Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1441/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1441/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 1441/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1441/A
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
JUDECĂTOR: C.-V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul M. R. împotriva Sentinței penale nr.349/F din data de 01 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr._ (astfel cum a fost completată, în urma înlăturării unei omisiuni vădite, prin încheierea din data de 09 octombrie 2014, pronunțată în același dosar).
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul inculpat M. R., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat V. C., în baza delegației nr._/2014, emisă de Baroul București (atașată la fila 28 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat atașarea, în copie, a Sentinței penale nr.2028/F din data de 22 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ *, precum și a fișei ECRIS a dosarului cu același număr al Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, după care:
Fiind întrebat, apelantul inculpat M. R. a precizat că dorește să dea declarație în fața Curții, astfel că s-a procedat la ascultarea acestuia, declarația sa fiind consemnată în scris, citită, semnată de declarant și de apărătorul din oficiu, iar, în final, atașată la dosar (filele 29-30).
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat arată că acesta, audiat în fața Curții, a adus argumente clare cu privire la acuzația ce i-a fost adusă, indicând motivul pentru care a hotărât să cultive și să consume acele substanțe interzise, împrejurare față de care apreciază că nu poate fi reținută, în sarcina acestuia, infracțiunea de trafic de droguri de risc. Susține că inculpatul, într-adevăr, a cultivat acele plante, dar a confecționat din ele țigări și le-a consumat numai el, exclusiv pentru tratarea afecțiunilor de care suferă, ce îi creează o stare de depresie. D. urmare, consideră că inculpatul poate fi tras la răspundere penală doar pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, astfel că solicită admiterea apelului declarat de acesta, desființarea sentinței penale atacate, iar, în rejudecarea pe fond a cauzei, pronunțarea unei hotărâri în sensul celor anterior menționate, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art.5 din Codul penal și a se stabili o pedeapsă orientată spre minimul special.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat, întrucât hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. Susține că vinovăția inculpatului a fost temeinic dovedită prin probatoriul administrat în cauză, sens în care face referire la declarațiile necontestate ale martorilor B. R. M. și B. A. M., care au arătat că acesta le-a oferit țigări cu cannabis, astfel că apărarea sa este infirmată. În consecință, consideră că prima instanță a pronunțat, în mod corect, condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc. De asemenea, apreciază că individualizarea pedepsei a fost în mod just realizată, având în vedere perseverența infracțională a inculpatului, care nu se află la primul conflict de această natură cu legea penală, dar și amploarea fenomenului infracțional de trafic de droguri.
Apelantul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că lasă soluția ce se va pronunța asupra apelului său la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.349/F din data de 01 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul Ialomița a hotărât astfel:
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei deduse judecății din infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 în infracțiunea prevăzută de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000.
În temeiul art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, a condamnat pe inculpatul M. R. (fiul lui A. și D., născut la data de 31 iulie 1982 în municipiul Slobozia, județul Ialomița, CNP_) la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și b din Codul penal (conform art.67 alin.2 din același cod), pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.
A făcut aplicarea art.65 alin.1 și 3 rap. la art.66 alin.1 lit.a și b din Codul penal și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii în regim de detenție.
În temeiul art.399 alin.1 din Codul de procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar, potrivit art.72 din Codul penal, a dedus, din pedeapsa închisorii, durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 22 mai 2014 până la zi.
A respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu.
În temeiul art.112 alin.1 lit.b și f din Codul penal, a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor bunuri: cantitatea de 604,02 grame fragmente vegetale de cannabis, conținând tetrahidrocannabinol (THC), rămasă în urma constatărilor tehnico-științifice; grinder-ul și lampa electrică model Syluonia, de 400 W, ridicate de la locuința acestuia.
În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 1.300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Prin încheierea din data de 09 octombrie 2014, pronunțată în același dosar, Tribunalul a înlăturat o omisiune vădită din dispozitivul sentinței penale anterior menționate, dispunând, în temeiul art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008, prelevarea de probe biologice de la inculpat.
