Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 108/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 108/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 108/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.108
Ședința publică de la 18 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – S. M.
JUDECĂTOR – F. D.
JUDECĂTOR – E. U.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. L..
Pe rol soluționarea recursului declarat de petenta . împotriva sentinței penale nr.708/14.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul I. L. personal și asistat de apărător ales, avocat G. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București – SCA H.&Asociații, lipsind recurenta petentă ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților admisibilitatea recursului declarat în prezenta cauză față de dispozițiile art.2781 alin.10 C.p.p.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că recursul declarat de petentă este inadmisibil întrucât s-a declarat recurs împotriva unei sentințe care este definitivă.
Apărătorul ales al intimatului, având cuvântul, în temeiul art.2781 alin.10 C.p.p. solicită respingerea recursului declarat de petentă, ca inadmisibil, cu obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.708 A Judecătoriei Sectorului 6 București, pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art.278¹ alin. 8 lit. a Cod procedură penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta ., cu sediul în București, .. 54, ..4, ., în contradictoriu cu intimatul I. L., domiciliat în București, .. 34, sectorul 5, împotriva rezoluției nr. 6598/P/2010 din data de 11.04.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.
A fost menținută rezoluția nr. 6598/P/2010 din data de 11.04.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligată petenta la plata către stat a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Rezoluția nr.6598/P/2010 din data de 11.04.2011 dată de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București s-a dispus în temeiul art. 228 alin.6 rap. la art.10 lit.a, d Cod de Procedură Penală neînceperea urmăririi sub aspectul săvârșirii infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 208-209 Cod Penal.
Împotriva acestei ordonanțe petenta . a formulat plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr.1447/II-2/2011 din data de 02.09.2011 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.
Pentru a se pronunța astfel, procurorul a reținut următoarele:
La data de 12.03.2010 D. C. în calitate de reprezentant legal al . s-a adresat cu o plângere în care reclama săvârșirea unei infracțiuni de furt la data de 11.03.2010.
Astfel, din plângere a rezultat că, din anul 2006, ., în urma unei înțelegeri verbale, a închiriat un spațiu de la S.C. Limarom 2000 S.R.L. - al cărei administrator era I. L., în ., sector 6, unde a fost amenajat un atelier de producție iar la 11.03.2010, în urma unor neînțelegeri apărute din cauza unei datorii, le-au fost reținute cheile de acces în locația închiriată de către un angajat de-al intimatului I., care la 12.03.2010, fără acordul petentului, ar fi predat mai multe bunuri unui beneficiar de-al său. Reprezentantul legal al . a mai arătat că la momentul respectiv și-a rugat un amic să fie martor la aceste abuzuri; de asemenea, a mai sesizat și furtul mai multor piese metalice din incinta atelierului, faptă ce ar fi fost comisă în perioada în care cheile spațiului închiriat s-ar fi aflat la reprezentanții firmei proprietare.
Fiind audiat la 12.03.2010 și 16.04.2010 reprezentantul legal D. C. a declarat că de la spațiul închiriat deținea două rânduri de chei, dar pe unul dintre acestea l-a pierdut cu câteva zile înainte de efectuarea livrării către S.C. Andritax Building S.R.L., activitate pentru care nu își dăduse acceptul, însă în declarația sa din 06.07.2010 acesta a arătat contrariul, în sensul că fusese de acord cu predarea bunurilor către reprezentanții S.C. Andritax Building S.R.L., acesta fiind și scopul în care l-a trimis pe colaboratorul său S. C. la atelier.
Din verificări efectuate a mai reieșit că reprezentantul legal D. a mai adresat și o petiție Serviciului de Investigare a Fraudelor, sector 6, având același obiect în care însă arăta că 11.03.2010 angajatul firmei proprietare le-a oprit sub amenințări cheile de la atelier însă atât din declarația sa din 12.03.2010 precum și din declarația lui N. A. a reieșit că aceasta a predat de bunăvoie cheile.
În urma studierii plângerii, petițiilor și declarațiilor reprezentantului legal D. Cornelii s-a observat că acesta nu a avut o părere unitară asupra evenimentelor din 11 și 12.03.2010 sesizate organelor de poliție, putându-se constata neconcordanțe și contradicții care ar duce la concluzia că petentul este nesincer cu privire la aspectele relatate.
Fiind audiat la 16 și 20.04.2010, I. L. - administratorul S.C. Limarom 2000 S.R.L. a arătat că a încercat să rezolve pe cale amiabilă problemele legate de restanțele acumulate de către firma reprezentantului legal D. însă, nereușind acest lucru cu scopul de a zădărnici plecarea intempestivă a acestora, la 11.03.2010 a restricționat accesul angajaților chiriașului la atelier prin aceea că a dat dispoziție lui I. C., un angajat de-al său, să mai aplice un sistem de închidere (un lac pe ușa de acces astfel ca în interior să nu se mai poată pătrunde decât împreună). De asemenea, acesta a mai arătat că nici unul dintre angajații săi nu a pătruns în spațiul închiriat . și nu a sustras bunuri din patrimoniul acesteia cu atât mai mult cu cât această posibilitate nu exista în mod practic.
Fiind audiat la 30.09.2010, S. C. a declarat că între 2004 - 2008 a fost angajat la firma lui D. C., după această perioadă devenind colaborator al acestuia iar în luna martie 2010 a fost trimis de petent la atelier pentru a preda mai multe bunuri unui client din B. - respectiv O. - lucru pe care l-a și făcut însă la indicațiile lui D. a refuzat să întocmească ori să semneze procesul verbal de predare - primire. Acesta a mai precizat că a predat clientului din B. patru scări din oțel inoxidabil neasamblate însă fără câteva piese întrucât acestea lipseau.
