Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia nr. 994/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 994/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 994/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ

Dosar nr._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 994/A

Ședința publică din data de 09.07.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: O. B.

JUDECĂTOR: I. R. B.

GREFIER: R. S.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror C. I..

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile formulate de inculpații D. F. și P. G. C., împotriva sentinței penale nr.2764/03.12.2014.

Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din 24.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la 01.07.2015, 07.07.2015 și respectiv 09.07.2015, când,

CURTEA,

Deliberând asupra apelului de față, a constatat următoarele:

Prin sentința penală nr.2764/03.12.2014, Tribunalul București – Secția I Penală a făcut aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal și a dispus condamnarea inculpatei P. G. C. la câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prev. de art. 52 alin.2 Cod penal rap. la art. 297 alin.1 și art. 308-309 Cod penal, art. 304 alin.1 Cod penal, art. 244 alin.1, 2 Cod penal și art. 367 alin.1 Cod penal, precum și la pedeapsa de 2 luni pentru infracțiunea prev. de art. 323 Cod penal.

S-a aplicat inculpatei pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru infracțiunea de abuz în serviciu și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. la art.66 alin.1 lit.a, b și g Cod penal pe o perioadă de 2 ani și pedeapsa accesorie având același conținut.

In baza art.38 alin.1 Cod penal au fost contopite pedepsele urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani si 20 de zile închisoare în regim de detenție, pedeapsă stabilită în condițiile art. 39 alin.1 C.p.

In baza art. 45 alin.3 lit.a Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor complimentare, inculpata urmând să execute pedeapsa complimentară cea mai grea - 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit.a,b,g C.p. în condițiile prev. de art. 67 alin.2 C.p.

În ceea ce-l privește pe inculpatul D. F. s-a făcut aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal și s-a dispus condamnarea acestuia la pedepsele de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 Cod penal rap. la art. 29 alin.1 lit.a si c din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal și la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 367 alin.1 Cod penal.

In baza art. 67 alin.2 C.p. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a si b C.p. pe o perioadă de 1 an și a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie cu același conținut.

In baza art. 38 alin.1 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 2 luni si 20 de zile închisoare și pedeapsa complimentară în condițiile prev.de art. 67 alin.2 Cod penal, dispunându-se totodată suspendarea sub supraveghere a executării pe un termen de încercare de 3 ani.

S-a dispus obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.226D/P/2009 al Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București au fost trimiși în judecată mai mulți inculpați.

O parte din aceștia au fost judecați și condamnați prin sentința penală nr.41F/17.01.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr.839A/27.06.2014 a Curții de Apel București – Secția II Penală, cauza fiind disjunsă în privința laturii civile și a altor inculpați pe latură penală.

După disjungere s-a format dosarul nr._, instanța fiind învestită cu judecarea cauzei pe latură penală în privința inculpaților M. C., M. D. M., G. C. valeriu E., B. C. I., P. Ș., D. F., C. C. și pavel G.-C., iar pe latură civilă în privința inculpaților S. N. C., G. T. A., E. V. și O. A. C..

În instanță, după parcurgerea procedurii de cameră preliminară, inculpații P. G.-C. și D. F. s-au prevalat de disp. art.396 alin.10 C.p.p.

S-a apreciat că acest lucru este posibil în condițiile în care din interpretarea coordonată a disp. art.374 alin,4 și 396 alin.10 C.p.p., procedura simplificată se aplică până la începerea cercetării judecătorești în cauză.

La urmărirea penală, s-a reținut, în esență, că inculpații G. C. V. E., C. C., B. C. I., D. F., M. D. M., C. M., P. G. C., M. N., P. Ș., G. T. A., S. N. C., E. V. și O. A. C. sub conducerea inculpatului M. C. s-au asociat în scopul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, evaziune fiscală, fals, spălare de bani, prejudiciind astfel un mare număr de părți civile, persoane fizice și juridice.

La urmărirea penală s-au administrat următoarele probe: declarații inculpați; declarații martori; înscrisuri.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpații din prezenta cauză s-au asociat în scopul comiterii unor infracțiuni de înșelăciune, evaziune fiscală, fals în înscrisuri, toate acestea având ca scop prejudicierea unui număr mare de părți civile și obținerea unor sume importante de bani și bunuri.

Rolul conducător în grupare și implicarea infracțională cea mai importantă a avut-o inculpatul M. C., secondat de inculpata M. D. M..

La rândul său, ceilalți inculpați, legați fiind fie de relații de rudenie sau de prietenie cu inculpatul M. C., l-au ajutat pe acesta în diferite segmente în realizarea activității infracționale(și în prejudicierea părților civile), inculpatul neputând avea succes în realizarea scopurilor sale fără ajutorul acestora.