Pentru a pronunța hotărârea de condamnare a inculpatului, Tribunalul (sesizat prin Rechizitoriul nr.14/D/P/2014 din data de 16 iunie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Ialomița), a stabilit următoarea situație de fapt:
Prin Rechizitoriul nr.1126/D/P/2013 din data de 24 ianuarie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de deținere fără drept de droguri de risc, pentru consumul propriu, prevăzute de art.2 alin.1 și respectiv de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, în sarcina acestuia reținându-se că, la data de 08 august 2013, a deținut, atât pentru vânzare, cât și pentru consumul propriu, fără drept, șapte plante care conțineau, după uscare, cantitatea netă de 617,2 grame de cannabis și o altă plantă verde, conținând după uscare cantitatea netă de 1.700 grame de cannabis și, de asemenea, a deținut, în același scop, cantitatea de 13,60 grame de cannabis, un grinder cu urme de cannabis, un cântar electronic cu urme de cannabis, o țigaretă confecționată artizanal, care conținea cannabis și un bong cu urme de cannabis. Cauza respectivă a fost înregistrată, în vederea judecării, pe rolul Tribunalului București – Secția I Penală, sub nr._ .
După sesizarea acelei instanțe, inculpatul a luat hotărârea de a cultiva alte plante de cannabis, fără respectarea dispozițiilor legale. Astfel, în cursul lunii ianuarie 2014, inculpatul s-a deplasat, de la domiciliul său situată în comuna Grivița, ., județul Ialomița, unde locuia alături de mama și de bunica lui maternă, în municipiul București, cu scopul de a cumpăra semințe de cannabis, de la o locație situată pe . nr.30 sau nr.31, sectorul 2. După ce a achiziționat cinci astfel de semințe, în schimbul sumei de 120 lei, inculpatul s-a întors la locuința sa, acolo unde, într-una din camere, a montat un sistem de iluminat, compus dintr-o lampă și un droser, achiziționate de la furnizori din județele Cluj sau T., ale căror adrese le găsise pe Internet. În baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a cumpărat din municipiul București, din zona B. Obor, de la un magazin de profil, un grinder, scopul achiziționării acestui bun fiind acela de a măcina mugurii de cannabis ce urmau să rezulte din semințele respective, pe care le-a plantat în camera special amenajată, rămânând în așteptarea momentului maturizării plantelor.
În baza autorizației emise de Tribunalul Ialomița la data de 09 mai 2014, cu termen de valabilitate de 15 zile, în data de 22 mai 2014, s-a efectuat o percheziție domiciliară la adresa anterior menționată, ocazie cu care, în baia locuinței, a fost descoperit un adevărat laborator improvizat, în care se afla o plantație de plante cu aspect și miros specific de cannabis. Plantele erau cultivate în cinci ghivece (fiecare plantă în câte un ghiveci) și se aflau în stadiul de vegetație la inflorescență, având o înălțime de aproximativ 2 metri. Cu prilejul aceleiași percheziții, în dormitorul folosit de inculpat, au fost găsite două pliculețe din plastic transparent, în care se aflau semințe de plante de cannabis, un recipient din plastic transparent, atașat unei bucăți de carton inscripționat „C. SEEDS” și un grinder din plastic, de culoare roșie.
