul, având asupra sa un cuțit, a abordat, provocat și amenințat mai multe persoane în campusul Agronomie și pe străzile adiacente, tulburând liniștea și ordinea publică.
Cu privire la inculpat s-a dispus măsura arestării preventive începând cu data de 12.06.2012, emițându-se MAP nr. 134/U.P./12.06.2012, măsură care a fost prelungită succesiv pe parcursul urmăririi penale.
Potrivit art. 3002 C.pr.pen rap. la art. 160b C.pr.pen, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă cu respectarea art. 1491 C.proc.pen. și cu îndeplinirea cerinței prev. de art. 681 C.proc.pen. raportat la art.143 C.proc.pen., după ce s-a constatat existența indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că a săvârșit faptele de care este acuzat și după ce s-a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen, atât sub aspectul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat, cât și sub aspectul pericolului concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea sa în libertate.
Astfel, declarațiile părților vătămate L. C. și C. F. V., declarațiile martorilor oculari Lederer A., B. M. S., B. L. N., A. D. M., P. T., D. D. A., A. Ș., I. C. C., P. V., A. V. V., M. F., C. Ș., Ciuvalscaia X., Gîrsoi-Zegas I. și B. A. D., declarațiile inculpatului însuși care a recunoscut în cele din urmă faptele, este adevărat, cu unele rezerve, schimbându-și poziția inițială de negare și neimplicare în conflictul în care și-a pierdut viața victima, procesele verbale de vizionare a imaginilor surprinse de camerele de luat vederi în dimineața zilei de 10.06.2012 în stația de benzină Agip – 1 Mai, rapoartele de constatare tehnico-științifică și de expertiză medico-legală, se constituie în tot atâtea indicii temeinice care conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, respectiv că la data de 10.06.2012, în jurul orelor 04:45, fiind sub influența băuturilor alcoolice, după ce a provocat și amenințat mai multe persoane în campusul universitar al Facultății de Agronomie, a înjunghiat-o pe victima S. C. B. în zona toracelui provocându-i decesul și a pricinuit vătămări altor două persoane care au necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare.
După cum s-a reținut si in hotărârile pronunțate anterior, pericolul public a rezultat din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, din reacția publica la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane in lipsa unei reacții corespunzătoare fata de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, din modalitatea in care au fost săvârșite faptele etc.
Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, pentru prezervarea ordinii publice.
S-a reținut că inculpatul a săvârșit una dintre cele mai grave infracțiuni îndreptate împotriva persoanei, în împrejurări care îl caracterizează ca fiind periculos pentru societate.
Din acest punct de vedere, s-a reținut că inculpatul, aflat într-o stare anormală (întrucât a afirmat că a consumat alcool la o petrecere la care a participat în seara faptei), a mers în campusul unei universități din București, la o oră foarte târzie, unde a provocat discuții contradictorii cu persoanele cu care a intrat în contact, discuții care au degenerat într-un conflict soldat cu înjunghierea mortală a unei persoane și la rănirea altora două.
Este de menționat ca periculozitatea, deși valorifica circumstanțele personale ale infractorului, nu poate fi privita ca o noțiune complet detasată de fapta penala, modalitatea de săvârșire a acesteia, consecințele produse - care se circumscriu noțiunii de „pericol social al faptei” - fiind grăitoare și sub aspectul caracterizării făptuitorului din prisma pericolului pe care îl prezintă pentru ordinea publică.
Or, modalitatea în care s-au derulat evenimentele la data de 10.06.2012, scopul pentru care inculpatul s-a deplasat la locul unde a avut loc comiterea infracțiunii, faptul că acesta avea asupra sa un cuțit și pe care de altfel l-a și folosit împotriva celor trei tineri, denotă o periculozitate deosebit de ridicată a inculpatului P. H.. Comportamentul imprevizibil al inculpatului nu îl recomandă pentru a fi judecat în stare de libertate, astfel că instanța va menține starea de arest preventiv referitor la acesta.
