Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 2442/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2442/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-12-2013 în dosarul nr. 2442/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.2442/R
Ședința publică din data de 27 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. C. N.
JUDECĂTOR: S. M.
JUDECĂTOR: F. D.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –– Direcția Națională Anticorupție – a fost reprezentat de doamna procuror L. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul Ț. M. R., împotriva încheierii din data de 17.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția II penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat Ț. M. R., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat G. A. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/24.12.2013 emisă de Baroul București – Cabinet Individual, aflată la fila 7 din dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului inculpat Ț. M. R., având cuvântul, solicită ca în temeiul art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală coroborat cu art.1609 alin.7 Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de tribunalul București și, rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului Ț. M., cu consecința punerii acestuia în libertate provizorie.
Critică hotărârea instanței de fond, atât sub aspectul nelegalității, cât și al netemeiniciei, solicitând să se observe că argumentele invocate de judecătorul instanței de fond nu sunt convingătoare, arătând că singurele argumente sunt, pe de o parte periculozitatea inculpatului, iar pe de altă parte s-a invocat faptul că urmărirea penală nu este finalizată și că inculpatul este arestat abia din data de 08.11.2013.
Apreciază că în cazul formulării unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul își însușește temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Arată că față de dispozițiile art.5 paragraf 3 din CEDO și a jurisprudenței Înaltei Curții de casație și Justiție, respectiv Decizia 17/2011, dar și a art.1602 alin.2 Cod procedură penală, argumentele invocate de instanța de fond nu pot sta la baza respingerii unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
În ceea ce privește prima condiție prevăzută de art.1602 Cod procedură penală, apreciază că aceasta nu este îndeplinită, având în vedere atât circumstanțele personale ale inculpatului, dar și circumstanțele reale, învederând că inculpatul nu este considerat a fi unul din liderii grupului infracțional, acesta fiind administratorul a două societăți comerciale în sarcina cărora nu se reține un prejudiciu, precum și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, toate acestea raportate și la faptul că nu există date că inculpatul s-au sustrage urmăririi penale.
Referitor la susținerea că în cauză nu a fost finalizată urmărirea penală, apreciază că aceasta nu poate fi reținută întrucât ar însemna că nicio cerere de liberare provizorie sub control judiciar nu poate fi admisă în faza de urmărire penală.
Mai mult, se precizează că inculpatul a fost arestat abia la data de 08.11._, însă se omite a se menționa faptul cu urmărirea penală în acest dosar este începută în luna mai 2012, acesta fiind momentul la care trebuie să ne raportăm în ceea ce privește oportunitatea măsurii.
Astfel, apreciază că judecătorul instanței de fond ar fi trebuit să analizeze posibilitatea pe care ar fi avut-o inculpat ca pus în libertate să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea de martori, părți sau experți sau prin alterare de probe., arătând că până la acest moment au fost audiați toți inculpații, precum și toți martori, astfel că aceștia nu au cum fi influențați. De asemenea, arată că în cauză au fost dispuse constatări tehnico științifice, astfel că inculpatul nu poate avea nicio influență asupra specialiștilor DNA, precum și faptul că înscrisurile au fost deja ridicate de DNA și se află în custodia acesteia, fiind imposibil ca probele să fie alterate.
Mai mult, față de circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta este căsătorit, are 2 copii minori, are o soție care are o sarcină gemelară, are un domiciliu stabil și are mijloace de trai.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului și să se dispună punerea în libertate provizorie a inculpatului, cu toate obligațiile prevăzute la art.1602 alin.3 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică sub aspectul respectării incidenței Deciziei nr.17/2011 a Înaltei Curte de Casație și Justifice.
Apreciază că aspectele referitoare la inexistența prejudiciului, rolul inculpatului în activitatea inculpatului, nu prezintă relevanță sub aspectul tangenței temeiurilor de drept în ceea ce privește formularea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
De asemenea, arată că motivarea instanței de fond corespunde temeiului de drept și că instanța de fond a avut în vedere inclusiv aspectele referitoare la circumstanțele personale ale inculpatului, în special poziția procesuală a inculpatului față de natura acuzațiilor aduse, precum și stadiul procesului penal.
Mai arată că finalitatea instituției liberării provizorii sub control judiciar nu mai subzistă în condițiile în care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, fiind verificate temeiurile arestării preventive.
Solicită obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat Ț. M. R., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și că nu are antecedente penale.