Bunurile identificate la percheziție au fost trimise Inspectoratului General al Poliției Române, Direcția de Combatere a Criminalității Organizate, Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor și Precursorilor, care, prin adresa nr._/LCAPD/IT din data de 22 mai 2014, a comunicat că, într-o primă probă, constituită dintr-un fragment vegetal la inflorescență, de culoare verde oliv, umed, au fost descoperite 8,48 grame de cannabis, iar, într-o altă probă, constituită dintr-un grinder de culoare roșie, în care se observau urme de materie vegetală, s-a pus în evidență delta 9 - tetrahidrocannabinol (delta 9-THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis. În urma uscării celor cinci plante de cannabis, identificate și ridicate de la locuința inculpatului (exceptând proba de 8,48 grame de inflorescență, din care, după uscare, a rămas doar cantitatea de 2,05 grame), a rezultat o cantitate totală de 609,28 grame de fragmente vegetale, din care cantitatea de 222,98 grame fiind constituită din fragmente vegetale inflorescențe de culoare verde oliv, diferența de 386,30 grame fiind constituită din fragmente vegetale de culoare verde oliv, reprezentând frunze și tulpini, în toate fragmentele vegetale anterior menționate punându-se în evidență tetrahidrocannabinol (THC). Aceste aspecte au rezultat din rapoartele de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 05 iunie 2014 și respectiv nr._ din data de 11 iunie 2014, întocmite de același laborator, concluzionându-se că, prin analiza microscopică a probei nr.2 (cantitatea de 222,98 grame de inflorescențe) și a cantității de 2,05 grame de inflorescențe, au fost identificate caracteristicile inflorescențelor specifice plantei de cannabis (prezența perilor glandulari și a cistoliților), menționată în tabelul anexă nr.III din Legea nr.143/2000, aceeași substanță fiind pusă în evidență și în urma examinării grinder-ului de culoare roșie, din plastic, ridicat de la locuința inculpatului.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut situația de fapt, astfel cum a fost prezentată în rechizitoriu, dar a susținut că el a cultivat plantele de cannabis numai pentru consumul propriu, iar nu pentru a fi comercializate.
În faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut că nu-și putea refuza prietenii, cărora le punea la dispoziție, în mod gratuit, țigarete conținând cannabis.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a insistat asupra vizitelor pe care unii dintre prietenii săi i le făceau la domiciliu, afirmând că aceștia s-ar fi servit din țigaretele aprinse, care conțineau cannabis, confecționate artizanal, fără însă ca el să le fi oferit acele țigarete, spre consum ori să-i fi încurajat în acest sens. D. urmare, la termenul din data de 21 iulie 2014, inculpatul a contestat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată și, pentru acest motiv, a refuzat calea procedurii simplificate.
Tribunalul, constatând că inculpatul a negat însăși fapta descrisă în rechizitoriu, prin susținerea că toate plantele de cannabis găsite în locuința sa au fost cultivate numai pentru consum propriu, a constatat că acesta nu poate beneficia de dispozițiile art.396 alin.10 din Codul de procedură penală.
Din probatoriul cauzei, Tribunalul a reținut că țigaretele confecționate de inculpat erau mai lungi și mai groase, astfel cum a declarat martora U. V. C., astfel că puteau fi ușor deosebite de țigaretele obișnuite. De asemenea, a reținut că martorii B. R. M. și B. A. M. au confirmat spusele inculpatului, în sensul că acesta este consumator de droguri, însă, contrar susținerilor sale, au menționat că inculpatul le-a oferit țigări confecționate de el, cu ocazia vizitelor făcute la domiciliul său.
Referitor la declarațiile martorilor audiați în apărare, A. G. și P. R., Tribunalul a constatat că nu au schimbat situația de fapt menționată în rechizitoriu, întrucât aceștia au insistat asupra împrejurării că inculpatul nu ar fi vândut sau oferit țigarete confecționate artizanal, aspect pe care l-a apreciat irelevant în ceea ce privește încadrarea juridică, în condițiile în care acuzația nu se întemeiază pe faptul comercializării ori al oferirii, ci pe alte elemente materiale ale laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, respectiv cultivarea și deținerea fără drept.
Apărarea inculpatului, în sensul că fapta comisă constituie infracțiunea mai puțin gravă prevăzută de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, pe motiv că el ar fi cultivat plantele de cannabis găsite în locuința sa doar pentru consumul propriu, fără a intenționa să le distribuie, nu a fost acceptată de Tribunal.
