Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2445/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2445/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-12-2013 în dosarul nr. 2445/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.2445/R
Ședința publică din data de 27 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. C. N.
JUDECĂTOR: S. M.
JUDECĂTOR: F. D.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror M. V..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpata B. E., împotriva încheierii din data de 20.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția II penală, în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată B. E., aflată în stare de arest, asistată de apărător ales, avocat Podolianu V., în baza împuternicirii avocațiale nr._/27.12.2013 emisă de Baroul București – Cabinet Individual, depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentei inculpată B. E., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de inculpata B. E..
Astfel, solicită să se constate poziția procesuală de recunoaștere a inculpatei, în raport de ceilalți inculpați, învederând că aceasta ar trebui să beneficiere de egalitate de tratament, inculpata fiind singura care se află în stare de arest și care a recunoscut săvârșirea faptei.
Totodată, solicită să se constate că inculpata nu are antecedente penale și că datorită acesteia o parte din ceilalți coinculpați au fost trimiși în judecată.
Arată că deși temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, totuși perioada stării de arest a dus la o diminuare a pericolului concret pentru ordinea publică.
Mai arată că inculpata este unic întreținător de familie, existând la dosarul cauzei înscrisuri în acest sens, solicitând punerea în libertate a inculpatei, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În consecință, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii ca fiind legală și temeinică, considerând că în mod corect instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatei, apreciind că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că lăsarea inculpatei în libertate ar prezenta un real pericol pentru ordinea publică., având în vedere numărul actelor materiale, valoarea prejudiciului produs, precum și activitatea infracțională desfășurată de inculpată.
Recurenta inculpată B. E., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din 20.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13, Tribunalul București – Secția a II-a Penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei B. E. (fiica lui D. și M., născută la data de 26.02.1974 în mun. București, domiciliată în sat/com. Jilava, ., jud. I., posesoare a C.I. . nr._, C.N.P._, arestată preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 170/U.P. emis în dosarul nr._/3/2013 al Tribunalului București – Secția a II-a Penală) și a menținut arestarea preventivă a inculpatei.
A respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpată, prin apărător ales, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura procesuală a obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 C.pr.pen, iar în baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2453/P/2013 din data de 25.11.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 27.11.2013 sub nr._ 13, a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, inculpata B. E. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune în formă continuată (18 acte materiale) și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (36 acte materiale), fapte prevăzute de art. 26 C.pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 C.pen., art. 290 C.pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
În fapt, s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpata B. E. i-a ajutat pe inculpații L. M. A., D. Bogdna, P. M., B. L.-Bebică, B. T., Bănuțu F., B. F., G. R., M. A. și Bănuțu N. să săvârșească fapte de înșelăciune în dauna unor unități bancare, prin procurarea actelor false pe care aceștia le-au folosit pentru inducerea în eroare a reprezentanților unităților bancare și, respectiv, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpata a întocmit și a completat în fals documentele pe care inculpații sus-menționați le-au folosit pentru inducerea în eroare a reprezentanților unităților bancare.
Prin ordonanța din data de 05.06.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a luat față de inculpată măsura reținerii pe o durată de 24 ore, ulterior inculpata fiind arestată preventiv pe o durată de 29 de zile, de la data de 06.06.2013 până la data de 04.07.2013, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 170/U.P./06.06.2013 de către Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013, reținându-se că sunt incidente dispozițiile art. 143 alin. 1 C.pr.pen. și art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen.
Prin încheierea de ședință din data de 06.06.2013 pronunțată de Tribunalul București -Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013, s-a apreciat că la acel moment existau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpată a infracțiunilor pentru care este cercetată, în sensul prevederilor art. 143, art. 681 C.pr.pen., art. 5 parag. 1 lit. c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, s-a apreciat că în cauză sunt probe și indicii temeinice în sensul că inculpata a comis faptele pentru care este urmărită penal. În acest sens, s-au avut în vedere declarațiile inculpaților D. B., B. L.-Bebică, B. T., B. F., L. M. A., declarația inculpatei B. E., convorbirile telefonice purtate între învinuiți si inculpați, interceptate și înregistrate in baza actelor de autorizare emise în cauză, documentele ridicate cu ocazia efectuării perchezițiilor la domiciliile învinuiților și inculpaților, procesele-verbale de recunoaștere de pe planșă fotografică, toate acestea aflându-se la dosarul de urmărire penală și care formează un amplu ansamblu probator și din care rezultă indicii temeinice că inculpata a săvârșit faptele pentru care este cercetată.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă punerea în libertate a inculpatei, s-au avut în vedere natura și gravitatea faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, perseverența inculpatei în activitatea infracțională, natura și gravitatea faptelor comise, circumstanțele personale și atitudinea acesteia pe parcursul cercetărilor.