CURTEA ,
Prin încheierea de ședință din 17.12.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în baza art.160/8a alin.6 Cod procedură penală, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Ț. M. R., acesta fiind obligat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, inculpatul Ț. M. R. a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii, acesta a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602 C.p.p., în sensul că pedeapsa pentru infracțiunile pentru care este cercetat este închisoarea care nu depășește 18 ani și nu există niciun fel de date sau indicii din care să rezulte necesitatea împiedicării sale de a săvârși alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în vreuna din modalitățile prevăzute de art. 1602 alin. 2 C.p.p.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 925/29.10.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților Moubarak Mahmoud Sleiman, Masri Mahmoud Mohamed, B. A. L., L. R. A., Abdul Mounim Al Zaid, C. V., R. G., D. F., Ș. S. C. și El Madhoun Suheil Rashid Selim Ahmed, pe o perioadă de 29 de zile, începând de la 29.10.2013 până la 26.11.2013, inclusiv.
Prin aceeași încheiere s-a luat față de inculpatele S. C., N. G. și Gherbezan P., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29.10.2013 până la data de 27.11.2013 inclusiv.
Prin încheierea din data de 04.11.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ s-a admis recursul inculpaților El Madhoun Suheil Rashid Selim Ahmed, L. R. A. și D. F. și, rejudecând, a fost respinsă propunerea de arestare preventivă a acestora și s-a dispus față de acești trei inculpați măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile, de la data de 06.11.2013 până la data de 05.12.2013 inclusiv.
Prin încheierea nr. 931/30.10.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților Ghaziri Rami, El Khoury Elias, El Khoury Charbel și S. A., pe o perioadă de 29 de zile, începând de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
Prin aceeași încheiere s-a luat față de inculpații A. A. A., Atef El Said Abd El Aziz El Keleini, Daher Orlando E., Kouli Mohamed, Hamid O., Chraif A., M. A.-V., Zayed Hussein și Ț. M. R., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30.10.2013 până la data de 28.11.2013 inclusiv.
Prin încheierea nr. din data de 08.11.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ s-a admis recursul Direcției Naționale Anticorupție și, rejudecând, a fost admisă propunerea de arestare preventivă în ceea ce îi privește pe inculpații A. A. A., Atef El Said Abd El Aziz El Keleini, Daher Orlando E., Kouli Mohamed, Hamid O., M. A.-V. și Ț. M. R. și s-a dispus față de aceștia măsura arestării preventive pe o durată de 29 de zile, începând cu data încarcerării.
Prin încheierea nr. 940/01.11.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei E. A. G., pe o perioadă de 30 de zile, de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă. Mandatul de arestare preventivă a fost pus în executare la data de 06.11.2013 și este valabil până la data de 05.12.2013.
Prin încheierea din data de 08.11.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ s-a admis recursul Direcției Naționale Anticorupție și, rejudecând, a fost admisă propunerea de arestare preventivă a inculpatului P. J. O. și s-a dispus față de acesta măsura arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării. Inculpatul a fost încarcerat începând cu data de 09.11.2013.
Prin rezoluția din 12.11.2013 s-a dispus, în temeiul art. 38 C.p.p. și art. 45 C.p.p., disjungerea din dosarul nr. 186/P/2012, a următoarelor fapte și persoane: N. A. E., N. D., Ghaziri Rami, G. S. și cercetarea acestora într-un dosar separat, înregistrat cu nr. 468/P/2013.
Prin rezoluția din data de 14.11.2013 s-a dispus, în temeiul art. 45 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 38 C.p.p., disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de învinuitul B. N., senator în cadrul Parlamentului României și față de inculpatul El Khoury Elias în cadrul unui dosar separat, fiind înregistrat dosarul nr. 473/P/2013.
Prin rezoluția din data de 14.11.2013, în temeiul art. 45 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 38 C.p.p., s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de B. L. Carmelia, B. A. – avocat în cadrul Baroului București, M. M., N. O., G. R.-A., Z. I. S. și D. C., fiind înregistrat dosarul nr. 475/P/2013.
Prin rezoluția din data de 14.11.2013, în temeiul art. 45 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 38 C.p.p., s-a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpatul RAMI GHAZIRI, învinuita M. I. A., S.C. AVICOLA CREVEDIA S.A, S.C. AVICOLA TĂRTĂȘEȘTI S.A, S.C. SYNERGY INVEST S.R.L., pentru continuarea cercetărilor în cadrul dosarului nr. 146/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești.