A fost audiat și O. D. - director al S.C. Andritax Building S.R.L. - care a declarat că la 12.03.2010 a trimis o echipă de angajați să ridice materialele de la atelierul . însă în momentul în care a ajuns acolo a găsit doar un reprezentant al firmei S.C. Limarom 2000 S.R.L., astfel că au fost nevoiți să îl aștepte pe S. C. care a și descuiat atelierul și le-a predat piesele componente ale celor patru scări, dar și acestea incomplete și nefinisate, ceea ce l-a făcut să creadă că materialele nu erau gata la acea dată. Totodată O. a mai arătat că S. C., în urma unei discuții telefonice cu D., a refuzat să încheie ori să semneze procesul verbal de predare-primire al bunurilor.
În urma verificărilor efectuate a rezultat că I. C., în urma unor probleme familiale, a întrerupt raporturile de muncă cu S S.C. Limarom 2000 S.R.L. iar de atunci nu se cunoaște unde ar locui acesta, fiind posibil să fi plecat în Italia
De asemenea, cu ocazia investigațiilor efectuate în incinta S S.C. Limarom 2000 S.R.L. și în rândul agenților de pază ai acesteia nu au reieșit date ori indici care să rezulte existența elementelor constitutive ale vreunei fapte prevăzute de penală, nu au fost identificate persoane care să poată da relații despre aspectele sesizate de către D., constatându-se totodată că în zona în care își desfășoară activitatea atelierul firmei petentului nu sunt montate camere de supraveghere.
D. C. nu a prezentat acte de proveniență a bunurilor reclamate ca fiind sustrase ori acte contabile (bon de prelucrare, notă de inventar) care să ateste existența prejudiciului.
Întrucât în urma activităților desfășurate a rezultat că la 12.03.2010 predarea-primirea materialelor s-a efectuat de către S. C. - reprezentant al . cu încuviințarea administratorului acestei societăți, toate acestea efectuându-se în baza unor relații comerciale contractuale, s-a constatat că aspectele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei fapte prevăzute de legea penală și, referitor la sesizarea lipsei mai multor piese metalice componente ale scărilor livrate către O. D., având în vedere că în urma activităților desfășurate nu au fost obținute date și indicii care să ateste existența elementelor constitutive ale vreunei fapte prevăzute de legea penală, în temeiul art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 lit. "d" și "a", ambele din C.p.p. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de I. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.
Situația de fapt reținută de procuror, cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzut de art. 208-209 Cod penal de către intimatul I. L., este corectă, rezultând din materialul probator administrat în cauză.
Instanța a constatat că în mod corect procurorul a coroborat materialul probator administrat în cauză. Astfel, instanța a apreciat că soluția de neîncepere a urmăririi penale a intimatului este legală și temeinică.
Potrivit art.228 alin.1 Cod procedură penală, începerea urmăririi penale se dispune de către organul de urmărire penală în cazul în care, din cuprinsul actului de sesizare sau a actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art.10 Cod procedură penală.
Astfel, în faza actelor premergătoare, organul de urmărire penală strânge toate datele necesare pentru a verifica dacă nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art.10 Cod procedură penală.
În prezenta cauză, organul de urmărire penală a audiat reprezentantul legal al persoana care a formulat plângerea penală, respectiv D. C., și celelalte persoane implicate respectiv I. L. - administratorul S.C. Limarom 2000 S.R.L. persoană învinuită prin sesizare, S. C. fost angajat la firma lui D. C. în perioada în care s-a reclamat fapta, și O. D. - director al S.C. Andritax Building S.R.L.
Aceste verificări, au fost suficiente în cauză pentru a verifica susținerile petentului, soluția de netrimitere în judecată întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.208-209 Cod penal, nerezultând date sau indicii care să ateste furtul materialelor, fiind legală și temeinică.
Astfel, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, instanța a respins plângerea formulată de petenta . ca nefondată și a menținut rezoluția din 11.04.2011 dată de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, în dosarul nr. 6598/P/2010 de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul I. L..
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligată petenta la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petenta .-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de azi, Curtea a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului de față, în raport de disp. art.2781 al.10 Cod procedură penală și a rămas în pronunțare asupra ei.
Examinând hotărârea atacată, actele și lucrările aflate la dosar, Curtea constată că prin legea pentru accelerarea soluționării proceselor nr.202/2010, din 25.11.2010 au fost modificate disp. art.2781al.10 Cod procedură penală, în sensul că hotărârea judecătorului pronunțată potrivit al. 8 este definitivă.
În această situație împotriva ei nu se mai poate exercita nicio cale de atac, și per a contrario, cea formulată de una dintre părți devine inadmisibilă.
Conform art.129 din Constituția României, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești în condițiile legii.
Inadmisibilitatea, ca sancțiune procedurală, intervine în cazul în care părțile în proces efectuează acte pe care legea nu le îngăduie sau exercită drepturi procesuale epuizate prin alte căi procesuale sau neprocesuale.
Față de cele mai sus reținute, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.a Cod procedură penală, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentă, soluție în raport de care o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta S.C. A. P. S.R.L. împotriva sentinței penale nr.708 a Judecătorie Sectorului 6 București, pronunțată în dosarul nr._ și o obligă la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. M. F. D. E. U.
GREFIER,
A. M.
Red.U.E
Tehn.N.E.A/2ex/05.02.2013
Jud.Sect.6/S.P/Jud.C.C.I
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 89/2013. Curtea... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
