Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 939/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 939/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 939/2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.939
Ședința publică din data de 30 iunie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I.-T. C. B.
JUDECĂTOR: M. D. G.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror A. C..
Pe rol, se află pronunțarea apelului formulat de inculpata C. D. împotriva sentinței penale nr.67 din data de 28.04.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.06.2015 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării astăzi, 30 iunie 2015, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.67 din data de 28.04.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în baza art. 386 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 6 din Legea nr.241/2005, modificată, în art. 6 din Legea nr. 241/2005, modificată, cu aplicarea art.5 Cod penal, constatând că dispozițiile Codului penal de la 1969 sunt mai favorabile inculpatei.
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, modificată, cu aplicarea art.5 Cod penal și a art. 396 alin.10 Cod procedura penal, a fost condamnată inculpata C. D. [(fostă M.), fiica lui M. și P., născută la data de 02.10.1974 în ., cu același domiciliu, CNP_, cetățenie română, studii - liceu, administrator firmă, fără antecedente penale], la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 81 rap. la art. 82 Cod penal de la 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 (opt) luni închisoare, pentru un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
Au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal de la 1969, în condițiile art. 71 alin.5 Cod penal de la 1969.
S-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 și 84 Cod penal de la 1969.
A fost obligată inculpată, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D. .., cu sediul în ., să plătească părții civile Statul Român reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, suma totală de 2.820 lei, din care 1.132 lei reprezintă impozit pe veniturile din salarii, 1.064 lei reprezintă contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați, 56 lei reprezintă contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate reținută de la asigurați și 568 lei reprezintă contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați, precum și accesoriile calculate la această sumă totală (dobânzi, penalități), potrivit dispozițiilor legale privind creanțele bugetare, până la achitarea integrală a debitului principal.
A fost instituit sechestru asigurător asupra bunurilor proprietatea inculpatei și ale părții responsabile civilmente, prezente sau viitoare, până la concurența prejudiciului în sumă totală de 2.820 lei și a accesoriilor fiscale calculate la această sumă, potrivit dispozițiilor legale privind creanțele bugetare, până la achitarea integrală a debitului principal.
A fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare, statului.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 1 august 2014, organele de cercetare penală ale poliției judiciare s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpata C. D., în calitate de administrator al S.C. D. .., cu sediul în ., a reținut și nu a vărsat la bugetul consolidat al statului, în termenul legal, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, creând astfel un prejudiciu cu bugetului general consolidat al statului, în cuantum de 2.799 lei. Faptul că societatea înregistra obligații restante, reprezentând impozite și contribuții cu regim, de reținere la sursă, reiese și din adresa nr.7443/15.04.2014 emisă se Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de Vede din care rezultă că obligațiile restante, la acea dată, erau de 2.820 lei, sumă la care s-au calculat dobânzi, majorări și penalități. Pentru stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului și dacă a fost produs cu intenție, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice, de către inspectorii antifraudă din cadrul Direcției de Combatere a Fraudelor, detașați la P. de pe lângă Tribunalul Teleorman, raport în care s-au concluzionat următoarele: S.C. D. .. a reținut pe ștatele de plată contribuțiile salariale (C.A.S., CASS, șomaj) și impozitul pe venitul din salarii, acestea fiind declarate la organul fiscal competent; societatea nu și-a îndeplinit obligațiile de achitare în termenul legal a impozitului pe venitul din salarii și a contribuțiilor salariale reținute ca stopaj la sursă, rezultând din