Astfel, inculpata P. G. C., a furnizat, în cursul lunii ianuarie 2008 fără drept informații cu privire la depozitele constituite de V. M. la MKB ROMEXTERRA BANK precum și cu privire la persoana împuternicită pe conturi V. C., a acceptat rezoluția infracțională de a-l ajuta pe M. C. să sustragă suma de 2.428.300 lei din contul deținut de V. M., a sustras în cursul lunii ianuarie 2008 din dosarul aflat în custodia băncii copie xerox a cărții de identitate aparținând numitei V. C. și fișa specimenului de semnătură pe care le-a pus la dispoziția lui M. C. în scopul confecționării prin plăsmuire a unui document de identitate falsificat pe care acesta a aplicat poza inc. S. N. C. și falsificării prin contrafacerea scrierii a semnăturii împuternicitului pe cont, a pus la dispoziția lui M. C. formular de cerere de desființare depozit și formular de ordin de plată în vederea completării fără drept, a primit la data de 17.01.2008 de la S. N. creând aparența că această persoană este în fapt V. C. documente despre care aceasta cunoștea că sunt falsificate respectiv contract de vânzare-cumpărare, ordin de plată, cerere lichidare depozit, i-a determinat pe funcționarii bancari B. D., M. Anduța și A. D. să execute din culpă operațiuni de lichidare depozit constituit de V. M., de transfer respectiv avizare transfer a sumei de 2.428.300 lei în conturile persoanei fictive M. C. prin punerea la dispoziția acestora de documente falsificate creându-le convingerea că aceste documente sunt valide, s-a asociat cu M. C. și M. N. în scopul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în dauna părții civile V. M., a primit suma de 10.000 lei de la M. C. după executarea activităților infracționale cunoscând că aceste sume de bani aparțin în drept numitei V. M..

La rândul său, inculpatul D. F. a înlesnit activitatea infracțională desfășurată de inc. M. C. în relația cu . constând în aceea că în cursul anului 2001 la solicitarea inc. M. C. a preluat fictiv . SRL și . INVEST SA în calitate de asociat și administrator deși cunoștea că în fapt acestea erau administrate de inc. M. C., a constituit . SRL dobândind în mod fictiv calitatea de asociat și administrator întrucât cunoștea că în fapt această societate urma să fie administrată de inc. M. C., a deschis conturi bancare, în cursul anului 2002 a emis procuri pentru efectuarea de operațiuni bancare în conturile . SRL și . SRL către B. C. persoană despre care cunoștea că acționează în calitate de persoană interpusă înlesnind astfel activitățile infracționale de spălare de bani derulate prin intermediul acestor societăți în perioada 2001-2006, a executat întocmai orice însărcinare trasată de inculpatul M. C. cu privire la aceste societăți, a aderat la o asociere constituită de inc. M. C. în scopul comiterii de infracțiuni, în vederea obținerii pentru sine și pentru alții de foloase materiale injuste.

Această situație de fapt s-a dovedit cu ansamblul probator administrat la urmărirea penală, precum și cu declarațiile de recunoaștere date de inculpați la urmărirea penală și în instanță.

Cât privește aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a apreciat că aceasta este legea nouă(codul penal intrat în vigoare la 01.02.2014) datorită limitelor de pedeapsă mai reduse privind infracțiunile de înșelăciune (actual art.244 alin.2 C.p.) și grup criminal organizat (art.367 alin.1 C.p., ce a înglobat și dispozițiile fostului art.323 Cod Penal din 1968).

De aceea, toate referirile din acest dosar au menționat textele legale cuprinse în codul penal intrat în vigoare la 01.02.2014.

În privința încadrării juridice s-a apreciat că este deficitară reținerea în sarcina inculpatei P. G. C. a disp. art.31 alin.1 Cod Penal din 1968 rap. la art.246 rap. la art.248 alin.1 Cod Penal din 1968, în condițiile în care funcționarii bancari nu sunt funcționari publici în sensul fostului art.145 C.p., câtă vreme băncile sunt societăți comerciale, persoane de drept privat comercial.

Așa fiind, au fost reținute disp. art.52 alin.2 Cod Penal din 2014 rap. la art.297 alin.1 și art.308-309 Cod Penal din 2014, cu aplic. art.5 C.p.

La stabilirea și aplicarea pedepsei, au fost avute în vedere disp. art.74 Cod penal.

Astfel, cu privire la inculpata P. G. C., tribunalul a reținut că, deși inculpata nu are antecedente penale și a recunoscut faptele, gravitatea concretă a faptei este deosebit de mare, ținând cont de valoarea deosebit de mare a prejudiciului, nerecuperat încă, de faptul că inculpata avea calitatea de funcționar bancar și astfel a avut mai ușor acces la contul bancar al numitei V. M., pe care l-a golit în totalitate, după cum reține instanța că inculpata a săvârșit faptele în concurs real de infracțiuni.