Prin rezoluția din data de 14.11.2013, în temeiul art. 45 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 38 C.p.p., s-a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpatul CHRAIF A., în vederea continuării cercetărilor în cadrul dosarului nr. 146/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești.
Măsura arestării preventive a inculpatului Ț. M.-R. fost prelungită pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 27.11.2013 până la data de 26.12.2013 inclusiv, prin încheierea Tribunalului București Secția a II-a Penală din data de 22.11.2013, pronunțată în dosarul nr._/3/2013.
Din actele dosarului a rezultat că inculpatul Ț. M. R. este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.9 lit. b, c și f din Legea nr.241/2005, art.8 din Legea nr.241/2005, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și cu aplic. art.33 lit.a C.p.;
În ceea ce privește situația de fapt, Tribunalul a constatat, în esență, că inculpatul Ț. M.-R. este asociat și administrator la S.C. Uncom Global Food Market S.R.L și S.C. Bioland Processing S.R.L., societăți interpuse în lanțul evazionist.
Astfel, în perioada iunie – august 2012, S.C. CHICKEN CAM S.R.L. Mihăilești, la care asociat unic este cetățeanul libanez Karach Youssef, a realizat achiziții de la 2 societăți din Bulgaria și de la alte 2 societăți din Polonia, bunurile fiind vândute către S.C. Axa Food S.R.L, precum și către SYNERGY INVEST S.R.L., AVICOLA CREVEDIA S.A., MGN AGRO COMMERCE S.R.L.,MSM STRATEGIC EXPRES S.R.L, MOSTRIL STORE S.R.L. Această ultimă societate, care este controlată de Moubarak Mahmoud Sleiman, a vândut mărfurile către Uncom Global Food Market SRL și către Bioland Processing SRL Câmpina (societăți aparținând lui Ț. M. R.), furnizori ai CARMISTIN S.R.L. M., județul Prahova.
O altă societate utilizată de Moubarak Mahmoud Sleiman a fost Argan International S.R.L. Popești – Leordeni, județul I. care, în perioada 05 – 21 martie 2013, a realizat 18 achiziții de carne și produse din carne, iar produsele au fost comercializate către Angelique Divine Impex SRL București. La rândul său, Angelique Divine Impex S.R.L. a facturat majoritatea mărfurilor către firma Dorfi Center Food S.R.L. D., județul I.. Printre beneficiarii lui Dorfi Center S.R.L. se numără și Bioland Processing SRL Câmpina, controlată de Ț. M. R. iar principalul beneficiar al Bioland Processing S.R.L. a fost CARMISTIN S.R.L. M., Prahova (deținută de P. J. O.).
S.C. Bioland Processing S.R.L. și S.C. Uncom Global Food Market S.R.L fac parte din grupul .., grup de societăți care acționează unitar sub conducerea numitului P. J. O..
Totodată s-a reținut că inculpatul Ț. M. R. asigură legătura între Moubarak Mahmoud Sleiman și P. J. O.
Reținând această situație de fapt,Tribunalul, în baza art. 160 8a alin. 6) C.p.p., a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar de sub puterea M.A.P. nr nr.7/U/08. 11 2013, emis de ÎCCJ, formulată de inculpatul Ț. M.-R., pentru motivele expuse în continuare.
Conform art. 1601 Cod procedură penală, în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Conform art. 1602 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani (alin. 1), iar liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care a rezultat necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau a rezultat că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte (alin. 2).
În ceea ce privește admisibilitatea în principiu a cererii, instanța, așa cum s-a arătat mai sus, a reținut că sunt întrunite condițiile prev. de art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală.
În ceea ce privește fondul cererii, instanța a reținut următoarele:
Pe lângă condițiile impuse de acest text de lege, instanța a considerat că trebuie verificat însă, dacă, așa cum prevede art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, scopul măsurii preventive, circumscris în dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei), poate fi atins sau nu prin liberare provizorie sub control judiciar.
S-a apreciat că această verificare se face prin raportare la criteriile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 Cod procedură penală, ce au condus instanța învestită cu soluționarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive la luarea față de inculpat a acestei măsuri de prevenție.