Pentru aceleași considerente, s-a apreciat că luarea unei măsuri preventive restrictive de libertate nu poate fi avută în vedere în acest moment.
Potrivit art. 162 C.pr.pen, dacă procurorul care efectuează urmărirea penală a constatat că inculpatul se află în vreuna dintre situațiile prev. de art. 113 sau 114 C.pen, sesizează instanța care, dacă este cazul, dispune luarea în mod provizoriu a măsurii de siguranță corespunzătoare. În cursul judecății, măsura de siguranță corespunzătoare este dispusă, în mod provizoriu, de instanța de judecată.
În raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/8031/26.09.2012 aflat la filele nr. 269-271 vol. II d.u.p., se reține că inculpatul se află în evidența staționarului de zi – Toxicomani din cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. A. O.”, iar în perioada 28.02 – 01.03.2012, a fost internat cu diagnosticul „Tulburări mentale și de comportament datorate folosirii substanțelor opiacee; sindrom de dependență”, iar în urma investigațiilor efectuate de către comisie, s-a conchis că inculpatul prezintă „Tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv. Dependent de opiacee. Tulburare anxioasă. Are discernământul diminuat în raport cu fapta pentru care este cercetat.”
S-a recomandat luarea măsurii de siguranță prev. de art. 113 C.pen.
Comisia de avizare și control a avizat parțial concluziile raportului, cu precizarea că fapta a fost săvârșită cu discernământ și, dat fiind diagnosticul stabilit, a recomandat aplicarea măsurilor de siguranță prev. de art. 113 C.pen, măsuri ce pot fi aplicate și în detenție, prin rețeaua medicală ambulatorie a ANP (fila nr. 268 vol. II d.u.p.).
Date fiind aceste concluzii, instanța a dispus dispună obligarea inculpatului la tratament medical până la însănătoșire, tratament pe care îl va efectua și pe perioada arestului preventiv, prin grija administrației locului de deținere.
Opinăm că nu este necesară luarea măsurii de siguranță la care se referă art. 114 C.pen (internarea medicală), întrucât anterior evenimentelor care au condus la întocmirea dosarului de față, inculpatul a fost internat o perioadă de timp foarte scurtă, de 3 zile, după care a rămas în evidențele staționarului de zi pentru supraveghere și tratament, iar în intervalul de timp scurs până la data de 10.06.2012, nu a mai avut manifestări care să releve o acutizare a stării psihice care să impună măsura.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P. H. L. pentru motivele invocate în partea introductivă, conform art. 305 Cod procedură penală.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele conform art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanța de fond a menținut în mod corect măsura arestării preventive a inculpatului P. H. L., față de îndeplinirea condițiilor impuse de art. 3002 Cod procedură penală rap. la art. 160b alin. 1 și 3 Cod procedură penală.
Periculozitatea inculpatului P. H. L. pentru ordinea publică rezultă din presupusa faptă de omor calificat, prev. de art. 174 – 175 lit. i Cod penal, pentru care s-a dispus arestarea sa preventivă, alături de fapta penală încadrată în dispozițiile art. 181 Cod penal.
În acest context critica apărăii privitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara nu se încadrează în dispozițiile art. 145 Cod procedură penală, rap. la art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Nefondată este și critica apărării privind luarea măsurii de siguranță a obligării inculpatului la tratament medical, în condițiile art. 113 Cod penal, față de solicitarea acestuia în recurs cu privire la aplicarea dispozițiile art. 114 Cod penal, ce duce la încălcarea prevederilor art. 372 Cod procedură penală.
Așa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. H. L..
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P. H.-L. împotriva încheierii de ședință din 21.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală, în dosarul nr._ 13.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 31.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. C. C.-B. I.-T. R. G.
GREFIER
G. I.
Red. G.R.
Dact. G.P.
2 ex.
Red. L.C. C. – Tribunalul București – Secția I-a Penală
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1361/2013. Curtea... → |
|---|