Astfel, gravitatea faptelor a rezultat din modalitatea în care s-a acționat (cooperarea mai multor persoane, efectuarea de demersuri numeroase, inducerea în eroare a angajaților unităților bancare prin prezentarea unor înscrisuri falsificate), scopul urmărit (. posesia unor sume de bani foarte mari) și urmările negative pe care activitatea acestora le-a produs unităților bancare (prejudiciul).
La aprecierea periculozității inculpaților s-au avut în vedere și rolurile pe care aceștia le-au avut la punerea în practică a planului infracțional și multitudinea de activități pe care le-au desfășurat în acest scop: colaborarea în vederea falsificării de înscrisuri, crearea de legături pentru a realiza circuitul acestor înscrisuri, stabilirea unor legături cu funcționarii bancari care facilitau obținerea de credite, cunoscând că actele privitoare la venituri sunt false, împărțirea sumelor de bani provenite din credite.
De asemenea, s-a reținut că inculpata B. E. mai este cercetată pentru fapte de același gen, pe numele său fiind emis la data de 28.03.2009 mandatul de arestare preventivă nr. 39/UP/28.03.2009 de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureșt, precum și faptul că inculpata B. E. nu are loc de muncă, câștigându-și principalele mijloace de existență din săvârșirea de fapte de acest gen.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, în baza art. 3002 C.pr.pen., a reținut că luarea măsurii arestării preventive prin încheierea de ședință din data de 06.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013 este legală și temeinică, la acel moment fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C.pr.pen. și art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen.
În privința indiciilor temeinice din care a rezultat că inculpata ar fi prezumtiva autoare a infracțiunilor reținute în sarcina sa, s-a reținut că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a apreciat că acestea presupun existența faptelor sau informațiilor apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea (cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit), nefiind necesare la momentul luării măsurii arestării preventive probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă (cauza Murray c. Regatului Unit).
Astfel, la momentul luării măsurii arestării preventive existau indicii temeinice de natură să convingă un observator obiectiv că inculpata a săvârșit faptele de care este acuzată, pe baza mijloacelor de probă menționate și analizate în încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive. Totodată, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind avute în vedere natura și gravitatea infracțiunilor imputate, modalitatea concretă în care se presupune că au fost comise faptele, care conturează ideea că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a mai constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în continuare.
Astfel, s-a reținut că există indicii temeinice în sensul art. 681 C.pr.pen. și art. 5 pct. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de natură să convingă un observator obiectiv că inculpata ar fi săvârșit infracțiunile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive și, ulterior, trimiterea în judecată; în acest sens, instanța a avut în vedere declarațiile celorlalți inculpați, precum și declarația inculpatei B. E. de recunoaștere a comiterii faptelor reținute în sarcina sa, convorbirile telefonice purtate între inculpați, documentele ridicate cu ocazia efectuării perchezițiilor la domiciliile învinuiților și inculpaților, procesele-verbale de recunoaștere de pe planșă fotografică.
Tribunalul a mai reținut că, referitor la îndeplinirea condițiilor impuse de art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., este incontestabil faptul că inculpata este învinuită de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește probele că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, au fost avute împrejurări ce rezultă din materialul probator de la dosar, respectiv: numărul mare al actelor materiale presupuse a fi comise de către inculpată în formă continuată, prejudiciul deosebit pretins a fi comis în dauna părților civile, cooperarea inculpatei cu alte persoane cercetate în prezenta cauză în calitate de inculpați, prin inducerea în eroare a angajaților unor unități bancare și prin prezentarea unor înscrisuri presupus a fi fost falsificate.