În acest sens, Tribunalul a opinat că, prin incriminarea faptei prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, legiuitorul nu a intenționat să condiționeze „deținerea” și „cultivarea” de un scop anume sau de obținerea vreunui avantaj material în urma unei posibile distribuiri (comercializări), astfel explicându-se formularea din textul de lege respectiv „ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept”. Prin urmare, enumerând, printre acțiunile alternative de săvârșire a laturii obiective, „alte operațiuni privind circulația”, legiuitorul a avut în vedere orice alt procedeu decât cele expres prevăzute (cultivare, producere, fabricare, experimentare…, cumpărare, deținere, etc.). Indiferent de modalitatea normativă de săvârșire a elementului material al infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, ceea ce interesează este ca acțiunea care o definește să răspundă cerinței esențiale, de a fi săvârșită fără drept, adică fără îndreptățire, condiție care este îndeplinită în speță.
În consecință, Tribunalul a respins cererea inculpatului, de schimbare a încadrării juridice a faptei sale, din infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 în infracțiunea prevăzută de art.4 alin.1 din același act normativ, constatând că, pentru cea din urmă infracțiune, s-a dispus, prin rechizitoriu, disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor.
Referitor la legea aplicabilă, Tribunalul a relevat că Legea nr.143/2000 a suferit, în timp, unele modificări, la fel ca și Codul penal. De asemenea, a constatat că probele administrate nu permit a se stabili cu certitudine perioada cultivării și ajungerii la maturitate a plantelor de cannabis, ci numai aceea a achiziționării semințelor (în cursul lunii ianuarie 2014), însă executarea faptei ce realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, mai ales în forma deținerii, a durat în timp. D. urmare, momentul consumării infracțiunii continue de trafic de droguri de risc și, în raport cu acesta, legea penală aplicabilă, au fost determinate prin luarea în considerare a unei date certe, și anume aceea de 09 mai 2014, când, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, a fost identificată, în baia locuinței inculpatului, o adevărată plantație de cannabis, compusă din cinci plante, fiecare cultivată într-un ghiveci, aflate la inflorescență și având o înălțime de aproximativ 2 metri.
În consecință, Tribunalul a apreciat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.143/2000, în forma actuală și cele ale noului Cod penal (toate intrate în vigoare la data de 01 februarie 2014).
La individualizarea pedepsei principale, Tribunalul a ținut seama de gravitatea infracțiunii și de periculozitatea infractorului, evaluate prin prisma criteriilor prevăzute de art.74 din Codul penal, respectiv împrejurările și modul de comitere ale faptei, mijloacele folosite de autor, consecințele produse, scopul urmărit, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială ale acestuia.
Tribunalul a evidențiat aspectele care îl caracterizează în mod favorabil pe inculpat, și anume vârsta tânără, atitudinea de recunoaștere parțială a faptei și starea precară de sănătate, pe care le-a apreciat drept realități obiective, care justifică aplicarea unei pedepse la nivelul minimului special prevăzut de lege.
Pe de altă parte, însă, Tribunalul a reținut perseverența inculpatului în comiterea unor fapte periculoase pentru societate, precum cele de trafic de droguri, existența antecedentelor penale (conform fișei de cazier judiciar), lipsa unei ocupații, dar și a unei vieți de familie care să determine anumite responsabilități, înclinația vădită spre infracționalitate și spre practici îngrijorătoare (precum cultivarea, deținerea și consumul de substanțe stupefiante ori psihotrope), apreciind că, față de aspectele anterior menționate, nu pot fi acordate acestuia circumstanțe atenuante judiciare.
Raportat la aceleași aspecte, dar și la împrejurarea că inculpatul a ignorat clemența organelor judiciare, care, anterior, au dispus cercetarea sa, în stare de libertate, pentru o infracțiune similară, Tribunalul a considerat că singura modalitate de executare ce corespunde scopului pedepsei și principiului proporționalității este aceea a detenției efective.
Cu privire la pedepsele complementare și accesorii, Tribunalul, având în vedere inclusiv jurisprudența CEDO, a apreciat că se impune a interzice inculpatului, cu ambele titluri, exercitarea numai a drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b din Codul penal.
