Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1495/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1495/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-08-2013 în dosarul nr. 1495/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1495/R
Ședința publică de la 23 august 2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE: F. D.
JUDECĂTOR: S. M.
JUDECĂTOR: D. L.
GREFIER: V. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - D.I.I.C.O.T., a fost reprezentat de PROCUROR: R. R..
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, B. I. C., împotriva încheierii de ședință, din data de 13.08.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul – inculpat, B. I. C., personal în stare de arest și asistat de avocat oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recurentul-inculpat declară că înțelege să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, având în vedere absența apărătorului ales.
Reprezentantul Parchetului solicită să se ia act de declarația recurentului.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513 Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului – inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și admiterea cererii astfel cum a fost formulată, deoarece consideră că inculpatul îndeplinește condițiile prevăzute de lege, pedeapsa este mai mică de 18 ani, nu sunt indicii că s-ar sustrage de la cercetări, că va influența celelalte părți ori va încerca să distrugă probele existente la dosar și că, cunoaște obligațiile ce-i revin și consecința nerespectării acestora.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică, având în vedere natura și gravitatea faptelor pentru care este reținut, gradul de pericol social ce-l reprezintă inculpatul dacă va fi cercetat în stare de libertate și nu în ultimul rând, numărul părților vătămate din prezenta cauză. Mai arată că admiterea unei astfel de cereri nu este oportună în acest stadiu procesual, având în vedere și actele procedurale ce urmează a fi desfășurate de P..
Recurentul - inculpat având cuvântul, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 13.08.2013, Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în baza art.168a alin. (6) Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul B. I.-C. (fiul lui C.-I. și V., născut la data de 02.11.1982, în București, domiciliat în București, bld. Râmnicu Sărat, nr. 29, ., ., f.f.l. în București, bld. Camil R., nr. 20, ., ., CNP –_, arestat în baza MAP nr. 176/UP/07.06.2013, emis de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în dosar nr. _/3/2013).
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală a obligat petentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
La data de 08.08.2013 a fost înregistrată la Tribunalul București, Secția a II-a Penală, sub nr._ cererea inculpatului B. I.-C. de liberare provizorie sub control judiciar.
În fapt, inculpatul a precizat că în cauză nu există date din care să rezulte faptul că, lăsat în libertate, ar exista posibilitatea de a comite noi infracțiuni, de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor martori și că nu este cunoscut cu antecedente penale.
În drept, au fost invocate disp. art.1604, ale art.1605 și ale art.1606 Cod procedură penală, precum și dispozițiile art.5 par.3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
La termenul de judecată din 13.08.2013, în baza art.1608 rap. la art.1602 alin. (1) Cod procedură penală, tribunalul a constatat admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpatul B. I.-C..
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat faptul că inculpatul B. I.-C. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 9 din Legea nr. 39/2003; art. 329 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplic. 33 lit. a Cod penal.
Potrivit disp. art. 1602 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În consecință, având în vedere îndeplinirea condițiilor prev. de art.1606 alin. (1), (2) Cod procedură penală, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat, astfel cum s-a stabilit prin decizia nr.7/09.02.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii inculpatului, motiv pentru care, în baza art.1608 alin.(2) rap. la art.1602 alin. (1) și art.1606 alin. (1), (2) Cod procedură penală, a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. I.-C..
În ceea ce privește temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulate în cauză, tribunalul a constatat următoarele:
Prin ordonanța cu nr. 106 din data de 03.06.2013 s-a dispus reținerea învinuitului B. I.-C., pe o durată de 24 de ore, de la data de 03.06.2013, orele 16.00 până la data de 04.06.2013, orele 16.00.
Prin încheierea de ședință din data de 07.06.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013 a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă I.C.C.J., DIICOT, Serviciul Teritorial București, iar, în baza art.136 alin 1 lit. d Cod procedură penală, art.143 alin 1 Cod procedură penală, art.148 lit. f Cod procedură penală și art.1491 Cod procedură penală și art.151 Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. I.-C. pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatului arestării preventive.
Prin încheierea de ședință din data de 04.07.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013 a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București și, în baza art.155 și urm. Cod proc.pen., s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului B. I. C., pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 07.07.2013 până la data de 05.08.2013, inclusiv.
