Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1433/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1433/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 1433/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1433
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
JUDECĂTOR: I.-T. C. B.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror S. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria G. împotriva sentinței penale nr.1759 din data de 29.05.2014, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2014 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării, astăzi 17.11.2014, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1759 din data de 29.05.2014, pronunțată de Judecătoria G., în baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 80 C. pen., s-a hotărât renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul C. M. [fiul lui I. și F., născut la data de 21.02.1987, domiciliat în ., ., jud. G., CNP_], sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzuta de art. 335 alin. 1 C pen. cu apl. art. 5 C pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a aplicat inculpatului un avertisment.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 16 februarie 2013, în jurul orei 2225, inculpatul C. M. a condus autoutilitara marca Ford Tranzit cu număr de înmatriculare 778AGG93, pe .. Comana, jud. G., fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale, probe pe care inculpatul și le-a însușit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată.
Astfel fiind, judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, ca și chestiune prealabilă, având în vedere că de la data comiterii faptei până la data judecării a intervenit o succesiune de legi penale în timp, respectiv, . Noului cod penal la data de 01.02.2014, instanța trebuie să stabilească legea penală aplicabilă în cauză.
Instanța de fond a constatat că infracțiunea prevăzută de art.86 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, în actuala reglementare este prevăzută de art.335 alin. 1 C.pen., care a fost apreciată ca lege penală mai favorabilă, întrucât prevede pedeapsa închisorii alternativ cu amenda.
Astfel, s-a constatat că fapta inculpatului C. M. - care la data de 16.02.2013, în jurul orei 2225, a condus autoutilitara marca Ford Tranzit cu număr de înmatriculare 778AGG93, pe .. Comana, jud. G., fără a poseda permis de conducere - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere fără permis prevăzută de art. 335 alin. 1 C pen,cu apl. art. 5 C pen.
Judecătorul fondului a constatat că fapta a fost comisă de inculpat, cu vinovăția cerută de lege și a fost dovedită comiterea ei.
Făcând o apreciere de ansamblu a cauzei, instanța de fond a constatat că infracțiunea dedusă judecății prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit și apreciază că în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
S-a reținut că inculpatul s-a prezentat la toate termenele de judecată, a avut o bună conduită pe parcursul judecății, are o familie, are un loc de muncă, are posibilități de îndreptare,astfel că aplicarea unei pedepse nu ar fi potrivită, caracterul aflictiv ar fi disproporționat și nu ar mai fi atins scopul educativ și preventiv al pedepsei.
De asemenea din fișa de cazier judiciar a inculpatului, aflată la dosar, s-a reținut că inculpatul nu a mai suferit nicio condamnare până în momentul analizat, nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat; acesta nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților iar maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunile deduse judecății este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei prevăzute de art. 80 alin. (2) lit. d) C. pen.
Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, judecătorul fondului, în baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 80 C. pen., a hotărât renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul C. M., aplicând în baza art. 81 C. pen. un avertisment, cu atenționarea inculpatului asupra conduitei sale viitoare.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria G., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei soluționări a cauzei, în sensul că nejustificat s-a renunțat la aplicarea pedepsei, aplicându-se doar un avertisment.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 și art. 418 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul Ministerului Public este fondat și îl va admite, în considerarea următoarelor argumente:
Judecătorul fondului – respectând dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului, precum și pe cele ce asigură respectarea drepturilor procesuale ale părților, înainte de citirea actului de sesizare, a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art.374 Cod procedură penală, cu privire la recunoașterea vinovăției, inculpatul, personal, precizând că înțelege să beneficieze de această procedură – a reținut, în mod corect, existența faptei și vinovăția inculpatului C. M., adoptând – sub acest aspect – o soluție legală, care va fi confirmată și de către instanța de apel.
În cauză, Curtea constată că față de succesiunea de legi penale, comparând limitele de pedeapsă ale infracțiunii prevăzută de ordonanță cu cele prevăzute de noul cod penal, acestea sunt identice, respectiv de la 1 la 5 ani închisoare, dar mai ales modalitatea de executare, nu se impunea schimbarea de încadrare juridică.
Curtea apreciază că, în mod greșit, instanța de fond a făcut aplicarea art.396 alin.3 Cod procedură penală, raportat la art.80 Cod penal, dispunând renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul C. M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. art. 335 alin.1 din noul Cod penal.
În motivarea acestei soluții, judecătorul fondului a reținut că infracțiunea săvârșită de inculpatul C. M. prezintă o „gravitate redusă", raportat la natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit, apreciind în final că, față de persoana inculpatului (enumerând în fapt, datele personale), de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
Curtea reamintește că, potrivit art.80 alin.1 Cod penal, „instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit;
b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia ".
Din examinarea materialului probator existent la dosarul cauzei, rezultă că, din cauza insuficientei corelări a criteriilor de mai sus, nu a fost determinat în mod corespunzător gradul de pericol social al faptei deduse judecății, ceea ce a avut ca efect greșita aplicare a dispozițiilor art.80 (1) cp., referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei.