analiza efectuată că aceasta nu a făcut nicio plată aferentă impozitului pe veniturile din salarii, din luna august 2008 până în prezent, în cazul C.A.S, CASS și contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați, în perioada februarie 2009 până în prezent, fiind efectuate un număr de patru plăți; C.A.S, CASS, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați, au fost reținute pe ștatele de plată și nu au fost virate în termenul legal de 30 de zile, de la scadență, în conturile stabilite de lege, în perioada februarie 2009 – octombrie 2013; în cazul impozitului pe veniturile din salarii, perioada în care au fost reținute pe ștatele de plată și nu au fost virate în termenul legal de 30 de zile, de la scadență, în conturile stabilite de lege este august 2008 - octombrie 2013; nu au fost depistate cauze economice care să conducă la neachitarea în termen a debitelor aferente impozitului și contribuțiilor cu reținere la sursă; lichiditățile evidențiate în bilanțuri, sunt următoarele: anul 2009 – 30.240 lei; anul 2010 – 22.267 lei; anul 2011 – 26.143 lei; anul 2012 – 27.075 lei; anul 2013 – 38.175 lei; societatea nu a evidențiat creanțe de recuperat în bilanțurile analizate; inspectorii antifraudă au precizat că nu se pot pronunța cu privire la stabilirea dacă la momentul fiecărei plăți a salariului către angajați, societatea dispunea de sume de bani suficiente pentru a achita valoarea brută a acestora, deoarece nu au avut la dispoziție evidența contabilă a S.C. D. .. pentru a putea efectua verificările necesare, inculpata motivând că aceasta a fost distrusă la inundațiile din aprilie 2014; s-au reținut, în urma analizării fișei sintetice pe plătitor a S.C. D. .., ca debite restante la bugetul consolidat al statului, astfel: impozitul pe veniturile din salarii, debit neachitat – 1.132 lei, dobândă – 886 lei, penalități – 166 lei; contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați, debit neachitat – 1.064 lei, dobândă – 780 lei, penalități – 158 lei; contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați, debit neachitat – 56 lei, dobândă - 35 lei, penalități - 9 lei; contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați, debit neachitat – 568 lei, dobândă – 420 lei, penalități - 86 lei; cu privire la prejudiciu s-a stabilit că aceasta totalizează suma de 2.820 lei. Cu ocazia audierii, inculpata a declarat că în perioada 2007-2014, s-a ocupat în exclusivitate de administrarea firmei. Societatea a avut pentru scurte perioade de timp câte un angajat, doar ca șofer. Pentru o perioadă de un an de zile a fost angajat cu forme legale în cadrul firmei și soțul său, iar ulterior, pentru câteva luni, a avut angajată o altă persoană. În perioada premergătoare închiderii firmei au apărut probleme financiare, acesta fiind și motivul pentru care a fost încetată activitatea, nu a putut să achite obligațiile cu reținere la sursă înregistrate de firma pe care a administrat-o. Tot inculpata a menționat faptul că, recunoaște întinderea prejudiciului cauzat, însă din cauza problemelor financiare pe care le are nu poate să achite acel prejudiciu, deși nu este de rea credință în a face acest lucru ulterior, neavând obiecțiuni cu privire la cele reținute prin raportul de constatare tehnico-științifică.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, probe pe care inculpata și le-a însușit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată.
Judecătorul fondului a concluzionat că fapta săvârșită de inculpată, cu vinovăție în forma intenției (aceasta prevăzând rezultatul faptei sale și chiar dacă nu a urmărit, a acceptat cel puțin posibilitatea producerii lui), întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr.241/2005 modificată, astfel că a fost angajată răspunderea penală.
S-a reținut că, într-adevăr, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că imobilul – proprietatea inculpatei a fost afectat de inundațiile din cursul anului 2014 și anterior și de inundațiile din cursul anului 2005, însă în acest interval firma pe care a administrat-o a desfășurat activitate, aceasta având posibilitatea să vireze către bugetul de stat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în termenul legal de 30 de zile, cel puțin în parte, în condițiile în care din raportul de constatare tehnico-științifică de la dosar rezultă că a avut lichidități în perioada 2009 -2013 (cu toate acestea, inculpata nu a făcut nicio plată aferentă impozitului pe veniturile din salarii, din luna august 2008 și până în prezent, iar în cazul celorlalte contribuții a efectuat doar patru plăți).