Tribunalul a reținut și că art.309 C.p. prevede o cauză de agravare, în condițiile în care faptele inculpatei au produs consecințe deosebit de grave.

În atari condiții, chiar aplicând pedepse orientate spre minim (și reduse conform art.396 alin.10 C.p.p.) pentru a da eficiență împrejurărilor favorabile inculpatei (lipsa antecedentelor penale, studii superioare, atitudine sinceră, cu loc de muncă), ținând cont și de cauzele de agravare și atenuare a răspunderii penale, pedepsele aplicate inculpatei tot variază între 2 ani și 2 luni închisoare.

Cu privire la inculpatul D. F., Tribunalul a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, că a avut o contribuție sensibil mai redusă la desfășurarea activității infracționale, că a avut o atitudine sinceră, motiv pentru care vor fi aplicate pedepse în limitele minime prevăzute de lege și reduse cu 1/3 în baza art.396 alin.10 C.p.p.

S-a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, fiind pe deplin aplicabile disp. art.91 C.p. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (singura modalitate neprivativă de executare a pedepsei posibilă față de limitele de pedeapsă prevăzute de codul penal).

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații D. F. și P. G. C.

Apelantul – inculpat D. F. a susținut în motivele de apel în esență, că nu a cunoscut activitatea infracțională desfășurată de inculpatul M. C. G., fiind manipulat de acesta. A arătat că nu există probe din care să rezulte săvârșirea infracțiunilor cu excepția recunoașterii, ceea ce nu este suficient pentru a se dispune condamnarea sa.

Apelanta – inculpată P. G. C. a criticat soluția exclusiv prin prisma cuantumului pedepselor aplicate arătând în principal că deși s-a reținut în considerente că pedepsele vor fi reduse cu 1/3, acest lucru nu s-a reflectat și în dispozitiv, precum și faptul că s-a dat dublă relevanță concursului de infracțiuni atât la stabilirea pedepselor în individualitatea lor, cât și la aplicarea pedepsei rezultante, dar și faptul că pedepsele aplicate nu au avut în vedere periculozitatea faptelor și a susținut că atâta timp cât pentru infracțiunea cea mai grea s-a aplicat o pedeapsă la limita minimă nu este justificată orientarea spre limita maximă în cazul celorlalte infracțiuni reținute.

A mai solicitat să fie avute în vedere circumstanțele personale, cât și faptul că aceasta este o persoană integrată în societate, astfel încât se poate dispune suspendarea executării.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art.417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază nefondate apelurile formulate de inculpații D. F. și P. G. C., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Se reține că inculpații au fost trimiși în judecată pentru asocierea la un grup infracțional constituit în scopul comiterii unor infracțiuni de înșelăciune, evaziune fiscală, fals în înscrisuri, toate acestea având ca scop prejudicierea unui număr mare de părți civile și obținerea unor sume importante de bani și bunuri.

Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art.375 Cod procedură penală, inculpații declarând personal că recunosc în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina acestora, declarațiile de recunoaștere coroborându-se întrutotul cu declarațiile celorlalți inculpați, declarațiile martorilor, procesele-verbale de redare a comunicărilor interceptate și înscrisurile ridicate.

Cu toate acestea, Curtea apreciază necesar a analiza cu precădere criticile expuse oral de apărătorul inculpatului D. F., care, dat fiind că antamează indirect situația de fapt, se impun a fi cenzurate de instanța de apel.

Astfel, aceste apărări vizează de fapt vinovăția inculpatului în raport de acuzațiile aduse prin actul de sesizare, deși aceasta a solicitat aplicarea procedurii simplificate recunoscând săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute prin rechizitoriu și arătând că are cunoștință de probele administrate pe care și le însușește, ulterior arătând că nu a avut cunoștință de activitatea infracțională derulată de inculpatul M., fiind „folosit” de acesta.

Recunoașterea vinovăției în cadrul acestei proceduri are caracter irevocabil și trebui să fie totală și necondiționată sub toate aspectele de fapt, singura contestare posibilă fiind aceea privind încadrarea juridică a faptelor, iar criticile în apel încalcă caracterul irevocabil, total și necondiționat al declarației date în conformitate cu art. 374 al. 4 și art. 375 Cod procedură penală.

