Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 957/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 957/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 957/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.957/A
Ședința publică din data de 09 iulie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
JUDECĂTOR: C.-V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul condamnat H. XIANGBIAO cu privire la Decizia penală nr.292/A din data de 15 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit contestatorul condamnat H. XIANGBIAO.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat atașarea fișei ECRIS a Dosarului nr._, precum și depunerea la prezentul dosar, în data de 07 iulie 2015, din partea apărătorului ales al contestatorului condamnat, a unei cereri prin se învederează că acesta nu se poate prezenta în fața Curții, întrucât se află în exercitarea unui contract de muncă pe teritoriul Republicii M., conform înscrisurilor anexate, este indicat un nou domiciliu procesual ales al contestatorului condamnat și se solicită efectuarea unei adrese către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, pentru emiterea unei caracterizări cu privire la acesta, după care:
Curtea, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe de a judeca contestația la executare cu care a fost sesizată și pune în discuție declinarea competenței în favoarea Tribunalului I..
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepției invocate de Curte și declinarea competenței de judecare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului I..
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 12 iunie 2015, a fost înregistrată pe rolul acestei Curți contestația la executare formulată de contestatorul condamnat H. XIANGBIAO cu privire la Decizia penală nr.292/A din data de 15 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în Dosarul nr._ .
Prin aceasta, contestatorul condamnat, invocând dispozițiile art.598 alin.1 lit.c teza a II-a din Codul de procedură penală (existența unei împiedicări la executare), a solicitat modificarea conținutului programului de supraveghere, în sensul de a i se încuviința să țină legătura cu consilierul de probațiune numai telefonic și să se prezinte în fața acestuia doar o dată pe an, pe motiv că și-a găsit un loc de muncă pe teritoriul unui alt stat (indicat, ulterior, a fi Republica M.), iar membrii familiei, unii dintre aceștia fiind grav bolnavi, se află în C., împrejurări care fac imposibilă, inclusiv din punct de vedere financiar, prezența sa pe teritoriul României o dată la 3 luni.
Analiza actelor dosarului relevă că, prin Decizia penală nr.292/A din data de 15 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr._, rămasă definitivă prin nerecurare, Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală a admis apelul declarat de inculpatul H. XIANGBIAO împotriva Sentinței penale nr.6 din data de 20 aprilie 2012 a Tribunalului I., pe care a desființat-o în parte și, în rejudecarea pe fond a cauzei, a dispus, între altele, conform art.861 și urm. din vechiul Cod penal, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată de prima instanță pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art.255 alin.1 din vechiul Cod penal rap. la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.74 alin.1 lit.a, art.75 alin.2 și art.80 alin.2 din vechiul Cod penal, pe un termen de încercare de 5 ani, pe durata căruia i-a impus acestuia să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.863 alin.1 lit.a-d din vechiul Cod penal, între care și aceea de a se prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Prin prezenta contestație la executare, având drept temei dispozițiile art.598 alin.1 lit.c teza a II-a din Codul de procedură penală, contestatorul condamnat solicită modificarea conținutului acestei măsuri de supraveghere, pe motivul ivirii unei împiedicări la executarea sa.
Din interpretarea dispozițiilor art.598 alin.2 din Codul de procedură penală, rezultă că, în cazul prevăzut de art.598 alin.1 lit.c, contestația la executare este de competența instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută, însă aceasta este instanța de apel numai dacă se invocă o nelămurire cu privire la dispoziții din hotărârea pronunțată de instanța respectivă, situație care nu este incidentă în speță, întrucât temeiul contestației la executare deduse judecății nu îl constituie o nelămurire cu privire la decizia instanței de apel, ci o pretinsă împiedicare la executarea unei măsuri de supraveghere (pe deplin lămurită în ceea ce privește conținutul său), ivită în cursul executării acesteia.
În speță, raportat la acest temei, instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută (chiar dacă ea a fost modificată în apel) este prima instanță, respectiv Tribunalul I., care, ca instanță de executare, potrivit art.418 alin.1 din vechiul Cod de procedură penală (în vigoare la data rămânerii definitive a hotărârii respective), ale cărui dispoziții se regăsesc, în mod identic, în art.553 alin.1 din actualul Cod de procedură penală, a pus în executare inclusiv dispozițiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cu închisoarea aplicate contestatorului condamnat. În același sens, sunt, de altfel, și dispozițiile art.57 alin.2 în ref. la art.47 din Legea nr.253/2013 (privind executarea pedepselor), care stabilesc, în această materie, atribuțiile judecătorului delegat cu executarea de la instanța de executare.
Pe de altă parte, prin art.57 alin.2 în ref. la art.48 din Legea nr.253/2013, se stabilește competența exclusivă a instanței de executare de a dispune, pe parcursul termenului de supraveghere (încercare), la sesizarea consilierului de probațiune sau a judecătorului delegat cu executarea (cel din urmă putând acționa la cererea persoanei supravegheate sau a persoanei vătămate, după consultarea raportului întocmit de către consilierul de probațiune), modificarea conținutului unora dintre obligațiile stabilite în sarcina persoanei supravegheate, impunerea unor noi obligații sau încetarea executării unora dintre obligațiile dispuse, aceeași instanță având, pe cale de interpretare logică, și competența de a se pronunța asupra modificării conținutului unei măsuri de supraveghere stabilite pe durata aceluiași termen, după cum solicită, în speță, contestatorul condamnat, inclusiv sub aspectul admisibilității unei astfel de cereri.
D. urmare, Curtea constată că instanța de apel sesizată de contestatorul condamnat nu are competența materială de a se pronunța asupra contestației la executare formulate de el, această competență aparținând instanței de executare a hotărârii de condamnare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, respectiv Tribunalului I..
În consecință, Curtea, având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, în temeiul art.50 alin.1 din Codul de procedură penală, va declina competența de judecare a contestației la executare formulate de contestatorul condamnat H. XIANGBIAO în favoarea Tribunalului I..
Potrivit art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de desfășurarea procedurii în fața acestei Curți vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.50 alin.1 din Codul de procedură penală rap. la art.57 alin.2 în ref. la art.48 din Legea nr.253/2013, declină competența de judecare a contestației la executare formulate de contestatorul condamnat H. XIANGBIAO (cu domiciliul procesual ales actual la cabinetul avocatului ales M. P.-N. din municipiul București, ..1, ., ., sectorul 3) în favoarea Tribunalului I..
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 iulie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. R.-N. C.-V. G.
GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.V.M.C.
Ex.2 / 16 iulie 2015
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 939/2015. Curtea... | Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia... → |
|---|