Tribunalul a considerat că, aprecierea că lăsarea în libertate a unui inculpat prezintă un pericol concret pentru ordinea publică se realizează de la caz la caz și trebuie motivată. În jurisprudența CEDO se admite că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor și prin reacția publică la săvârșirea lor, pot da naștere unui pericol pentru ordinea publică ce ar putea să justifice arestarea preventivă cel puțin pentru o perioadă de timp. O bănuială puternică privind comiterea de către inculpat a unor infracțiuni grave poate justifica inițial detenția (cauza Hass c. Poloniei). Totuși, după o anumită perioadă de timp, ea nu mai este suficientă, fiind necesar ca instanțele să aducă alte motive care să justifice continuarea privării de libertate (cauzele Yilmazc. Turciei; Jaworski c. Poloniei; Garringuec c. Franței).
În cauza C. c. României, Curtea a observat că nu există o jurisprudență națională care să fie în mod constant coerentă în materie și că instanțele române au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței "pericolului pentru ordinea publică", printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și profilul personal al acestuia. De asemenea, Curtea a mai observat că noțiunea de "împiedicare a bunei desfășurări a urmăririi penale" este diferită de cea de "pericol pentru ordinea publică’’ fiind două temeiuri de arestare diferite.
Existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă în continuare lăsarea în libertate, la acest moment, a inculpatei a fost dovedit în cauză. Tribunalul nu a prezumat existența acest pericol, ci s-a raportat atât la circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, cât și la circumstanțele personale ale inculpatei.
Astfel, s-a apreciat că în cauză există indicii temeinice care fundamentează presupunerea rezonabilă că faptele ar fi fost săvârșite de către inculpată.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatei – constând în aceea că are probleme de sănătate și are un copil minor în întreținere care, de asemenea, are probleme de sănătate, iar mama inculpatei este bolnavă - instanța a reținut că acestea nu diminuează cu nimic gravitatea pe care o prezintă faptele cu privire la care există suspiciunea rezonabilă că inculpata le-ar fi săvârșit și, în consecință, nici pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatei. Astfel, a fost avută în vedere rezonanța socială a faptelor grave de care este acuzată inculpata, lăsarea sa în libertate ducând la crearea unei stări neliniște în rândul opiniei publice și de neîncredere în posibilitatea organelor judiciare de a reacționa ferm împotriva încălcării legii penale.
S-a apreciat că starea de nesiguranță și de temere care s-ar produce prin lăsarea în libertate a inculpatei trebuie privită și din perspectiva faptului că este necesară intensificarea eforturilor de combatere a acestui gen de fapte de înșelăciune, pentru descurajarea persoanelor tentate să comită astfel de fapte.
În acest context, instanța a apreciat că, în ciuda circumstanțelor personale favorabile ale inculpatei, scopul măsurilor preventive prevăzut în dispozițiile art. 136 C.pr.pen. nu se poate realiza printr-o altă măsură preventivă mai puțin severă, care nu ar fi de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal, mai ales la acest moment procesual, și nici reala conservare a ordinii publice, fiind contrar acesteia ca persoanele care comit fapte grave să fie cercetate în stare de libertate.
Totodată, instanța a mai constatat că, din fișa de cazier judiciar a inculpatei mai rezultă faptul că aceasta a fost sancționată administrativ în anul 2011 de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
De asemenea, instanța a reținut că privarea de libertate a inculpatei nu a depășit un termen rezonabil, având în vedere că aceasta a fost reținută și cercetată în stare de arest preventiv de la data de 05.06.2013, iar data sesizării instanței prin rechizitoriul nr. 2453/P/2013 a fost 27.11.2013.
Referitor la scopul măsurilor preventive prevăzut în dispozițiile art. 136 C.pr.pen., respectiv buna desfășurare a procesului penal, Tribunalul a apreciat că nu se poate realiza printr-o altă măsură preventivă mai puțin severă.
Astfel, s-a reținut că la acest moment procesual, când încă nu a început cercetarea judecătorească, buna desfășurare a procesului penal ar fi afectată de lăsarea în libertate a inculpatei, prin prisma aspectelor anterior prezentate.
Tribunalul a luat act de faptul că inculpata recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina sa, dar, punând în balanță argumentele pentru lăsarea sa în libertate, cât și cele pentru privarea acesteia de libertate, acestea din urmă înclină balanța în favoarea desfășurării procesului penal cu inculpata în stare de arest preventiv.