Deși aceste apărări ale inculpatului nu pot fi avute în vedere, din moment ce aceasta s-a prevalat în fața primei instanțe de dispozițiile art. 374 al. 4 și art. 375 Cod procedură penală, Curtea constată că probele administrate în cursul urmăririi penale converg în sensul susținerii tezei acuzării, relevante fiind procesele verbale de redare a înregistrărilor efectuate care confirmă declarațiile coinculpaților și ale martorilor relativ la implicarea activă a inculpatului în activitatea infracțională, aspect ce exclude așazisa „folosire”. D. fiind că aspectele relevante din cuprinsul acestora au fost redate detaliat în cuprinsul actului de sesizare și însușite de prima instanță, reluarea acestora de instanța de apel apare ca redundantă.

Cât privește aprecierea asupra legii penale mai favorabile, în mod corect prima instanță a identificat legea nouă ca fiind mai favorabilă în contextul în care limitele de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care cei doi au fost trimiși în judecată sunt mult reduse în raport de reglementarea anterioară, chestiunea nefiind de altfel, contestată în apel.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, contrar criticilor formulate de apelanți, Curtea constată că pedepsele stabilite de către instanța de fond sunt just individualizate în raport cu toate criteriile menționate în art.74 din Codul penal, având în vedere limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 396 al. 10 Cod procedură penală, critica apărătorului inculpatei P. G. fiind nefondată sub acest aspect.

D. fiind că în cazul inculpatului D. F. pedepsele aplicate de prima instanță coincid cu chiar minimul special, în lipsa oricăror alte elemente care să poată contura existența unor circumstanțe atenuante, instanța nu are temei pentru a proceda la reindividualizarea acestora.

În privința inculpatei P. G., atât pedepsele aplicate, cât și pedeapsa rezultantă, sunt proporționale cu gravitatea, indiscutabil ridicată, a faptelor săvârșite, evidențiată de împrejurările concrete de comitere, de valoarea mare a produsului infracțiunii, de derularea activității infracționale o durată îndelungată, de calitatea inculpatei P. G. și numărul funcționarilor implicați de aceasta în activitatea infracțională, afectând astfel atât încrederea în onestitatea lor, cât și prestigiul instituțiilor bancare în care își desfășurau activitatea și, totodată, echitabilă în raport cu datele ce caracterizează în mod favorabil persoana inculpatei, vârsta acesteia, lipsa oricăror antecedente penale, care, deși nu se justifică a fi reținute drept circumstanțe atenuante judiciare, tocmai în considerarea gravității faptei comise, se reflectă corespunzător în aceea că pedepsele sunt orientate spre limita minimă.

Astfel, dacă în cazul altor infracțiuni lipsa antecedentelor penale, cariera profesională etc. sunt elemente menite a reliefa un pericol social mai redus, în cazul infracțiunilor de serviciu aceste elemente constituie adevărate premise pentru comiterea infracțiunii (de pildă în cazul în care o persoană are antecedente penale, ori nu are un loc de muncă stabil, nu poate în mod concret să ocupe funcția care să îi permită ca în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu să săvârșească astfel de infracțiuni).

Or, tocmai experiența profesională a inculpatei ar fi presupus desfășurarea în condiții firești a activității sale, însă aceasta a urmărit, de la un anumit moment, să obțină avantaje patrimoniale necuvenite, speculând tocmai informațiile pe care în virtutea funcției le avea, tocmai de aceea apare ca justificată și orientarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice spre limita maximă.

Critica apărării cum că s-ar fi dat dublă relevanță concursului de infracțiuni nu poate fi primită, deoarece apare evident că periculozitatea unei infracțiuni este mai ridicată în cazul comiterii acesteia sub forma unei pluralități, fiind lezate mai multe valori sociale și reflectă o periculozitate sporită a infractorului care încalcă mai multe reguli de conduită a căror respectare este protejată de legea penală, elemente ce trebuie avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor în individualitatea lor, în timp ce sporul de pedeapsă are ca scop evitarea sentimentului de impunitate ce s-ar putea crea pentru neexecutarea pedepselor mai mici contopite.

Sub aspectul modalității de individualizare a executării, apare evident că față de cuantumul pedepsei rezultante nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune executare pedepsei în altă modalitate decât a detenției.

Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții inculpați P. G. C. și D. F. și-i va obliga pe aceștia la plata sumei de 400 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat din care câte 75 lei, onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții inculpați P. G. C. și D. F. împotriva sentinței penale nr.2764/03.12.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.

Obligă pe apelanții inculpați la plata sumei de 400 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat din care câte 75 lei, onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință Publică, azi 09.07.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

O. B. I. R. B.

GREFIER,

R. S.

Red. B.O./ 09.09.2015

Tehnored.V.D./5 ex./21.07.2015

T.B.S1 – jud. A.M.M.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 957/2015....		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... →

Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia nr. 994/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia nr. 994/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI