Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 23/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 23/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.23
Ședința publică din data de 17.01.2013
Curtea constituită din:
P.- I. T.
GREFIER- D. P.
* * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N. .
Pe rol soluționarea plângerii formulate în temeiul dispozițiilor art. 2781 Cod de procedură penală de către petenții O. I., O. A., împotriva rezoluției procurorului nr. 1914/P/2011 din data de 23.10.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul O. I., personal și asistat de avocat T. D. cu delegație la dosar și intimatul C. S. J., lipsă fiind petenta O. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
In temeiul prev.art.318 C.pr.pen, se procedează la verificarea identității petentului O. I., legitimat cu CI . nr._ și a intimatului C. S. J., legitimat cu CI . nr._.
La interpelarea instanței petentul O. I. arataă că sora sa nu mai locuiește la adresa din . cunoștință de prezentul proces, de termenul de judecată de astăzi, avocatul petentului confirmă susținerea acestuia
Intimatul C. S. J., având cuvântul, arată că dorește a i se încuviința administrarea probei cu înscrisuri care vin în susținerea celor ce va învedera. Menționează că sunt înscrisuri din dosarul cauzei ce au fost xerocopiate pentru a fi la îndemâna instanței de judecată. De asemenea, precizează că petenții și-au însușit vânzarea și au dorit să vândă acest imobil aspecte pe care le dovedește cu aceste înscrisuri. Solicită a i se încuviința depunerea de note scrise în susținerea celor ce va învedera oral.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, nu se opune administrării probei cu înscrisuri.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri și constata proba administrată prin atașarea înscrisurilor la dosar. Ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul plângerii.
Apărătorul petentului O. I. solicită admiterea plângerii desființarea rezoluției procurorului nr. 1914/P/2011 din data de 23.10.2012, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, urmând a se trimite cauza procurorului general pentru începerea urmăriri penale față de intimatului C. S. J., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 al.3 C.pen.
Arata că petentul O. I. a fost indus în eroare cu ocazia încheierii contractului între dumnealui, sora sa, O. A. și P. C..
Menționează că intimatul l-a prezentat pe dl.P. C. ca fiind om de încredere și care urma să parcurgă strategia stabilită de intimat pentru ca acele antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate înainte de 2004 să rămână fără puterea legală, urmând ca pământul să se vândă de P. C. banii urmând a se împărți, sau pământul să rămână la foștii proprietari.
Mai arata că dl.O. I., fară intervenția intimatului nu avea nicio intenție să încheie un asemenea contract, acesta deja vânduse numiților C. C. și S. A., acel pământ.
Învederează instanței că urmare a promisiunilor intimatului, în sensul că prin revânzare vor primi mai mulți bani, O. I. și O. A. au rămas fără pământ.
Menționează că părțile nu au semnat un contra-înscris care să ateste voința părților, dar o probă în sensul celor învederate o constituie declarația d-nului O. I. din care rezultă că urmare a revânzării terenului îi va remite surorii sale suma de 150.000 euro.
Arata că P. C. a vândut lui O. I. cu 1 euro când ar fi putut să vândă cu 500.000 euro chiar la prima strigare, 10 euro/mp în condițiile în care în anul 2008 prețul pieței era de peste 50 euro/mp.
Privind martorii ce a solicitat a fi audiați, aceștia au fost prezenți la discuțiile purtate de intimat cu petenții O. I. și O. A., însă nu au fost chemați în vederea audierii.
Apreciază că intimatul a acționat cu intenție și a căutat să-și însușească în mod injust parte din acel teren, O. I. 49.000 mp iar C. S. 15.000 mp.
În ceea ce privește tranzacția ce a venit să stingă litigiul argumentează strategia pusă la cale de intimat, dat fiind că d-na C. C. și S. A. au primit 1/6 din moștenire, O. I. și-a luat partea sa, C. S. și-a luat partea, iar O. I. și O. A. au rămas fără nimic. Menționează că in anul 2007 urma să se realizeze partea finală a strategiei, dar d-nul C. S. s-a răzgândit.
O altă dovadă consideră că este faptul că după încheierea contractului în anul 2004 d-nul C. S. i-a reprezentat în dosarele penale și civile ce au urmat încheierii acestui contract. Mai arata că numiții C. C. și S. A. i-au acționat în judecată pentru încheierea acelui contract cu P. C..
Intimatul C. S. J. solicită respingerea plângerii formulate de numiții O. I. și O. A., ca fiind nefondată și menținerea rezoluțiilor împotriva cărora s-a formulat prezenta plângere, ca fiind legale și temeinice.
Arata că în prezenta cauză este vorba de un litigiu de la nivelul anilor 2003-2004, consideră că în mod corect s-a reținut că acele contracte au fost încheiate legal, în fața unui notar, conțin voința părților, mai mult acestea au semnat acel contract și, și-au încasat banii.
Menționează că modalitatea prin care petenții au înțeles să vândă acest teren, în mod repetat, evidențiază intenția părților de a avea beneficii în mod repetat de pe urma vânzării acestui teren, lucru pe care personal nu l-a cunoscut.
Precizează că a aflat ulterior despre aceste vânzări, a reprezentat petenții în instanța, a obținut nevinovăția acestora, a contribuit la încheierea acelei tranzacții prin care petenții își recunoșteau culpa.
Mai arata că numiții C. C. și S. A. au formulat acțiuni în justiție împotriva celor 2 frați, la acea dată 3, precizează că cei 2 frați, deși au fost notificați pentru a-și ridica restul de bani, au găsit de cuviință că este mai bine să mai vândă terenul odată.
În privința lui O. I. arata că acesta este singurul dintre cei 3 frați pentru care, în calitate de apărător a reușit să obțină terenul din mâinile cumpărătorilor care au preluat cele 2 părți prin vânzare, dar au intabulat întregul drept.
Cu privire la tranzacție, petenții și-au recunoscut culpa, au fost prezenți în fața notarului, iar C. C. și S. A. au înțeles să-și reducă pretențiile sens în care cumpărătorul de la acel moment P. C. a beneficiat, pentru că a fost persoana care a stat în instanță pe tot timpul acestui litigiu, personal sau fiind reprezentat de avocat, prin aceasta tranzacție devenind in mod direct proprietar.
Mai arată că litigiile s-au derulat în perioada 2003-2009, tranzacțiile fiind încheiate într-un moment în care terenul era în litigiu, iar pe finalul anului 2008 valoarea pieței imobiliare a început să descrească, prețurile nu erau aceleași, iar cumpărătorii nu s-au mai arătat interesați.
Consideră că dl.O. I., singurul care a luptat pentru obținerea moștenirii, în amintirea părinților, a reușit să cumpere.
Apreciază că faptul că dl.P. C. a venit și a cumpărat un teren nu are relevanță, de asemenea consideră că nu are nicio importanță faptul că această persoană îi este cunoscută, este doar un cumpărător.
Privind pe dl.P. C. arată că și familia O. îl cunoaște, acesta obținând de la dumnealor un preț pe care și-l permitea.
Consideră că succesiunea de acte nu are relevanță în raport de momentul pe care petenții îl reclamă, respectiv la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare nr.2459 în fața notarului public, moment în care nu a influențat și nu a intervenit în nici un fel privind voința părților.
Mai arată că ulterior și-a dat seama la fel ca și C. C., S. A. că au fost înșelați, nu a știut că petenții au dat procuri și nici că au realizat această vânzare.
Arată că nu putea influența în nici un fel vânzarea, consideră că nu este logică susținerea că fără intervenția sa in calitate de avocat nu ar fi fost deposedați de aceste bunuri.
Precizează că sunt 3 frați O. I., O. A. și O. I., acesta din urmă a notificat și a revocat mandatarul, astfel încât nu a mai vândut și cota care i se cuvenea d-lui O. I., de aici s-a iscat și litigiu.
De asemenea, arată că data depuneri prezentei plângeri coincide cu data la care îl apără pe dl.O. I. într-un dosar de revendicare, motiv pentru care asupra sa s-au făcut numeroase presiuni de a se opri.
Apărătorul petentului O. I., în replică, solicită a se avea în vedere că acel contract de vânzare-cumpărare, s-a încheiat cu C. S., mandatat de P. J., deci intimatul nu poate susține că nu a cunoscut toată istoria. Mai mult, când s-a încheiat contractul respectiv, intimatul i-a reprezentat pe petenți, iar când a cumpărat se știa despre acea tranzacție care îi scotea din calcul pe ceilalți.
