Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1440/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1440/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 1440/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1440/A
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R. N.
JUDECĂTOR: C. V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA A. împotriva Sentinței penale nr.160 din data de 16 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria A. în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul inculpat CHELUȘ V. I., personal, aflat în stare de detenție în altă cauză, și asistat juridic de apărătorul din oficiu, avocat G. M., în substituirea domnului avocat N. R., în baza delegației nr._/2014 și delegației de substituire nr.853/2014, eliberate de Baroul București (atașate la filele 13-14 din dosar) lipsă fiind intimata parte civilă C. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind întrebat, intimatul inculpat CHELUȘ V. I. precizează că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, afirmând însă că își menține declarația de recunoaștere a faptei, formulată în fața primei instanțe.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Reprezentantul Ministerului Public, susținând apelul declarat de P., critică hotărârea primei instanțe, pe motive de nelegalitate și netemeinicie. Astfel, sub un prim aspect, arată că prima instanță, sub aspectul încadrării juridice, în mod greșit a reținut agravanta prev. de lit.b în ceea ce privește infracțiunea de furt, având în vedere că infracțiunea de furt a fost comisă prin escaladare.
Sub al doilea aspect, arată că instanța de fond a interzis inculpatului în mod neîntemeiat ca pedeapsă accesorie și complementară exercițiul dreptului de a alege, apreciind că interdicția exercitării acestui drept nu este necesară în raport de activitatea infracțională a inculpatului, sens în care solicită înlăturarea interzicerii exercitării acestui drept.
În consecință, solicită, admiterea apelului Parchetului, desființarea parțială a sentinței penale atacate, iar, în rejudecarea pe fond a cauzei, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul celor anterior menționate.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat susține că apelul declarat de P. este întemeiat, motiv pentru care solicită admiterea acestuia astfel cum a fost motivat. De asemenea, arată că în ceea ce privește interzicerea inculpatului a dreptului de a alege prevăzut de art.66 alin.1 lit.d Cod penal, apreciază că nu se impunea aplicarea acestei pedepse, ca pedeapsă accesorie și complementară, sens în care solicită înlăturarea acesteia.
Totodată, față de împrejurarea că inculpatul nu a declarat apel, solicită a se analiza apelul declarat de P. prin prisma efectului devolutiv prev. de art.417 Cod procedură penală urmând a se aprecia dacă pedeapsa aplicată de către instanța de fond este legală și temeinică sub aspectul cuantumului acesteia și a modalității de executare, ținând cont de întreg materialul probator administrat în cauză.
Intimatul inculpat CHELUȘ V. I., personal, în ultimul cuvânt, arată că nu mai are nimic de adăugat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.160/16.09.2014, pronunțată în Dosarul nr._ /2014, Judecătoria A. a hotărât astfel:
În baza art. 386 alin.1 Cod procedura penala a schimbat încadrarea juridica a faptei reținute în sarcina inculpatului CHELUȘ V. I., din infracțiunea prev. de art. 208 -209 alin.1 lit. i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (3 acte materiale), în infracțiunea prev. de art. 228 alin.1 - 229 alin.1 lit. d cu aplic. art. 35 Noul Cod penal.
În baza art. 228 alin.1 -229 alin. 1 lit. b, Noul Cod penal (3 acte materiale) cu aplic. disp. art. 35 Noul Cod penal, art. 5 Cod penal, art. 375 și art. 396 alin.10 Noul Cod de procedură penală l-a condamnat pe inculpatul CHELUȘ V. I., CNP_, fiul lui V. și Doinița, născut la 12.09.1986, în municipiul A., județul Teleorman, cu domiciliul în municipiul A., .. 148, ., ., județul Teleorman, fără forme legale în A., ., județul Teleorman, fără antecedente penale la pedeapsa de 2 ani inchisoare.