Referitor la măsura preventivă, Tribunalul a constatat că, față de perseverența infracțională a inculpatului, se impune menținerea acesteia, considerând că motivul invocat în susținerea cererii de înlocuire, respectiv starea precară de sănătate a inculpatului (diagnosticat cu . și hepatică cronică VHC), nu este suficient pentru a justifica o astfel de soluție, întrucât punerea în libertate a acestuia, care manifestă o înclinație vădită spre consumul de droguri, nu ar putea constitui un prilej de ameliorare a acelei stări, ci dimpotrivă, cu atât mai mult cu cât el ar reveni chiar în locuința unde a înființat plantația de cannabis.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal (la data de 03 octombrie 2014) inculpatul M. R. (printr-o cerere formulată personal, nemotivată, depusă la administrația locului de deținere și transmisă apoi primei instanțe).
Cererea de apel a inculpatului a fost înaintată de Tribunal și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 20 octombrie 2014.
În dezbaterile de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), inculpatul apelant, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a reiterat cererea de schimbare a încadrării juridice, susținând că fapta săvârșită de el realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de deținere fără drept de droguri de risc, pentru consum propriu, prevăzută de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 și a solicitat aplicarea unei pedepse mai mici, prin condamnarea sa pentru infracțiunea respectivă, mai puțin gravă decât cea reținută în sarcina lui prin sentința penală atacată.
Cu ocazia judecării căii de atac, Curtea a procedat, potrivit art.420 alin.4 din Codul de procedură penală, la ascultarea nemijlocită a inculpatului apelant, care a susținut că a cultivat plantele de cannabis și a confecționat țigarete din fragmentele vegetale obținute din acestea, exclusiv pentru consumul propriu, motivând că, astfel, a putut să treacă mai ușor peste starea de depresie și celelalte simptome neplăcute cauzate de bolile grave de care suferă. Referitor la declarațiile acuzatoare ale martorilor B. R. M. și B. A. M., pe care nu le-a contestat, inculpatul apelant a susținut că cel dintâi a folosit, fără ca el să fie de față ori să îl îndemne, o țigaretă cu cannabis pe care a lăsat-o, neconsumată integral, într-o scrumieră, spunându-i apoi că nu i-a plăcut senzația, iar cel de-al doilea doar și-a închipuit și apoi a vrut să se laude că a fumat, în locuința inculpatului, o astfel de țigaretă, știind că acesta deținea țigarete cu cannabis, pe când, în realitate, el l-a servit doar cu o țigaretă obișnuită. Inculpatul apelant a mai susținut că martora U. V. C., care i-a fost prietenă, cunoștea că el deținea țigarete cu cannabis, însă nu a fost niciodată curioasă să le încerce. Fiind anume întrebat, inculpatul apelant a precizat că nu poate furniza nicio explicație pentru faptul că, la momentul audierii sale din faza de urmărire penală, a afirmat că nu a putut să-și refuze prietenii atunci când aceștia i-au solicitat țigarete cu cannabis.
În timpul judecării apelului, nu au fost solicitate și administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor susținute de inculpat, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Sub aspectul situației de fapt, Curtea constată că inculpatul apelant nu a contestat nici cultivarea, nici deținerea de cannabis, singura apărare a acestuia, pe care și-a întemeiat cererea de schimbare a încadrării juridice într-o infracțiune mai puțin gravă decât cea pentru care a fost condamnat în primă instanță, întemeindu-se pe susținerea că acțiunile respective, ambele săvârșite fără drept, au avut drept unic scop asigurarea consumului propriu.
Apărarea inculpatului este contrazisă însă, în afara oricărei îndoieli rezonabile, de fapte și împrejurări, pertinente și suficiente, relevate de probatoriul cauzei, ce dovedesc, în mod cert, că acesta, cel puțin în relațiile cu prietenii apropiați, a și oferit din țigaretele pe care le confecționa folosind fragmente vegetale din cannabis-ul cultivat de el.