Intimatul C. S. J. în replică, consideră că tot ceea ce s-a petrecut nu poate fi privit ca un foileton, ceea ce s-a întâmplat în 2004 este una, iar ceea ce s-a întâmplat peste 4,5 ani este cu totul altceva. Precizează că nu a reprezentat pe O. I., O. A. după aceste incidente, sau a tranzacției încheiate. Un prim moment este cel al încheierii vânzării cu P. C., în care petenții și-au exprimat voința în mod liber și au încasat banii. Un alt moment este cel al încheierii acelei tranzacții prin care s-a consfințit voința lor anterioară, a doua oară petenții au recunoscut că au încheiat un contract de vânzare-cumpărare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea plângerii formulată de petenți ca fiind nefondată și menținerea rezoluției ca fiind legală și temeinică.
Menționează că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă existența unei inducerii în eroare, cu prilejul încheierii acelui act în fața notarului public
Apreciază că părțile au încheiat acel contract în deplină cunoștință de cauză și nu a fost evidențiată prin înscrisurile administrate nicio inducere în eroare.
CURTEA ,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 10.12.2012, sub nr._, a fost înregistrată plângerea formulată de petenții O. I. și O. A., împotriva rezoluției date în dosarul nr.1914/P/2011 din 23.10.2012 de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
În motivarea cererii, petenții au arătat că soluțiile pronunțate sunt nelegale, întrucât numitul C. S., întrucât acesta, având calitatea de avocat, le-ar fi deposedat de bunurile imobile prin înșelătorie, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2549 la BNP M. C. cu P. C., persoana indicată de către intimat. Ulterior, la dat de 28.07.2008 s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare între P. C., reprezentat de intimat, și numitul O. I., iar la data de 04.06.2009 acesta din urmă vinde intimatului o parte din cote pe care o cumpărase de la P. C.. În urma cestei înșelăciuni, intimatul a devenit proprietarului unei părți din terenul pe care îl dețineau petenții.
Petenții au mai invocat faptul că nu au avut pregătire juridică, nefiind asistați de avocat la încheierea contractelor și că nu au fost audiați martorii propuși de ei.
În drept au fost invocate dispoz. art. 2781 Cpp.
La plângere a fost atașată copia rezoluției nr. 3863/II-2/2012 din 20.11.2012 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Intimatul a depus în ședință publică înscrisuri și concluzii scrise.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin rezoluția din data de 23.10.2012 pronunțată în dosarul nr.1914/P/2011, Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus, în baza art. 228 alin. 1 raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de C. S. J. pentru săvârșirea infr. prev. de art.215 C. pen., întrucât faptei îi lipsește unul din elementele laturii obiective a infracțiunii, respectiv elementul material.
Cheltuielile judiciare, în cuantum de 50 lei, au rămas în sarcina statului
Pentru a adopta această soluție, s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, O. I. și O. A. au solicitat efectuarea de cercetări față de avocatul C. S. J., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 C. pen.
În esență, s-a reținut că O. I., O. A. și O. I. au vândut un teren în suprafață de 73.500 mp situat în extravilanul orașului Popești Leordeni, județul I. numitului P. C. prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2594/12.10.2004 încheiat la notarul public M. C., contract încheiat de aceștia la sfaturile date de avocatul C. S. pentru a finaliza anumite litigii juridice civile.
Persoanele vătămate au precizat că prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare urmăreau ca, de fapt, imobilul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare să revină proprietatea lor. Acestea au menționat faptul că în urma încheierii acestui act au pierdut proprietatea imobilului.
Ulterior, au fost încheiate mai multe contracte de vânzare-cumpărare care aveau ca obiect terenul menționat mai sus și care aveau calitatea de părți O. I., C. S. J. și P. C.. După încheierea acestor contracte de vânzare-cumpărare C. S. a devenit proprietarul unei suprafețe de 15.000 mp din totalul de 73.500 mp.
Persoanele vătămate au precizat că de fapt nu au primit nicio sumă de bani cu titlu de preț.
Față de avocatul C. S. J. s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prev. de art.215 C. pen. întrucât mijloacele de probă administrate în cauză rezultă că, în realitate, persoanele vătămate nu au fost induse în eroare în împrejurarea încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.2594/12.10.2004 de notarul public M. C..
Din examinarea acestui contract de vânzare-cumpărare, reiese că acesta cuprinde toate mențiunile cerute de lege pentru încheierea sa în mod valabil. Trebuie subliniat că persoanele vătămate nu contestă valabilitatea acestui act juridic, ci împrejurări exterioare acestuia (înțelegeri între părțile contractului și terți în raport de acest contract din care ar rezulta că, de fapt, nu se dorea înstrăinarea imobilului).