Or, procedând la verificarea aspectelor menționate anterior, instanța a apreciat că, în cauza de față, deși cererea inculpatului este admisibilă în principiu, scopul măsurii preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia, întrucât asigurarea bunei desfășurări a procesului penal impune judecarea în continuare a inculpatului în stare de arest, în condițiile în care subzistă temeiurile arestării, prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Pericolul social concret pentru ordinea publică a rezultat în principal din natura acuzațiilor aduse constând in aderarea la un grup infracțional organizat, specializat in săvârșirea unor infracțiuni economice cu consecințe deosebit de grave, asupra bugetului de stat, din caracterul continuat al activității infracționale și al ingineriilor economice fictive puse la punct de grupul de firme sus-menționate, dar și din stare de nesiguranță, pe care faptele presupus comise de inculpat o creează relațiilor sociale referitoare la colectarea taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, în contextul în care, colectarea taxelor și impozitelor la bugetul de stat este de o importanță deosebită pentru menținerea echilibrului bugetar.
Aceste aspecte au relevat, ca o consecință, o periculozitate socială deosebită a presupușilor participanți la comiterea acestor fapte, în general și a inculpatului Ț. M.-R., în special, justificându-se astfel, cel puțin în acest moment procesual, temerea că, lăsat în liberate (chiar provizorie și subsumată unui control judiciar), inculpatul va continua să comită fapte prevăzute de legea penală.
Chiar dacă, în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, instanța a reținut că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar urmează a fi evaluată prin raportare la stadiul actual al procedurii, probațiunea nefiind în acest moment finalizată, cu atât mai mult cu cât data emiterii mandatului de arestare preventivă este recentă, respectiv 08.11.2013, iar, pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpatului nu este disproporționată în raport de natura și complexitatea cauzei, precum și de gravitatea faptelor imputate.
Referitor strict la prevederile art.160/2 alin 2 C.p.p.,în care se arată concret în ce cazuri nu se acordă liberarea provizorie sub control judiciar, instanța a apreciat că, în raport de atitudinea procesuală a inculpatului, natura acuzațiilor aduse, poate fi trasă concluzia că prin lăsarea sa în libertate ar putea încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Față de cele expuse anterior, tribunalul, prin încheierea din 17.12.2013 a respins ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul Ț. M.-R. și în conformitate cu disp. art. 192 alin. 2 din Codul procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul Ț. M. R., solicitând casarea încheierii recurate și rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
A arătat că încheierea primei instanțe este nelegală și netemeinică deoarece se referă la periculozitatea inculpatului și la faptul că, urmărirea penală nu este finalizată.
Examinând recursul declarat de inculpat, Curtea apreciază că este neîntemeiat.
Inculpatul este cercetat pentru infracțiunile de evaziune fiscală și constituirea unui grup infracțional organizat,în legătură de achiziții intracomunitare de carne .
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, deși sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie, prevăzute de art. 160^2 C.p.p, instanța trebuie să verifice și în ce măsură liberarea provizorie sub control judiciar asigură buna desfășurare a procesului penal.
În mod corect a reținut instanța de fond că scopul procesului penal nu poate fi atins prin punerea în libertate a inculpatului, având în vedere faptul că, infracțiunile de care este acuzat și pentru care este cercetat și arestat preventiv în cauză sunt grave, necesită administrarea unui probatoriu complex, sunt numeroși inculpați implicați în această activitate infracțională ,în urma activității infracționale a inculpaților implicați în grupul infracțional organizat, rezultând prejudicii mari pentru bugetul statului.
Prin decizia 17/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului.
În mod corect prima instanță a stabilit că punerea în libertate ar împiedica buna desfășurare a procesului penal, față de complexitatea activității infracționale și a probatoriului complex pe care îl implică. Din datele rezultate din anchetă rezultă că inculpatul a intermediat prin societatea administrată de el, legătura dintre firmele fantomă controlate de inculpatul Moubarak Mahmoud Sleiman, prin lăsarea sa în libertate la acest moment procesual, existând riscul influențării adevărului.
Pentru considerentele expuse, în mod corect prima instanță a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, astfel încât, față de dispozițiile art. 385/15 pct. 2 litera b C.p.p., va respinge recursul declarat ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul inculpatului Ț. M. R., împotriva încheierii din data de 17.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția II penală, în dosarul nr._, pe care îl obligă la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. – N. L. M. S. D. F.
GREFIER,
Victorița S.
Red./Thred.C.N.L./2 ex./04.02.2014
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