Prin încheierea de ședință din data de 02.08.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013 a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București și, în baza art.155 și urm. Cod proc.pen., s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului B. I. C., pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 06.08.2013 și până la data de 04.09. 2013, inclusiv.
Conform disp. art. 136 din Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive este de a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau a inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. Potrivit aceluiași articol, acest scop se poate realiza prin una din cele patru măsuri preventive prevăzute la alin. 1, cu îndeplinirea condițiilor legale pentru fiecare dintre acestea.
Măsura arestării preventive este o stare excepțională, regula fiind starea de libertate. S-a mai arătat că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, deci tot prin înlăturarea restrângerii libertății persoanei, ceea ce confirmă concluzia că măsura arestării preventive este una excepțională.
Totodată, instanța de fond a mai reținut că, în cadrul măsurii prev. de art. 1602 Cod procedură penală, legiuitorul prevede suficiente obligații în sarcina inculpatului de natură să garanteze buna desfășurare a procesului penal, precum și sancțiunea neîndeplinirii acestor obligații, care este luarea din nou a măsurii arestării preventive.
Prin rezoluția nr. 586D/P/2008 din data de 01.07.2008 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpații N. R.-F. și B. I.-C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 20 din Legea nr. 39/2003, art. 211 alin. 1, alin. 2¹ lit. a, c Cod penal și art. 240 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2008 s-au organizat într-un grup infracțional împreună cu învinuitul M. N.-C. și cu o altă persoană necunoscută, în scopul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie. Astfel, învinuiții se prezentau la locuințele unor tinere care prestau servicii de masaj erotic, în baza unor programări telefonice prealabile, după care își atribuiau calitatea mincinoasă de polițiști, folosindu-se de legitimații falsificate, stații de emisie-recepție, arme și, sub pretextul efectuării unor percheziții își însușeau diferite bunuri aparținând părților vătămate.
În urma valorificării autorizației nr. 625/AI/2008, emisă de Tribunalul București, la data de 30.07.2008 și reînnoită la data de 17.10.2008, precum și în urma valorificării autorizației nr. 834/AI/2008, emisă la data de 17.10.2008, constatându-se că există indicii temeinice în sensul că inculpații N. R.-F. și B. I.-C. s-au constituit într-un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de proxenetism, procurorul a dispus, la data de 20.02.2009, începerea urmăririi penale față de cei doi sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 9 din Legea nr. 39/2003, și art. 329 alin. 1 și 2 Cod penal.
Astfel, s-a reținut că, începând cu anul 2008, inculpații N. R.-F. și B. I.-C. au recrutat mai multe tinere, care au practicat prostituția în folosul lor, clienții fiind racolați prin intermediul anunțurilor postate pe site-uri specializate. În acest sens, inculpații, ajutați și de către alte persoane, se ocupau de fotografierea tinerelor prostituate, postarea anunțurilor pe internet și închirierea apartamentelor unde acestea se prostituau.
Având în vedere că în cursul anului 2008 inculpatul B. I.-C. a apelat în repetate rânduri la fratele său, B. L.-I., pentru a posta pe diferite site-uri anunțuri, prin care prostituatele își ofereau serviciile sexuale, contra unor sume de bani, față de acesta din urmă dispunându-se începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 9 din Legea nr. 39/2003 și art. 329 alin. 1 și 2 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunile prev. de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 20 din Legea nr. 39/2003, art. 211 alin. 1, alin. 2¹ lit. a, c Cod penal și art. 240 Cod penal, tribunalul a observat că, în cauză, procurorul nu a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, la dosar neaflându-se o ordonanță prin care să se fi procedat în acest sens, motiv pentru care, în analiza situației de fapt, s-a avut în vedere exclusiv infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 și 2 Cod penal și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 7 alin. 1 rap la art. 2 lit. b pct. 9 din Legea nr. 39/2003.