Astfel, se constată, mai întâi, că inculpatul a săvârșit actele materiale la care se referă actul de sesizare din prezenta cauză (cultivare și deținere, fără drept, de cannabis), datând din perioada ianuarie 2014 - 22 mai 2014 (când a fost prins în flagrant), la scurtă vreme după ce, în data de 08 august 2013, a fost depistat deținând, în aceeași locuință din ., atât pentru consumul propriu, cât și pentru vânzare, cantitatea totală de 2.330,8 grame de cannabis, fapte pentru care a fost trimis în judecată, într-o altă cauză, la data de 24 ianuarie 2014, iar, ulterior, a și fost condamnat, reținându-se în sarcina sa comiterea infracțiunilor concurente prevăzute de art.2 alin.1 și respectiv de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 (în reglementarea anterioară modificărilor aduse, începând cu data de 01 februarie 2014, prin Legea nr.187/2012), la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, prin Sentința penală nr.2028/F din data de 22 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ * (rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1354/A din data de 06 noiembrie 2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală). Cu ocazia audierii sale, la termenul de astăzi, inculpatul a afirmat, la întrebarea care i-a fost adresată de către instanța de apel, că nu s-a gândit că riscă săvârșind noua faptă, după ce fusese deja trimis în judecată în cauza anterior menționată, inclusiv sub acuzația de trafic de droguri de risc, considerând că nu va fi condamnat în acea cauză (filele 29-30, d.a.), ceea ce dovedește că, la nivel subiectiv, acesta nu a identificat niciun impediment în a comite o faptă similară celei pentru care, între timp, contrar previziunii sale, a fost condamnat în mod definitiv.
În al doilea rând, se constată, pe baza afirmațiilor din propria declarație formulată în faza de urmărire penală (filele 22-24, d.u.p.), care nu au fost vreodată retractate, că inculpatul (care locuiește într-o comună din județul Ialomița și nu realizează niciun venit declarat, neavând vreo ocupație), a întreprins demersuri numeroase și, în mod evident, costisitoare, pentru a înființa noua cultură de cannabis, scop în care s-a deplasat în municipiul București, pentru a cumpăra semințe și un grinder pe care urma să-l folosească la măcinare și, de asemenea, a comandat, pe Internet, unor furnizori din Cluj sau Timișoara, un sistem special de iluminat, fiind neverosimil a crede că putea suporta numai el toate cheltuielile legate de realizarea acestor operațiuni.
În al treilea rând, se constată că, în aceeași declarație, inculpatul a afirmat el însuși că, atunci când era vizitat de prieteni (între care i-a nominalizat pe B. R. M., B. A. M. și A. G.), iar aceștia îi cereau să le dea și lor țigarete cu cannabis, nu putea să-i refuze, astfel că, fără a le pretinde bani, le punea la dispoziție acele țigarete. De asemenea, inculpatul a afirmat că i-a dat să fumeze țigarete cu cannabis și unei foste prietene (nenominalizată), care a locuit împreună cu el. După cum deja s-a evidențiat, în declarația dată în fața instanței de apel, inculpatul, fiind întrebat, nu a putut oferi nicio explicație care să justifice, în mod rațional, retractarea ulterioară a acestor afirmații, pe care, drept urmare, Curtea le reține a exprima realitatea, cu atât mai mult cu cât ele se coroborează atât cu faptele și împrejurările anterior menționate, cât și cu cele ce rezultă din declarațiile martorilor B. R. M., B. A. M. și U. V. C. și respectiv din procesul-verbal de percheziție domiciliară. Mai mult, și în declarația din cursul cercetării judecătorești în primă instanță (filele 44-47, d.f.), inculpatul a recunoscut, chiar în mod explicit, că a permis prietenilor lui să consume țigarete cu cannabis, dintre cele pe care el le lăsa aprinse în scrumieră, cu ocazia organizării unor petreceri la domiciliul său, susținând însă, fără a sesiza lipsa de relevanță asupra încadrării juridice contestate, că a fost decizia proprie a acelor prieteni de a folosi țigaretele respective.