În baza art. 66 alin. 1 lit. a), b), d) Noul Cod penal, a interzis inculpatului ca pedeapsa complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65 alin. 1 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a), b), d) N.C.penal, a interzis inculpatului ca pedeapsa accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales in autorități publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a alege de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
In baza art. 397 alin.1 Cod procedura penala cu referire la art. 25 alin.1 Cod procedura penala și art. 1357 Codul civil a admis acțiunea civila formulată de partea civilă C. G. și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1600 lei, despăgubiri materiale, către partea civilă.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedura penala a obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu (avocat M. C.) în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria a constatat că inculpatul CHELUȘ V. I. a fost trimis în judecată, în stare de libertate în această cauză, prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria A. la data de 02.12.2013 în dosarul nr 2192 P/2013 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin-.1-209 alin.1 lit. i Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal (3 acte materiale),
S-a reținut în esență prin actul de sesizare al instanței că inculpatul Cheluș V. I. în perioada 31.05 - 02.06.2013, a pătruns prin escaladare într-o anexă (garaj) a locuinței părții vătămate C. G., din mun. A., . bis, jud. Teleorman, de unde a sustras mai multe bunuri casnice, cauzând un prejudiciu total de 7.400 lei, din care s-au recuperat bunuri în sumă de 5.800 lei.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: denunț și declarație Daniil M., declarații parte vătămată, proces verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarații martori, proces verbal de prezentare pentru recunoaștere, adresă nr._/10.09.2013 a IPJ Teleorman – SIC, declarații inculpat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 04.12.2013 sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 21 martie 2014, definitivă judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i-se la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. iar, în urma răspunsului afirmativ al acestuia s-a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 378 C. proc. P.., precum și la audierea părții civile.
În aceste condiții, analizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală, Judecătoria a stabilit următoarea situație de fapt:
La sfârșitul lunii mai 2013, într-o după-amiază, învinuitul Cheluș V. I., vecin cu partea vătămată C. G., cunoscând că acesta este plecat în Spania, la muncă, iar locuința sa în construcție, situată pe . bis, din mun. A., este neasigurată, s-a hotărât să sustragă bunuri pe care să le valorifice, motivat și de problemele financiare pe care le avea, datorită practicării jocurilor de noroc.
Astfel, inculpatul a escaladat gardul care desparte proprietatea sa de cea a părții vătămate și, dintr-un garaj, a sustras o geantă mare de voiaj în care a pus mai multe bunuri, în principal scule electrice și manuale.
Bunurile au fost scoase printr-o fereastră a garajului care nu era prevăzută cu geam, fiind acoperită cu o bucată de placaj.
Ulterior, bunurile le-a vândut martorului de bună credință D. N. Ș., care deține un magazin pe ., în apropierea intersecției cu . suma de 130 de lei, pe care a pierdut-o la jocurile de noroc.
După aproximativ două zile, pe timp de zi, învinuitul Cheluș V. I. a pătruns în curtea și garajul părții vătămate C. G. și, prin același mod de operare, a mai sustras bunuri de același gen, pe care le-a transportat cu altă geantă de voiaj a proprietarului.
Bunurile au fost vândute aceluiași martor, obținând suma de 130 lei, pe care, ulterior, a cheltuit-o la jocurile de noroc.
În scurt timp, tot pe timp de zi, învinuitul prin același mod de operare, a sustras de la partea vătămată C. G. două rucsacuri în care a pus mai multe scule electrice, manuale, cabluri electrice și accesorii pentru scule.
Pentru aceste bunuri a obținut suma de 130 lei de la martorul cumpărător de bună credință D. N. Ș..
Inculpatul a sustras de la partea vătămată următoarele bunuri: o drujbă marca Husqvarna, un flex mare marca Bosch, o bormașină electrică marca Bosch, un aparat de sudură de culoare albastră, un rotopercutor marca Bosch, mai mulți clești, ciocane, chei, o presă de pocnituri, mai multe discuri abrazive pentru flex de diferite dimensiuni, 6 cutii conținând câte o rolă de cablu electric din cupru a câte 100 metri fiecare, un mixer, un blender, 2 genți de voiaj și 2 rucsacuri.