Deși tribunalul nu a fost învestit și cu o cerere de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului B. I.-C., avându-se în vedere decizia Î.C.C.J., S.U. nr.17/2011 potrivit căreia instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului și față de disp. art.139 al.2 Cod procedură penală ce instituie obligația instanței ca și din oficiu să dispună revocarea măsurii arestării preventive în situația în care aceasta a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii arestării preventive, tribunalul a procedat la analiza incidenței în cauză a disp. art.143 Cod procedură penală. Astfel, s-a constatat că în cauză există indicii temeinice de natură să convingă un observator obiectiv, în sensul art. 143 alin. 1, art. 681 Cod procedură penală și al art.5 par.1 lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că începând cu anul 2008, inculpații N. R.-F. și B. I.-C. au recrutat mai multe tinere, care au practicat prostituția în folosul lor, clienții fiind racolați prin intermediul anunțurilor postate pe site-uri specializate. În acest sens, inculpații, ajutați și de către alte persoane, se ocupau de fotografierea tinerelor prostituate, postarea anunțurilor pe internet, și închirierea apartamentelor unde acestea se prostituau.
Din interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpații N. R.-F. și B. I.-C., precum și din verificările efectuate de către organele de cercetare penală a rezultat că, cei doi învinuiți s-au deplasat în repetate rânduri în diferite state europene, în special în Franța și Austria, singuri sau însoțiți de prostituate, pentru a se ocupa de cazarea și protecția tinerelor, care în schimb, trimiteau periodic sume consistente de bani, utilizând serviciile de transfer rapid Western Union și Money G., pe numele inculpaților sau pe numele unor persoane apropiate acestora.
Inițial, inculpatul B. I.-C. le-a recrutat pe numitele I. C. și N. V. în vederea practicării prostituției în municipiul București, oferindu-le cazare în diferite imobile situate în zona centrală, și ocupându-se de racolarea clienților prin postarea anunțurilor pe diferite site-uri care promovau practicarea prostituției. Ulterior, în cursul anului 2011, inculpatul B. I.-C. a recrutat-o și pe numita L.-B. A.-C. în același scop, aceasta lucrând ca ospătăriță în clubul „Beyond”, aparținând inculpatului. Având în vedere diminuarea treptată a câștigurilor obținute în țară din practicarea prostituției, inculpatul B. I.-C. le-a determinat pe numitele I. C. și N. V. să desfășoare această activitate în străinătate, respectiv în Austria, Elveția, Germania și Franța. În acest sens, a întreprins demersuri în vederea identificării de bordeluri, cluburi cu acest specific și hoteluri, solicitând informații de la inculpatul N. R.-F., de la prostituatele acestuia, precum și de la alți proxeneți din anturajul său, respectiv „L.”, „D.” ș.a. De asemenea, inculpatul B. I.-C. percepea sume de bani cu titlu de comision de la prostituate, în schimbul recomandării bordelurilor din străinătate.
După identificarea locațiilor respective, inculpatul B. I.-C. le-a transportat pe prostituate în străinătate, ocupându-se și de procurarea cardurilor bancare necesare achitării contravalorii serviciilor de cazare. La rândul lor, numitele I. C., N. V. și L.-B. A.-C. îi trimiteau în mod periodic inculpatului direct sau prin persoane interpuse, sume semnificative de bani, prin intermediul serviciului Western Union, informându-l zilnic despre câștigurile obținute, cheltuielile efectuate și probleme întâmpinate.
Inculpatul B. I.-C. a primit în mod direct de la învinuita N. V. suma de 7.457 EUR, de la învinuita L.-B. A.-C. suma de 14.847 EUR, de la învinuita I. C. suma de 16.484 EUR și de la martora G. (fostă F.) A.-Ș. suma de 2.497 EUR.
Articolul 5 par.1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România la data de 20.06.1994 stipulează necesitatea existenței unor motive rezonabile de a presupune că persoana privată de libertate a comis o infracțiune, garantând astfel temeinicia măsurii privative de libertate și caracterul său nearbitrar.
În hotărârea Murray v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că dacă sinceritatea și temeinicia unei bănuieli constituiau elementele indispensabile ale rezonabilității sale, această bănuială nu putea fi privită ca una rezonabilă decât cu condiția ca ea să fie bazată pe fapte sau informații, care ar stabili o legătură obiectivă între suspect și infracțiunea presupusă. În consecință, nicio privare de libertate nu se poate baza pe impresii, intuiție, o simplă asociere de idei sau de prejudecăți (etnice, religioase sau de altă natură), indiferent de valoarea lor, în calitate de indiciu al participării unei persoane la comiterea unei infracțiuni.
Totuși. faptele probatorii care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (Calejja v. Malta).
