Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Decizia nr. 1445/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1445/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-08-2013 în dosarul nr. 1445/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DOSAR NR._
Nr. în format vechi_
DECIZIA NR. 1445
Ședința publică din data de 12.08.2013
Curtea constituită din:
P. – C. E. R.
JUDECĂTOR – O. M.
JUDECĂTOR – N. A.
GREFIER: D. T.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-condamnat D. C., împotriva sentinței penale nr. 530/26.06.2013 a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul- condamnat D. C., aflat în stare de detenție, asistat de apărător din oficiu cu delegație atașată la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului declarat de către recurentul – condamnat D. C..
Apărătorul din oficiu al recurentului-condamnat, având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând pe fond, admiterea cererii de întrerupere executare pedeapsă, în temeiul disp. art.455-457 C.p.p. rap. la art.453 alin.1 lit. a C.p.p., având în vedere starea de sănătate a recurentului. Solicită a se avea în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală din care reiese că petentul suferă de anumite afecțiuni care necesită un tratament ce nu se poate efectua în regim de detenție.
Față de cele învederate, apreciază că se impune întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni de zile pentru ca petentul să beneficieze de tratament medical.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât în mod corect prima instanță a respins cererea cu care a fost sesizată având în vedere concluziile raportului medico-legal, din care rezultă că este necesară efectuarea tratamentului de recuperare inițial/fizioterapic și apoi reevaluarea medicală a situației deținutului, anterior unei eventuale intervenții chirurgicale.
Recurentul – condamnat D. C., în ultimul cuvânt, arătă că se raliază concluziilor formulate de către avocatul din oficiu solicitând întreruperea executării pedepsei aplicate având în vedere că în peniteniciar nu beneficiază de tratamentul corespunzător afecțiunii de care suferă.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 530/26.06.2013 a Tribunalului București, Secția I-a Penală, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul-condamnat D. C., ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Petentul condamnat D. C. se află în executarea pedepsei rezultante de 6 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.102/2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, desființată în parte prin decizia penală nr.159/05.10.2012 a Curții de Apel Ploiești și definitivă prin decizia penală nr.64/10.01.2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A_ din 05.06.2013, întocmit de INML-M. Minovici rezultă că petentul D. C. prezintă diagnosticul: „1.SAtenoză foraminală L5-S1 prin protruzie discală și hipertrofie articulație laterală – cu indicație de tratament fizioterapic la momentul actual; 2Modificări postoperatorii în segmentul L4-L5, cu îngustrarea spațiului discal (HDL3-L4 operat 2004).”
Din același referat mai rezultă că patologia pe care o prezintă petentul poate fi tratat în cadrul rețelei sanitare a ANP, cu respectarea indicațiilor terapeutice și nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical.
Prin urmare, Tribunalul a constatat că cererea este neîntemeiată, deoarece nu s-a făcut dovada că sus-numitul suferă de vreo boala care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
S-a arătat că necesitatea efectuării intervenției chirurgicale la care face referire raportul de expertiză medico – legală poate fi apreciată doar după efectuarea fizioterapiei recomandate, tratament ce poate fi efectuat, conform aceluiași raport, în rețeaua ANP, rămânând evident și în sarcina petentului să solicite efectuarea acestei terapii administrației penitenciarului, în aceste condiții chestiunea întreruperii executării pedepsei pentru efectuarea unei intervenții chirurgicale apărând ca prematură.
În consecință, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.455 raportat la art.453 lit.a Cod procedură penală, cererea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat recurs condamnatul D. C. criticând-o pentru nelegalitate, arătând că afecțiunile pe care le prezintă nu pot fi tratate corespunzător în rețeaua sanitară a ANP, necesitând o intervenție chirugicală care nu se poate efectua decât într-un spital civil.
Curtea, examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate de către recurent, de actele si lucrările dosarului, dar si din oficiu, conform art. 3856 alin.3 c.p.p., constata ca recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurentul se află în executarea unei pedepse rezultante de 6 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.102/2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, desființată în parte prin decizia penală nr.159/05.10.2012 a Curții de Apel Ploiești și definitivă prin decizia penală nr.64/10.01.2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.
Din raportul expertiză nr. A_ din 05.06.2013, întocmit de INML-M. Minovici rezultă că petentul D. C. prezintă diagnosticul: „1.SAtenoză foraminală L5-S1 prin protruzie discală și hipertrofie articulație laterală – cu indicație de tratament fizioterapic la momentul actual; 2Modificări postoperatorii în segmentul L4-L5, cu îngustrarea spațiului discal (HDL3-L4 operat 2004).”
Din același referat mai rezultă că patologia pe care o prezintă petentul poate fi tratat în cadrul rețelei sanitare a ANP, cu respectarea indicațiilor terapeutice și nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical.
Potrivit dispozițiilor art. 455 al. 1 C.pr.pen. cu referire la art. 453 al.1 lit. a) C.pr.pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că întreruperea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, o astfel de cerere neputând fi admisă dacă se constată că tratamentul condamnatului se poate efectua sub pază permanentă, în condițiile prev. de art. 139 ind.1 C.pr.pen., care se aplică în mod corespunzător.
În aceste condiții, și având în vedere că susținerile recurentului vizând necesitatea unei intervenții chirurgicale care nu se poate efectua decât într-un spital civil, (aspect confirmat de altfel și de raportul de expertiză nr. A_ din 05.06.2013 efectuat de către INML București), nu au fost însoțite de dovezi indubitabile că acesta a procedat la efectuarea unei programări în acest sens, absolut indispensabile în astfel de situații, împrejurare de asemenea menționată în raportul INML-ului, în care se mai subliniază că o astfel de intervenție chirugicală nu poate avea loc decât cu acordul pacientului și după o prealabilă programare și internare pentru investigațiile premergătoare, Curtea apreciază soluția primei instanțe ca legală și temeinică.
În consecință, în baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-condamnat D. C., împotriva sentinței penale nr. 530/26.06.2013 a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-condamnat D. C., împotriva sentinței penale nr. 530/26.06.2013 a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p. obligă recurentul-inculpat la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.08.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. R. E. O. M. N. A.
GREFIER,
D. T.
Tehnored. CER
2 ex/ 19.08.2013
D.f. nr. _ , Trib. București, Secția I-a Penală
j.f. T. A.
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 29/2013. Curtea de Apel... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