Astfel, determinarea gravității faptei se face în concret, cu referire directă la natura și întinderea urmărilor produse, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit, dar și la circumstanțele personale ale inculpatului.
Or, în speță, instanța, făcând aplicarea art.80 alin.1 Cod penal, nu a ținut seama de gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, determinat în principal de urmările care ar fi putut avea loc.
Infracțiunea de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere este o infracțiune de pericol. Prin săvârșirea acestei infracțiuni sunt puse în pericol valori importante apărate de legea penală cum ar fi persoana, proprietatea, precum și întreaga ordine de drept, existând posibilitatea ca inculpatul care nu posedă permis de conducere și, evident, cunoștințele specifice necesare, să comită un accident de circulație soldat cu vătămarea sau decesul unei persoane ori degradarea bunurilor aparținând altora.
În speța de față, periculozitatea faptei este amplificată și de faptul că inculpatul a consumat alcool înainte ce a se urca la volanul autovehiculului, astfel cum rezultă din tichet Drager din 16.02.2013, ora 23:01 (0,10 mg/l alcool pur în aerul respirat), ceea ce a fost de natură să amplifice pericolul prezentat de inculpat pentru siguranța circulației pe drumurile publice.
Pe parcursul procesului, inculpatul a făcut afirmații contradictorii cu privire la motivul pentru care a condus autovehiculul, fără a poseda permis de conducere. Astfel, în declarația olografă din 10.02.2013, inculpatul a susținut că în seara acelei zile a condus autoutilitara fără a poseda permis de conducere pentru a se deplasa la magazinul „Avantajos" din localitate pentru a-și lua soția, care lucra ca vânzătoare la acel magazin și a parcurs o distanță de 1 km, iar în declarația din 08 mai 2014 (fila 15, d.i.f.), dată în fața judecătorului, inculpatul a susținut că la momentul respectiv bunicul său era foarte bolnav și a trebuit să se deplaseze cu autoutilitara la asistenta din comună pentru ajutor, deplasându-se 500 m.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 40, d.i.f.), rezultă că acesta a mai fost depistat conducând un autovehicul fără a poseda permis de conducere, fiind sancționat prin Ordonanța nr. 2049/P/2011 din 14.11.2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu amendă administrativă de 500 lei, tot pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, astfel că, neluând în considerare acest avertisment, inculpatul a perseverat prin săvârșirea aceluiași gen de fapte.
Toate aceste aspecte, constituie argumente în sensul necesității aplicării unei pedepse inculpatului C. M. pentru infracțiunea săvârșită, având în vedere gravitatea faptei.
Având în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, Curtea constată că judecătorul fondului a dat dovadă de multă clemență și a luat în considerare, cu precădere, datele referitoare la persoana inculpatului, urmând ca prin admiterea prezentei căi de atac, să fie îndreptată această situație.
Astfel cum s-a menționat mai sus, Curtea constată că se impune aplicarea unei pedepse, la individualizarea căreia va avea în vedere ansamblul circumstanțelor reale și personale, reținând pe de o parte că, într-adevăr, inculpatul este necunoscut cu antecedente penale și că a recunoscut săvârșirea faptei, iar pe de altă parte că a condus pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere.
Aceste argumente, în opinia Curții, sunt suficiente pentru aplicarea unei pedepse orientate spre limita superioară, în condițiile reducerii limitelor cu 1/3, respectiv de 2 ani închisoare și cu aplicarea dispozițiilor art.86/1 din vechiul Cod penal, în sensul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 86/2 din vechiul Cod penal, cu stabilirea unor obligații în sarcina acestuia, pentru ca inculpatul să conștientizeze care sunt consecințele faptei pe care a săvârșit-o.
Față de modalitatea de executare pentru care Curtea va opta, va atrage în mod serios atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării condițiilor impuse, în sensul că dacă va încălca vreuna din aceste obligații, pedeapsa se va executa în întregime, potrivit dispozițiilor art. 86 ind. 4 din vechiul Cod penal.
Va face aplicarea art. 71 al. 1, 5 – 64 lit. a teza a doua și b V.C.p.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.275 alin.3 Cod procedură penală, cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de stat în apelul Parchetului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria G. împotriva sentinței penale nr. 1759/29.05.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul cu nr. de mai sus.
Desființează sentința penală atacată și pe fond rejudecând:
În baza art. 86 al. 1 O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 396 al. 10 C.p.p., condamnă pe inculpatul C. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 86 ind. 1 V.C.p., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 86 ind. 2 V.C.p.
Pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere și obligații:
-Se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G. conform programului stabilit de consilierul de probațiune;
-Va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
-Va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;
-Va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
-Nu va conduce nici un autovehicul.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 ind. 4 V.C.p.
Face aplicarea art. 71 al. 1, 5 – 64 lit. a teza a doua și b V.C.p.
Cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. D. G. I.-T. C. B.
GREFIER,
D. T.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.4
red.M.D.-Jud.G.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1440/2014. Curtea de... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