În cauză, tribunalul a constatat faptul că, atât în momentul luării măsurii privative de libertate, cât și pe parcursul acesteia, indiciile temeinice, în sensul art.681 Cod procedură penală, ale săvârșirii de către inculpat a infracțiunii imputate existau și persistă, ele decurgând din materialul probator administrat în cauză, respectiv: declarația învinuitei Iodache C., potrivit căreia a lucrat în anul 2008 la clubul Beyond, loc în care l-a cunoscut pe inculpat și, motivat de faptul că dorea să-și sporească veniturile, s-a hotărât să devină „damă de consumație”, inculpatul oferindu-se să o ajute pe aceasta căutând pe diferite site-uri cluburi unde se caută astfel de persoane; învinuita a mai precizat că s-au deplasat împreună în Franța, loc în care neconstrânsă de inculpat, ori de altă persoană, susnumita a întreținut relații sexuale contra cost cu diverse persoane, banii obținuți fiind folosiți de aceasta – o parte – iar o altă parte erau trimiși inculpatului care se afla în România. A arătat învinuita I. C. și faptul că, la cererea sa, inculpatul a condus-o în Austria în același scop și de această dată banii obținuți din practicarea de activități similare, fiind împărțiți în același mod ca și cel menționat anterior (filele 113 – 118, vol. 12 d.u.p.; declarațiile inculpatului B. L. I. (filele 160-164 vol. 12 d.u.p.); declarațiile inculpatului N. R. F. (fila 213 vol. 12 d.u.p.), declarațiile martorei B. M. (filele nr.274-276 d.u.p.); informațiile puse la dispoziție de Western Union, privind tranzacțiile efectuate, anunțurile și fotografiile existente pe site-urile de specialitate, informațiile comunicate de către autoritățile judiciare din Austria, Italia, Olanda, Germania, Elveția, în temeiul adreselor transmise prin Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, informațiile comunicate de către autoritățile judiciare din Franța, în temeiul acordului de anchetă comună încheiat între România și Franța și ca urmare a comisiei rogatorii și extrasele de cont bancar.
Pe de altă parte, s-a constatat că, în cauză, există situația prev. de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, respectiv inculpatul a comis fapte pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește ultima condiție impusă de art.148 alin (1) lit. f) Cod procedură penală, tribunalul a învederat faptul că aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă nu trebuie făcută prin abstracție de gravitatea faptei a cărei săvârșire i se impută. Sub acest aspect, s-a constatat că existența pericolului poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii imputate inculpatului, din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, s-a observat că la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate. În consecință, analizând circumstanțele reale existente în cauză, instanța de fond a constatat faptul că i se impută inculpatului săvârșirea unei infracțiuni de constituire a unui grup infracțional organizat care are ca scop săvârșirea infracțiunii de proxenetism, faptele derulându-se pe o perioadă îndelungată de timp, epuizarea infracțiunii scop fiind determinată exclusiv de intervenția organelor de anchetă.
Așadar, Tribunalul a apreciat că faptele ce fac obiectul cauzei prezintă un pericol social concret ridicat, aspect ce relevă, ca o consecință, o periculozitate socială ridicată a presupușilor participanți la comiterea acestor fapte, inclusiv a inculpatului, justificându-se astfel temerea că, lăsat în liberate (chiar provizorie și subsumată unui control in condițiile art.1604 alin. .2 Cod procedură penală), acesta va continua să comită fapte prevăzute de legea penală.
Curtea Europeană a statuat, în cauza Dumont-Maliverg C. Franței, că gravitatea unei infracțiuni poate determina autoritățile să dispună și să mențină arestarea pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni, dacă circumstanțele cauzei, în special antecedentele și personalitatea acuzatului fac ca riscul săvârșirii unei noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării - adecvată.
În acest context, instanța de fond a constatat că, în cauză, există temeiuri care impun menținerea privării preventive de libertate a inculpatului, obligațiile impuse acestuia, potrivit art.1604 alin.2 rap. la art.1602 alin.3, 31 și 32 Cod procedură penală, neconstituind o garanție suficientă pentru cercetarea acestuia în libertate provizorie.