În temeiul art. 386 Cod procedură penală, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din art. 6 din Legea nr. 241/2005, modificată, în art. 6 din Legea nr. 241/2005, modificată, cu aplicarea art.5 Cod penal, constatând că dispozițiile Codului penal de la 1969 sunt mai favorabile inculpatei, în raport cu limitele speciale ale pedepsei prevăzute prin Legea nr.241/2005, modificată (de la unu la șase ani) și modalitatea de individualizare a executării pedepsei.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei, judecătorul fondului a avut în vedere, potrivit criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal de la 1969, gradul de pericol social al infracțiunii, urmările produse și persoana acesteia, care nu este cunoscută cu antecedente penale, este căsătorită, a fost afectată de inundațiile din anii 2005 și respectiv 2014, fiindu-i distruse și documentele contabile ale societății, după cum a declarat și a recunoscut și regretat fapta săvârșită, fiind de acord să acopere prejudiciul infracțional.
Întrucât inculpata a recunoscut fapta săvârșită, fiind de acord ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care nu le-a contestat, instanța de fond a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală, în sensul că limitele pedepsei închisorii prevăzute de lege au fost reduse cu 1/3.
În alegerea modalității de executare, instanța de fond a optat pentru suspendarea condiționată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În acest sens, instanța de fond a avut în vedere conduita bună a inculpatei anterioară săvârșirii infracțiunii și pe parcursul procesului și împrejurarea că s-a angajat să recupereze prejudiciul produs bugetului de stat.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut că, în cursul judecății, Statul Român reprezentat de A.N.A.F. prin A.J.F.P. Teleorman, s-a constituit parte civilă cu suma de 2.820 lei, reprezentând despăgubiri civile constând în prejudiciul produs bugetului de stat prin fapta săvârșită de inculpată, plus obligațiile fiscale accesorii (dobânzi, penalități), calculate la suma totală datorată bugetului de stat, potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, până la achitarea integrală a sumei datorate, solicitând introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a societății administrată de inculpată și instituirea de măsuri asiguratorii în vederea reparării pagubei, conform art.11 din Legea nr.241/2005, modificată.
În cauză a fost introdusă, în calitate de parte responsabilă civilmente, S.C. D. .., cu sediul în ., societate administrată de inculpată.
În temeiul art.19 și urm. Cod procedură penală raportat la art.397 Cod procedură penală și la art.998 – 999 Cod civil, art.1000 alin.3 și 1003 cod civil de la 1864 (pentru faptele săvârșite anterior intrării în vigoare a noului cod civil) și la art.1349, art.1373 și art. 1382 Cod civil (pentru faptele săvârșite după . noului cod civil), instanța de fond a dispus obligarea inculpatei, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D. . în ., să plătească părții civile Statul Român reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, suma totală de 2.820 lei, din care 1.132 lei reprezintă impozit pe veniturile din salarii, 1.064 lei reprezintă contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați, 56 lei reprezintă contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate reținută de la asigurați și 568 lei reprezintă contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați, precum și accesoriile calculate la această sumă totală (dobânzi, penalități), potrivit dispozițiilor legale privind creanțele bugetare, până la achitarea integrală a debitului principal.
În temeiul art.11 din Legea nr.241/2005, modificată, rap. la art.249 Cod procedură penală, a fost instituit sechestru asigurător asupra bunurilor proprietatea inculpatei și ale părții responsabile civilmente, prezente sau viitoare, până la concurența prejudiciului în sumă totală de 2.820 lei și a accesoriilor fiscale calculate la această sumă, potrivit dispozițiilor legale privind creanțele bugetare, până la achitarea integrală a debitului principal.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel inculpata C. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub aspectul greșitei stabiliri a cuantumului de pedeapsă.
Arată apărarea că toate bunurile materiale ale familiei inculpatei și ale firmei au fost distruse în urma unei inundații, că familia inculpatei s-a împrumutat de un cămătar, ca să poată supraviețui, că în raport cu prejudiciul cauzat – 2.820 lei - pedeapsa aplicată este foarte mare.
În final, se susține că la aplicarea pedepsei se impunea să se aibă în vedere circumstanțele atenuante ale inculpatei.