Desigur că cercetarea în stare de libertate a celorlalți inculpați nu poate constitui un argument în favoarea cercetării și a inculpatei tot în stare de libertate, din moment ce luarea măsurii procesuale preventive a arestării preventive constituie o măsură care se ia în mod individual, prin raportare la circumstanțele reale ale faptelor și la cele personale ale fiecărui inculpat, iar nu prin raportare la elemente extrinseci acestor aspecte, cum ar fi situația juridică în care se află ceilalți inculpați cercetați în aceeași cauză.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpata B. E., criticând –o pentru aceea că, în mod nelegal și netemeinic a fost menținută arestarea preventivă a inculpatei, având în vedere că ceilalți coinculpați în cauză sunt liberi, că inculpata a recunoscut fapta comisă, că, timpul scurs de la comiterea infracțiunii a diminuat din pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate.
A arătat că este singura întreținătoare a familiei sale, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea sa de a nu părăsi localitatea .
Examinând recursul declarat în cauză, sub aspectul motivelor invocate, Curtea apreciază că este neîntemeiat.
Inculpata aste trimisă în judecată pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată. În esență, s-a reținut în sarcina sa faptul că, a ajutat pe inculpații L. M., D. B., P. M., M. A., B. L., Bănuțu N., G. R., B. F., să comită fapte de înșelăciune în dauna unor unități bancare, prin procurarea unor acte false, pe care inculpații le-au folosit pentru inducerea în eroare a societăților bancare.
În mod corect a reținut prima instanță faptul că, se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că există indicii că inculpata a comis faptele pentru care este cercetată, fapte cu un grad deosebit de ridicat de pericol social, având în vedere consecințele produse și anume, pagubele mai cauzate unităților bancare, numărul mare de acte materiale care compun aceste infracțiuni, ce denotă o persistență infracțională deosebită a inculpatei.
La aprecierea pericolului pe care lăsarea inculpatei în libertate l-ar prezenta pentru ordinea publică, în mod corect a fost avut în vedere și faptul că, inculpata mai este cercetată pentru fapte de același gen, fiind emis pe numele său un alt mandat de arestare preventivă, nr. 39UP/28.03.2009.
Existența indiciilor temeinice că inculpata a comis faptele pentru care este cercetată rezultă din înscrisurile ridicate de la inculpați cu ocazia percheziției domiciliare, din declarațiile celorlalți inculpați, declarațiile inculpatei de recunoaștere a faptelor, procesele verbale de recunoaștere a inculpatei din planșele foto.
În jurisprudența CEDO s-a admis faptul că, anumite infracțiuni, prin natura și gravitatea lor și prin reacția opiniei publice la comiterea lor pot da naștere unui pericol pentru ordinea publică ce ar putea să justifice arestarea preventivă cel puțin pentru o perioadă de timp. Având în vedere reacția opiniei publice la comiterea unui asemenea gen de fapte, în mod corect s-a apreciat că lăsarea inculpatei în libertate ar prezenta un astfel de pericol.
În mod corect a apreciat prima instanță faptul că privarea de libertate a inculpatei nu a depășit un termen rezonabil, astfel cum este prevăzut în art. 5 din CEDO.
Faptul că ceilalți inculpați în cauză sunt cercetați în stare de libertate, nu reprezintă un argument în favoarea punerii în libertate a inculpatei, întrucât întrunirea cerințelor arestării se analizează în cadrul fiecărui inculpat în parte iar din acest punct de vedere situația inculpatei este diferită de a celorlalți, întrucât aceasta, așa cum s-a mai arătat mai este cercetată pentru fapte asemănătoare .
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că recursul declarat de inculpată este neîntemeiat, motiv pentru care, în temeiul art. 385/15 pct. 1 litera b C.p.p., îl va respinge ca neîntemeiat.
Conform art. 192 alin. 2 C.p.p., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B. E., împotriva încheierii din data de 20.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția II penală, în dosarul nr._ 13, pe care o obligă la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.12 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. – N. L. M. S. D. F.
GREFIER,
Victorița S.
Red./Thred.C.N.L./2 ex./07.02.2014
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