Așadar, în procesul analizării comparate al interesului particular al inculpatului de a fi judecat în stare de libertate, chiar și în mod provizoriu, pe sub control judiciar, în raport de interesul de ansamblu al societății de a fi apărate drepturile cetățenilor, instanța de fond a acordat întâietate interesului general, în vederea garantării unui climat de securitate și încredere atât în persoanele fizice cât și în autoritățile statului care trebuie să definească în mod real și efectiv, iar nu doar principial și iluzoriu, orice societate democratică al cărei fundament îl constituie garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor, la cel mai înalt nivel, acesta constituind de altfel preambulul tuturor convențiilor și pactelor internaționale relative la drepturile omului.
De altfel, s-a constatat că, potrivit referatului conținând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului B. I. întocmit la data de 01.08.2013 în dosarul nr. 586/D/P/2008, și înregistrat la Tribunalului București – Secția a II-a Penală, sub numărul_/3/2013, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București urmează a fi efectuate în cauză un număr amplu de acte procesual penale, respectiv audierea învinuitelor N. V., V. A. G., G. M., P. M., audierea în calitate de martori a numiților F. A.-M., M. B.-M., S. C.-E., C. I.-L., T. M., Franco Tarozzi, G. A.-L., N. C. Alias „E.”, C. M.-C., M.-A., S. G., S. T., S. V. etc., condiții în care punerea în libertate a inculpatului, chiar subsumată unui control judiciar ar fi apărut inoportună, existând riscul ca acesta să ia legătura cu persoanele în cauză, având în vedere ascendentul pe care acesta pare să-l aibă asupra persoanelor respective.
În consecință, potrivit motivelor de fapt și temeiurilor de drept expuse pe parcursul considerentelor, instanța de fond a considerat că, în cauză, nu este îndeplinită condiția de fond prevăzută la art. 1602 alin. (2) teza I Cod procedură penală pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, astfel încât, în temeiul art. 1608a alin. (6) Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. I. – C..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B. I. – C., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 19.08.2013, sub nr._ .
Astfel, prin motivele invocate oral, prin avocat, și consemnate în practicaua prezentei hotărâri, inculpatul a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de liberare provizorie.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., Curtea apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Potrivit art. 1601 Cod procedură penală: „În tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.”
Art. 1602 din același cod prevede că:
„(1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte (…).”
Coroborând aceste dispoziții legale rezultă, în primul rând, că legea instituie un drept al persoanei arestate preventiv (de a cere punerea în libertate provizorie) supus aprecierii instanței de judecată, care „poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar”. Evident, aprecierea instanței nu trebuie să fie arbitrară, ci supusă verificării a două cerințe, respectiv legalitatea și oportunitatea măsurii.
Din această perspectivă, în mod corect a apreciat tribunalul că este neîntemeiată cererea formulată, motivând corespunzător măsura luată.
În acord cu instanța fondului, Curtea constată că inculpatul B. I. C. a fost arestat preventiv la data de 07.06.2013 (MAP nr. 174/UP/07.06.2013) în temeiul art. 136 alin. (1) lit. d), art. 143 alin. (1), art. 148 lit. f), art. 1491 și art. 151 Cod procedură penală, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 9 din Legea nr. 39/2003 și, respectiv, art. 329 alin. (1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, infracțiuni pedepsite cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Gravitatea deosebită a infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul (dedusă din natura valorilor sociale lezate, modul și mijloacele de operare, împrejurările în care se presupune că a acționat, urmările produse) și rezonanța socială negativă a acestor fapte penale justifică aprecierea că nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului, existând riscul ca acesta să săvârșească alte infracțiuni ori să împieteze buna desfășurare a procesului penal.
Pe de altă parte, prezintă relevanță stadiul în care se află procesul penal, sens în care în mod corect s-a reținut necesitatea efectuării unui număr considerabil de acte de urmărire penală, respectiv audierea a 4 învinuite și a peste 12 martori, persoane care ar putea fi influențate de către inculpatul liber.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art. art. 38515 pct.1 lit. b),va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului B. I. C., pe care îl va obliga, în baza art. 192 alin. (2) Cod procedură penală, la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, conform art. 82 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului B. I. C. împotriva încheierii de ședință, din data de 13.08.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr._ .
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului, din care onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.08.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
F. D. S. M. D. L.
GREFIER,
V. B.
Red. D.L.
Dact. P.A.M. 2 ex./29.08.2013
Tribunalul București Secția a II-a Penală – jud.: J. C.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