Examinând probele dosarului și verificând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate (în scris și în dezbaterile orale) și a prevederilor art.417 din Codul de procedură penală, Curtea constată următoarele:
Judecătorul fondului a soluționat cauza dedusă judecății în procedura simplificată, având în vedere probele administrate în faza urmării penale, pe care inculpata și le-a însușit, recunoscând faptele astfel cum au fost reține în actul de sesizare a instanței.
D. urmare, Curtea apreciază că prima instanță a reținut în mod corect situațiile de fapt și de drept, urmând a și le însuși, reținând la rândul său că, în perioada 2009 – 2013, inculpata C. D., în calitate de administrator al S.C. D. .., cu sediul în ., a reținut și nu a vărsat la bugetul consolidat al statului, în termenul legal, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, creând astfel un prejudiciu cu bugetului general consolidat al statului, în cuantum de 2.820 lei.
Inculpata s-a apărat, arătând că nu a fost de rea credință și că nu a avut suficient disponibil, pentru a efectua plățile către stat.
Analizând însă cuprinsul raportului de constatare tehnico-științifică nr.128 din 20 noiembrie 2014 efectuat în cauză (filele 16-20 d.u.p.), rezultă cu suficientă claritate că societatea pe care o administra inculpata a avut disponibil financiar în perioada 2009 – 2013, pentru a achita impozitele și contribuțiile reținute la sursă, apelul său urmând a fi respins.
De asemenea, inculpata a preferat, de fiecare dată, să acorde întâietate de plată furnizorilor, în dauna creanțelor statului, ignorând cu bună știință că aceasta este o practică infracțională.
Ca atare, în mod corect judecătorul fondului a constatat că se impune angajarea răspunderii penale.
Nu se impune o reindividualizare judiciară a cuantumului de pedeapsă stabilit de instanța de fond, întrucât la individualizarea pedepsei, ce a fost aplicată inculpatei, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.pen., și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită; gradul de pericol social concret al faptei; urmarea acesteia concretizată în starea de pericol pentru activitățile pe care le desfășoară instituțiile abilitate având ca atribuții colectarea sumelor de bani din care se alcătuiește bugetul general consolidat; precum și datele privind persoana inculpatei și anume: că este infractor primar și a colaborat cu organele judiciare pe parcursul procesului penal, dar și reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.
În aceste condiții, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatei C. D., pentru fapta dedusă judecății, recunoscută de aceasta și corect încadrată juridic, a fost în mod legal stabilită, ținându-se seama și de circumstanțele personale ale inculpatei, dar și de prevederile art.396 alin.10 Cod procedură penală și, înăuntrul acestor limite, a fost și în mod just individualizată, în raport cu prevederile art.72 din Codul penal și ca urmare, stabilită la nivelul minim.
Contrar celor susținute de apărarea inculpatei, Curtea arată că datele personale ale inculpatei nu pot fi reținute drept circumstanțe atenuante și chiar pozitive fiind ele reprezintă în fapt starea de normalitate.
Cu toate acestea, împrejurările vizând circumstanțele personale ale inculpatei au fost avute în vedere de instanța de fond, atunci când a procedat la individualizarea modalității de executare și a dispus suspendarea condiționată, iar acestea nu pot fi valorificate de două ori.
În raport cu împrejurările anterior menționate, Curtea constată că în cauză nu există niciun fel de împrejurări care să conducă la modificarea cuantumului sau a modalității de executare a pedepsei, astfel cum a fost stabilită de judecătorul fondului.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, niciun caz de reformare a hotărârii atacate, Curtea, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpata C. D. și constatând culpa procesuală a acesteia, va face aplicarea art.275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpata C. D. împotriva sentinței penale nr.67 din data de 28.04.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr._ .
Obligă inculpata la plata a 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 70 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-T. C. B. M. D. G.
GREFIER,
D. T.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.6
red.F.-D.L.-Jud.Roșiorii de Vede
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 111/2015. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 957/2015.... → |
|---|