Nu există nici un mijloc de probă care să ateste existența acestor înțelegeri, ci dimpotrivă, există înscrisuri (antecontracte de vânzare-cumpărare, contracte de vânzare-cumpărare, o tranzacție) din care reiese că persoanele vătămate au dorit să vândă imobilul.
Succesiunea ulterioară de acte juridice prin care o parte a imobilului a ajuns în proprietatea avocatului nu au nici un fel de relevanță cu privire la voința internă a persoanelor vătămate obiectivată în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2594/12.10.2004 de notarul public M. C..
Pentru a evidenția contextul în care a fost formulată plângerea care face obiectul cauzei, că din declarațiile persoanelor vătămate și ale făptuitorului rezultă că începând cu anul 2003 cu privire la imobilul menționat, există un litigiu între mai multe persoane care pretind drepturi asupra acestuia, litigiu care a generat mai multe acțiuni civile și plângeri penale.
Din examinarea actelor juridice încheiate ulterior autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr.2594/12.10.2004 de notarul public M. C., a rezultat că persoanele vătămate au recunoscut direct sau indirect că au dorit să vândă imobilul situat în extravilanul orașului Popești Leordeni, județul I..
Împotriva acestei soluții, petenții O. I. și O. A. au formulat plângere, la Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, reiterând aspectele susținute în plângerea inițial formulată, susținând că vânzarea-cumpărarea terenului s-ar fi făcut în urma „unei strategii inițiată de avocatul C. S.”, care i-ar fi determinat în acest fel să vândă terenul, acesta nemairespectând înțelegerea inițială, deposedând petenții de moștenirea ce li se cuvenea. Aceste susțineri nu au putut fi primite deoarece nu sunt susținute de nici un fel de dovezi, actele premergătoare consfințind că vânzarea s-a făcut în condiții legale, în sarcina avocatului neputându-se reține săvârșirea unor fapte care să atragă săvârșirea unei fapte penale. Plângerea a fost respinsă prin rezoluția nr. 3863/II-2/2012 din 20.11.2012 de Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Curtea constată că în principal petenții sunt nemulțumiți de faptul că numitul C. S., avocat, le-ar fi prezentat „o strategie” care consta în încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 73.500 mp unei persoane de încredere a avocatului, în persoana numitului P. C., intabularea terenului pe numele acestuia și apoi, la revânzarea terenului de către P. C., fiecare să-și obțină dreptul care i se cuvine ca moștenitor, după scăderea onorariului de avocat.
Petenții contestă contractul de vânzare-cumpărare cu P. C., afirmând că voința lor reală nu a fost de a înstrăina terenul, ci de a rămâne proprietare, cu scopul de a lipsi de efecte antecontractele anterioare. În fapt, petenții invocă o simulație, fără, însă, a fi în măsură să o dovedească printr-un contraînscris (obligatoriu între părți, potrivit art. 1175 C.civ. din 1864) care să ateste voința reală a părților. În condițiile în care între părți dovada raporturilor dintre ei nu poate fi făcută decât prin contraînscris, nefiind aplicabil niciunul dintre cazurile prev. de art. 1198 C.civ. (anterior, în vigoare la data încheierii contractului), nu era utilă audierea martorilor propuși de către petenți.
Petenții nu pot invoca în favoarea lor faptul că nu au studii juridice pentru în calitate de proprietari aveau obligația de a efectua minime diligențe în calitate de proprietari pentru a se sigura că înscrisul semnat reprezintă manifestarea reală de voință, iar față de ei, actul semnat este obligatoriu cu privire la drepturile și obligațiile constate, conform art. 1173, art. 1174 C.civ.
De altfel, voința de a înstrăina terenul este confirmată de tranzacția autentificată sub nr. 2917/20.12.2007 de BNP P. R. M..
Pentru motivele expuse Curtea, apreciază că soluția dată în cauză, prin rezoluția din 23.10.2012 emisă în dosarul nr.1914/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel încât conform art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenții O. I. și O. A..
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga petenții la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 2781 alin. 8 lit.a Cod procedură penală, respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenții O. I. și O. A., împotriva rezoluției nr.1914/P/2011 din 23.10.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În baza art. 192 alin.2, 4 Cod procedură penală, obligă petenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. T. D. P.
Red. I.T.
Dact. A.L. 2 ex./23.01.2013
D.P. 07 Februarie 2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