Partea vătămată și-a recuperat o mare parte din bunuri de la martorul D. N. Ș., care i le-a restituit împreună cu cele două genți de voiaj și care a declarat că nu are nici o pretenție față de învinuitul Cheluș V. I. în privința sumei de bani pe care a achitat-o pentru bunuri.
Partea vătămată a declarat că prejudiciul total cauzat este de 7.400 lei, recuperat în cuantum de 5.800 lei, și se constituie parte civilă cu suma de 1.600 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor nerecuperate.
Fiind audiat in faza urmăririi penale, cat si in fata instanței, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, pe care o regretă.
Situația de fapt reținuta mai sus se probează cu următoarele mijloace de proba: denunț și declarație Daniil M., declarații parte vătămată, proces verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarații martori, proces verbal de prezentare pentru recunoaștere, adresă nr._/10.09.2013 a IPJ Teleorman – SIC, declarații inculpat.
Cu privire la încadrarea juridică, in raport cu situația de fapt expusă mai sus, în urma evaluării întregului probatoriu, instanța de fond a apreciat ca fapta inculpatului Cheluș V. I. care în perioada 31.05 - 02.06.2013, a pătruns prin escaladare într-o anexă (garaj) a locuinței părții vătămate C. G., din mun. A., . bis, jud. Teleorman, de unde a sustras mai multe bunuri casnice, cauzând un prejudiciu total de 7.400 lei, din care s-au recuperat bunuri în sumă de 5.800 lei, întrunește, obiectiv si subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificatprev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i C.p., cu aplic art. 41 alin. 2 C.p. (3 acte materiale).
Deoarece în cauza, inculpatul a fost trimis in judecată prin actul de sesizare sub aspectul săvârșirea infracțiunii furt calificatprev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i C.p., cu aplic art. 41 alin. 2 C.p. (3 acte materiale), având in vedere ca de la data săvârșirii faptei si pana la data judecării cauzei a intrat in vigoare Noul Cod penal, motiv pentru care, instanța de fond în baza art. 386 alin.1 Cod procedura penala a schimbat încadrarea juridica a faptei reținute în sarcina inculpatului CHELUȘ V. I., din infracțiunea prev. de art. 208 -209 alin.1 lit. i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (3 acte materiale), în infracțiunea prev. de art. 228 alin.1 - 229 alin.1 lit. d cu aplic. art. 35 Noul Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a reținut că inculpatul a recunoscut si regretat săvârșirea faptei, solicitând aplicarea procedurii simplificate in cazul recunoașterii învinuirii, iar din fisa de cazier judiciar reiese ca nu este cunoscut cu antecedente penale. Analizând echilibrat ansamblul criteriilor ce particularizează fapta si persoana inculpatului, precum si circumstanțele cauzei, instanța de fond s-a orientat către aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, in regim de detenție.
În baza art. 66 alin. 1 lit. a), b), d) Noul Cod penal, a interzis inculpatului ca pedeapsa complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În baza art. 65 alin. 1 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a), b), d) N.C.penal, a interzis inculpatului ca pedeapsa accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales in autorități publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a alege de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
In baza art. 397 alin.1 Cod procedura penala cu referire la art. 25 alin.1 Cod procedura penala și art. 1357 Codul civil a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C. G. și obligat inculpatul la plata sumei de 1600 lei, despăgubiri materiale, către partea civilă.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal P. de pe lângă Judecătoria A.
Cererea de apel a inculpatului a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 20 octombrie 2014.
