Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1254/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1254/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 1254/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1254
Ședința publică din data de 27 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. B. I. T.
JUDECĂTOR - R. G.
JUDECĂTOR - C. C.
GREFIER -I. P.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă a fost reprezentat prin Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial București este reprezentat prin procuror V. B.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul B. V. A. împotriva Încheierii de ședință din data de 19 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul București / Secția I Penală, în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat B. V. A., personal, în stare de arest și asistat de apărător ales – avocat D. C. U. - în baza împuternicirii avocațiale ._/ 27 iunie 2013 depusă la dosar (fila 5).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile întrebate fiind de către instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică și solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar așa cum a fost formulată și motivată în scris. Motivele scrise ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar se află în dosarul tribunalului, la filele 2-9.
Subliniază faptul că formularea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar presupune atât existența unui mandat de arestare preventivă, cât și faptul că subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Critică faptul că instanța de fond nu a precizat în baza căror temeiuri a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Solicită să fie avută în vedere persoana inculpatului în raport cu actele depuse în circumstanțiere în fața primei instanțe și care se află la dosarul de fond, filele 20-34.
Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat și de menținere ca legală și temeinică a încheierii atacate.
Instanța de fond corect a apreciat că este admisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar dar inoportună la momentul procesual curent.
Natura infracțiunii, trafic de droguri, și cantitatea de substanță interzisă găsită în domiciliul inculpatului, circa 1 kg de canabis, dovedesc pericolul concret pe care acesta l-ar reprezenta pentru societate dacă ar fi pus în libertate. Pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 19 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală (dosar nr._ ), a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. V. A. (fiul lui S. și M., născut la data de 24.05.1987 în Slobozia, județul Ialomița, domiciliat în Slobozia, . 32, ., . și f.fl. în București, ..2, ., etj.5, ., CNP:_, arestat preventiv în baza MAP nr.148/UP/31.05.2013).
A fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că, deși în speță sunt îndeplinite formal cerințele prev. de art.1602 alin.1 Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile intenționate pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea ce nu depășește 18 ani, totuși nu este întrunită și cerința reglementată prin alin.2 al art.1602 Cod procedură penală, în contextul în care natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat, modalitatea concretă de săvârșire a acestora (inculpatul deținând pentru consum propriu cantități de droguri de risc și de mare risc, precum și deținerea pentru consum și vânzare a unor cantități mari de cannabis), constituie date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului.
Pe de altă parte, Tribunalul a constatat că acordarea liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu ce poate fi recunoscut unui inculpat numai dacă arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopul procesului penal poate fi realizat în bune condițiuni prin lăsarea acestuia în libertate provizorie.
Din această perspectivă, s-a apreciat că natura și gravitatea socială concretă extrem de ridicatăa faptelor săvârșite, fenomenul traficului de droguri conturându-se ca un adevărat flagel, cu consecințe deosebit de grave asupra consumatorilor de droguri, sub toate aspectele personalității și existenței acestora, în acest context impunându-se din partea organelor judiciare o reacție fermă și eficientă, precum și puternica rezonanța socială negativă a acestor fapte, determinată de importanța relațiilor și valorilor sociale periclitate, îndreptățesc convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopului acestuia pot fi garantate numai prin menținerea inculpatului sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Pe de altă parte, s-a precizat că în condițiile art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, însă, în cauza de față, instanța a reținut că oportunitatea punerii în libertate a inculpatului sub control judiciar, trebuie evaluată prin raportare la stadiul actual al procedurii, probațiunea nefiind în acest moment finalizată, iar, pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpatului (de aproximativ o lună) nu este disproporționată în raport de importanța cauzei și de gravitatea faptelor imputate.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, invocate de către apărare, în sensul că este tânăr, nu este cunoscut cu antecedente penale, desfășoară o activitate profesională retribuită, se bucură de o bună inserție socială, recunoaște și regretă săvârșirea faptelor și că urmează ca pe fondul cauzei să se prevaleze de dispozițiile art.3201 Cod procedură penală, Tribunalul a arătat că acestea nu sunt de natură a justifica aprecierea că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar fi oportună la acest moment procesual.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs în termenul legal (respectiv la data de 20 iunie 2013) inculpatul B. V. A., calea de atac astfel exercitată fiind înaintată de către Tribunal, acestei instanțe la data de 26 iunie 2013.
Cu prilejul dezbaterilor orale asupra recursului, inculpatul recurent B. V. A., asistat juridic de către un apărător ales. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București și pe cale de consecință, punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, considerând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602 Cod procedură penală pentru admiterea cererii, întrucât nu există date sau indicii care să ateste că, liber fiind, ar comite alte infracțiuni sau ar încerca zădărnicirea aflării adevărului, iar, sub aspectul temeiniciei, solicitarea sa este îndreptățită având în vedere împrejurarea că se bucură de niște referințe personale favorabile, constând în aceea că nu este cunoscut cu antecedente penale, este absolvent al Facultății de Informatică, la data arestării sale desfășura o activitate profesională retribuită, este bine integrat din punct de vedere social și a manifestat o atitudine procesuală sinceră, urmând a se prevala de procedura specială prev. de art.3201 Cod de procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Din interpretarea dispozițiilor art.1608a alin.2 Cod de procedură penală, Curtea reține că pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, nu este suficient doar să fie îndeplinite în mod formal condițiile prevăzute de lege – respectiv cele reglementate în art.1602 Cod de procedură penală – ci este necesar ca, în concret, cererea respectivă să fie întemeiată, în caz contrar aceasta urmând a fi respinsă de instanță, după cum prevede și art.1608a alin.6 Cod de procedură penală.