În al patrulea rând, se constată că martorul B. R. M., a cărui declarație din faza de urmărire penală (filele 82-84, d.u.p.) nu a fost contestată de inculpat, urmând a fi valorificată astfel potrivit dispozițiilor art.374 alin.7 din Codul de procedură penală, a afirmat că, în timp ce se afla la discoteca din localitatea comună de domiciliu, inculpatul a scos din buzunar o țigaretă confecționată artizanal, despre care i-a spus că conținea cannabis, a aprins-o și i-a oferit-o, iar el a tras câteva fumuri, însă nu i-a plăcut gustul. Fiind întrebat în legătură cu această afirmație a martorului, inculpatul a prezentat instanței de apel, astfel cum deja s-a evidențiat, o altă versiune, recunoscând că martorul respectiv a fumat într-adevăr dintr-o țigaretă cu cannabis dintre cele confecționate de el, susținând însă că acest eveniment s-ar fi petrecut în locuința sa, în timpul unei vizite, fără ca el să știe ori să adreseze vreun îndemn martorului, care a folosit o țigaretă neconsumată integral, lăsată într-o scrumieră. Curtea reține ca exprimând adevărul numai prima parte din declarația inculpatului, care se coroborează cu declarația martorului, în ceea ce privește consumarea de către cel din urmă a unei țigarete cu cannabis pusă la dispoziția sa de către cel dintâi, celelalte susțineri ale inculpatului având un evident caracter hilar, nefiind de crezut că acesta, în ipoteza desfășurării evenimentului relatat în locuința lui, nu ar fi avut reprezentarea că vizitatorul său a folosit țigareta cu cannabis pe care i-a lăsat-o atât de facil la îndemână.
La rândul său, martorul B. A. M., a cărui declarație din faza de urmărire penală (filele 85-87, d.u.p.) nu a fost nici ea contestată de inculpat, urmând a fi valorificată, drept urmare, conform acelorași dispoziții procedurale anterior menționate, a afirmat că, fiind consătean cu inculpatul, a auzit vorbindu-se prin comună că acesta „a fost prins cu marijuana” și că, vizitându-l de două ori în locuința sa, inculpatul „i-a dat să fumeze țigarete de la el”, însă martorul nu și-a dat seama dacă acele țigarete conțineau marijuana sau alte substanțe. Întrucât, în declarația din faza de urmărire penală (deja prezentată), inculpatul l-a indicat, în mod expres, pe martor, ca fiind unul dintre prietenii căruia, la rugămintea sa, i-a oferit țigarete cu cannabis, neputându-l refuza, Curtea reține că țigaretele la care a făcut referire cel din urmă ca fiind-i oferite de către cel dintâi nu puteau conține decât cannabis. În cazul martorului în discuție, inculpatul a furnizat instanței de apel, astfel cum deja s-a evidențiat, o altă explicație rizibilă, susținând că acesta doar și-a închipuit că a fumat de la el țigarete cu cannabis, iar apoi i-a plăcut să se laude, fiind neverosimil a crede că, astfel, martorul a acceptat o situație de autoincriminare.
În sfârșit, martora U. V. C., a cărei declarație din faza de urmărire penală (filele 88-91, d.u.p.) nu a fost contestată de inculpat, urmând a fi valorificată și ea potrivit dispozițiilor art.374 alin.7 din Codul de procedură penală, a afirmat că, fiind o perioadă prietena acestuia și vizitându-l deseori, l-a văzut confecționând țigarete în care a bănuit că se afla marijuana, întrucât inculpatul însuși i-a spus că a avut „probleme cu drogurile”, iar acele țigarete erau mai lungi și mai groase decât cele obișnuite. De asemenea, martora a relatat că inculpatul era vizitat la domiciliu de mai mulți prieteni și a precizat că ea i-a văzut pe toți când stăteau împreună într-un foișor și fumau, însă nu și-a dat seama ce fel de țigarete. În declarația dată în fața instanței de apel, astfel cum deja s-a evidențiat, inculpatul a confirmat că martora știa că el deținea țigarete cu cannabis, chiar dacă nu a fost curioasă să le încerce, astfel că afirmațiile acesteia, anterior prezentate, sunt pe deplin credibile și le completează pe cele ale martorilor B. R. M. și B. A. M..