În motivarea apelului P. de pe lângă Judecătoria A. a invocat că în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului CHELUȘ V. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzută de În baza art. 228 alin.1 -229 alin. 1 lit. b, Noul Cod penal (3 acte materiale) cu aplic. disp. art. 35 Noul Cod penal, art. 5 Cod penal, art. 375 și art. 396 alin.10 Noul Cod de procedură penală în contextul în care în cuprinsul dispozitivului hotărârii se dispuse schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului CHELUȘ V. I., din infracțiunea prev. de art. 208 -209 alin.1 lit. i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (3 acte materiale), în infracțiunea prev. de art. 228 alin.1 - 229 alin.1 lit. d cu aplic. art. 35 Noul Cod penal, context în care nu trebuia reținută circumstanța agravantă a comiterii faptei în timpul nopții ci a circumstanței agravante a comiterii faptei prin escaladare.
Un al doilea motiv de apel vizează greșit interzicere ca pedeapsă complementară și accesorie a dreptului prevăzut de art.66 alin.1 lit.d cod penal, respectiv dreptul de a alege în condițiile în care fapta săvârșită nu are conotație electorală și nu se pot interzice ope legis drepturile electorale. P. a mai invocat că instanța de fond de altfel nu a procedat la individualizarea pedepselor complementare și accesorii, aspect ce rezultă din absența oricăror trimiteri în hotărârea instanței la considerentele de fapt și de drept pentru care a ajuns la concluzia că se impunea condamnarea inculpatului la pedeapsa complementară și accesorie prevăzută de art.66 alin.1 lit.d cod penal și art.65 alin.1 cod penal.
La termenul de judecată de astăzi, inculpatul, fiind în mod expres întrebat, a precizat că nu dorește să dea o nouă declarație, că își menține declarația de recunoaștere a faptelor, formulată în fața primei instanțe.
Cu ocazia judecării apelului, nu au fost solicitate și administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 NCPP, sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu care judecarea căruia a fost învestită este fondat, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Cu privire la situația de fapt, Curtea constată, pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală (necontestat) și a declarațiilor constante, de recunoaștere, ale inculpatului CHELUȘ V. I., că, în perioada 31.05 - 02.06.2013, acesta a pătruns prin escaladare într-o anexă (garaj) a locuinței părții vătămate C. G., din mun. A., . bis, jud. Teleorman, de unde a sustras mai multe bunuri casnice, cauzând un prejudiciu total de 7.400 lei, din care s-au recuperat bunuri în sumă de 5.800 lei.
Cu privire încadrarea juridică a faptei, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că legea mai favorabilă care se impune a fi reținută este codul penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014, din prisma tratamentului sancționator al infracțiunii de furt calificat în formă continuată. Astfel, noul cod penal prevede o pedeapsă cuprinsă între 1 și 5 ani închisoare, al cărei maxim poate fi sporit cu până la 3 ani închisoare, conform art.36 alin.1 cod penal, în timp ce codul penal de la 1969 prevedea pentru infracțiunea de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, incriminată de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i cod penal de la 1969, o pedeapsă cu închisoare de la 3 la 15 ani, al cărui maxim se putea spori cu până la 5 ani închisoare.
Având în vedere decizia Curții Constituționale nr.265/2014 care stabilește că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea apreciază în mod corespunzător instanța de fond a dispus în baza art. 386 alin.1 Cod procedura penala schimbarea încadrarea juridica a faptei reținute în sarcina inculpatului CHELUȘ V. I., din infracțiunea prev. de art. 208 -209 alin.1 lit. i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (3 acte materiale), în infracțiunea prev. de art. 228 alin.1 - 229 alin.1 lit. d cu aplic. art. 35 Noul Cod penal, prin reținerea circumstanței agravante a săvârșirii faptei prin escaladare, noul cod penal fiind mai favorabil în mod global.