Rațiunea liberării provizorii constă în garantarea libertății individuale în procesul penal și presupune adoptarea unei măsuri care, fără a fi privativă de libertate, poate asigura desfășurarea normală a procesului penal, în condițiile în care se apreciază că, deși temeiurile avute în vedere pentru luarea măsurii arestării preventive subzistă, totuși, din cauza unor considerente legate de persoana inculpatului și de circumstanțele cauzei, nu mai este necesară privarea de libertate, prevenția putând fi realizată prin restrângerea unor drepturi.
Instituția de drept procesual penal a liberării provizorii își păstrează caracterul provizoriu și facultativ, astfel încât ea nu reprezintă un drept al învinuitului sau inculpatului, ci doar o eventuală vocație a acestuia, în împrejurarea în care instanța, în urma evaluării asupra faptei pretins a fi fost săvârșită, dar îndeosebi a datelor ce caracterizează persoana inculpatului, ar concluziona cu privire la temeinicia cererii.
Raportându-se la aceste considerente, în cauza de față, Curtea, întocmai ca și judecătorul fondului, observă că, deși nu se poate contesta îndeplinirea cerințelor formale prevăzute în art.1602 alin.1 Cod de procedură penală, referitoare la cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului și care în cazul niciuneia dintre acestea nu depășește limita de 18 ani închisoare, totuși cererea inculpatului B. V. A. de a fi pus în libertate, fie și sub control judiciar, nu este întemeiată la acest moment procesual, întrucât pe de o parte lăsarea sa în libertate generează temerea rezonabilă că ar putea săvârși oricând și alte infracțiuni similare, existând suficiente date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să procedeze astfel, pentru protejarea sănătății publice (sub acest aspect avându-se în vedere împrejurarea că în posesia inculpatului au fost descoperite cantități impresionante de stupefiante, destinate comercializării, ceea ce îndreptățește presupunerea rezonabilă că acesta se ocupa în mod obișnuit cu această activitate ilicită, aducătoare în mod facil de importante beneficii financiare, fiind ca atare oricând predispus către reluarea preocupărilor infracționale în sfera aceluiași ilicit penal), situație în care sunt aplicabile dispozițiile art.1602 alin.2 teza I din Codul de procedură penală, care împiedică admiterea unei asemenea cereri, iar pe de altă parte, menținerea sa în stare de arest preventiv este în continuare justificată și, totodată, necesară pentru garantarea bunei desfășurări a procesului penal.
Astfel, Curtea reține că inculpatul este acuzat de comiterea mai multor infracțiuni concurente (și anume trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, deținere de droguri de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, prev. de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal), care în concret prezintă o gravitate sporită, raportat la împrejurările și modalitatea în care au fost comise, precum și la natura relațiilor sociale vătămate prin conduita ilegală a inculpatului (fiind vorba despre comercializarea unei cantități de 9,93 grame de cannabis și deținerea în vederea comercializării a unei cantități impresionante din aceeași substanță interzisă - 916, 64 grame, precum și de deținerea, fără drept, în vederea consumului propriu a altor cantități de cannabis și a 90 comprimate de MDMA), aspecte care nu justifică o eventuală reconsiderare a necesității privării în continuare de libertate a inculpatului, ci legitimează menținerea acestuia în stare privativă de libertate pentru prezervarea ordinii publice și pentru prevenirea riscului săvârșirii de noi infracțiuni.
În ceea ce privește referințele personale ale inculpatului, referitoare la faptul că se află la primul conflict cu legea penală, provine dintr-o familie organizată, are un grad de instruire superior, fiind absolvent de studii universitare și anterior comiterii faptelor dispunea și de surse licite de obținere a veniturilor necesare asigurării existenței, dincolo de faptul că în aplicarea dispozițiilor art.136 alin.8 din Codul de procedură penală, aceste date ce caracterizează persoana inculpatului au fost avute în vedere atât la momentul luării față de acesta a măsurii arestării preventive, Curtea apreciază că nici acestea nu pledează în favoarea punerii sale în stare de libertate, întrucât inculpatul, prin stăruința și dezinvoltura cu care a nesocotit ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, a dovedit o veritabilă lipsă de respect față de sistemul valorilor sociale ocrotite de lege, astfel că aceste date ce caracterizează favorabil persoana sa urmează a fi avute în vedere, în situația în care se va ajunge la concluzia că poate fi angajată răspunderea lui penală, în cadrul procesului de individualizare judiciară a pedepsei.
Având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B. V. A. împotriva încheierii de ședință din data de 19 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B. V. A. împotriva încheierii de ședință din data de 19.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosar nr._ .
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. B. I. T. R. G. C. C.
GREFIER,
I. P.
red.jud.C.C.
ex.2
red.jud.M.M.C.-T.B.-S.I.P.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 117/2013.... → |
|---|