Cu toate acestea, dintr-o eroare materială instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin.1 -229 alin. 1 lit. b, Noul Cod penal (3 acte materiale) cu aplic. disp. art. 35 Noul Cod penal, art. 5 Cod penal, art. 375 și art. 396 alin.10 Noul Cod de procedură penală, eroare materială care urmează a fi corectată prin prezenta hotărâre. Din considerentele hotărârii apelate rezultă fără nici un dubiu că instanța de fond nu a urmărit să dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea faptei de furt în timpul nopții (circumstanță agravantă prevăzută de art.229 alin.1 lit.b cod penal), ci de a dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea faptei de furt prin escaladare (circumstanță agravantă prevăzută de art.229 alin.1 lit.d cod penal), pentru care a și dispus schimbarea încadrării juridice.
La individualizarea pedepsei principale (având limitele speciale cuprinse între 8 luni și respectiv 3 ani și 4 luni închisoare), Curtea apreciază că în mod corespunzător prima instanță s-a orientat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenție, având în vedere comportamentul de recunoaștere al inculpatului, lipsa antecedentelor penale, caracterul continuat al faptei și cuantumul prejudiciului produs.
Cu privire la pedepsele complementare și accesorii, Curtea reține că, potrivit art.12 alin.1 nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, precum în speță, acestea se aplică conform legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Întrucât, pentru motivele anterior menționate, în speță, dispozițiile codului penal sunt mai favorabile aplicarea pedepselor accesorii și complementare nu se poate realiza decât în condițiile acestei legi.
Referitor la pedeapsa complementară aplicată prin sentința penală apelată, deși instanța de fond nu a procedat la motivarea necesității aplicării acesteia, obligatoriu conform art.67 alin.1 cod penal, totuși Curtea apreciază că față de gravitatea faptei săvârșite, de cuantumul prejudiciului produs, de caracterul repetat al actelor de sustragere, infracțiunea săvârșită de inculpat creează față de aceasta o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorității sau funcții elective publice, dar și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 lit.a și lit.b C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că nu se impune interzicerea inculpatului dreptul electoral de a alege deoarece faptele săvârșite de acesta nu au o conotație electorală, iar în cauză față de natura faptei săvârșite (fără violență), îndreptată împotriva patrimoniului unei persoane, infracțiunea săvârșită de inculpat nu creează față de aceasta o nedemnitate care să formeze convingerea că s-ar impune interzicerea acestui drept.
Față de toate considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a NCPP, va admite apelul declarat de inculpatul P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva Sentinței penale nr.160 din data de 16 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria A. în Dosarul nr._ .
Va desființa, în parte, sentința penală atacată, și, procedând la rejudecarea cauzei în fond:
În temeiul art.228 alin.1 - 229 alin.1 lit.d din Codul penal cu aplic. art.35 alin.1 din Codul penal în ref. la art.5 alin.1 din Codul penal corob cu art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, va condamna pe inculpatul CHELUȘ V. I. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată (3 acte materiale).
Vor fi înlăturate dispozițiile privind interzicerea exercitării, atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie, a dreptului de a alege, prevăzut de art.66 alin.1 lit.d din Codul penal.
Se va constata că, în prezent, inculpatul apelant este reținut în altă cauză.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu au fost criticate și în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de desființare.
În temeiul art.275 alin.3 cod proc.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea căii de atac admise vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1, 2 cod proc.pen., onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a inculpatului apelant (judecat în stare de detenție), va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva Sentinței penale nr.160 din data de 16 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria A. în Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.228 alin.1 - 229 alin.1 lit.d din Codul penal cu aplic. art.35 alin.1 din Codul penal în ref. la art.5 alin.1 din Codul penal corob cu art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul CHELUȘ V. I. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată (3 acte materiale).
Înlătură dispozițiile privind interzicerea exercitării, atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie, a dreptului de a alege, prevăzut de art.66 alin.1 lit.d din Codul penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. – N. O. C. V. G.
GREFIER,
D. S.
Red. jud.R.N.O.
Ex.2 / 25 noiembrie 2014
M.C. I. - J.A..
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1441/2014.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1433/2014.... → |
|---|