Referitor la declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești în prima instanță la cererea inculpatului, A. G. și P. R. (filele 121-124, d.f.), Curtea constată că nu sunt utile judecării cauzei, neoferind informații relevante și verosimile cu privire la situația de fapt, întrucât martorii respectivi doar au susținut că inculpatul nu a oferit țigarete cu cannabis în prezența lor (nefiind exclusă, prin urmare, împrejurarea, relatată de ceilalți martori, anterior menționați, ca acesta să fi procedat altfel în prezența altor persoane), iar declarația celui dintâi o contrazice, în mod flagrant, pe cea din faza de urmărire penală a inculpatului însuși, care, astfel cum deja s-a evidențiat, l-a indicat și pe acesta printre prietenii cărora le dădea astfel de țigarete, pe motiv că nu îi putea refuza.
În al cincilea rând, se constată că, la momentul percheziției domiciliare din data de 22 mai 2014 (filele 52-61, d.u.p.), în baia care deservește locuința inculpatului, a fost identificată o adevărată plantație de cannabis (fixată prin fotografiere), compusă din cinci plante aflate deja în stadiul de vegetație la inflorescență, din care s-a obținut o cantitate netă totală de 617,76 grame de fragmente vegetale, astfel cum rezultă din rapoartele de constatare tehnico-științifică (filele 65-66 și 70-71, d.u.p.), iar, în camera folosită de acesta drept dormitor, au fost descoperite, între altele, două pliculețe în care se aflau semințe de cannabis, singura explicație logică a deținerii lor fiind aceea că inculpatul intenționa să efectueze, în perioada imediat următoare, noi operațiuni de plantare, deși nu apucase să „consume” încă toată „producția” deja realizată, ceea ce dovedește că, în realitate, acesta a transformat acțiunea de cultivare a cannabis-ului într-o adevărată „industrie”, care funcționa „la foc continuu”, astfel că, în mod rațional, „produsul” acelei activități nu putea fi destinat, în exclusivitate, consumului propriu, după cum se pretinde.
În consecință, Curtea constată, contrar apărării formulate, că acțiunile de cultivare și deținere, fără drept, de cannabis (drog de risc) au fost săvârșite de inculpat și în alt scop decât acela al pretinsului consum personal (pentru fapta respectivă, incriminată de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, s-a dispus, prin rechizitoriu, disjungerea cauzei), și anume acela al distribuirii către alte persoane, fiind lipsită de relevanță împrejurarea dacă acea operațiune era realizată sau nu contra cost, astfel că încadrarea juridică a faptei sale în infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 (în reglementarea actuală, în vigoare la momentul epuizării infracțiunii respective, la data de 22 mai 2014) este corectă.
În raport cu această constatare, Curtea observă că pedeapsa stabilită de prima instanță (2 ani închisoare) este egală cu însuși minimul special prevăzut în norma de incriminare, iar, în speță, nu se identifică împrejurări care să justifice acordarea de circumstanțe atenuante judiciare, potrivit art.75 alin.2 din Codul penal, pentru a fi posibilă o reducere a pedepsei respective, în condițiile art.76 alin.1 din același cod, întrucât infracțiunea dedusă judecății, prin modul concret de comitere (deja evidențiat) și cantitatea însemnată a drogului ce constituie obiectul său material, este suficient de gravă, iar periculozitatea infractorului este evidentă, câtă vreme acesta nu a ezitat să săvârșească o nouă infracțiune în timp ce era judecat, într-o altă cauză, pentru o infracțiune similară și, de asemenea, potrivit fișei de cazier judiciar (fila 46, d.u.p.), este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat, în minorat, pentru o infracțiune de complicitate la furt calificat și o infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice.
Față de toate aceste considerente și întrucât, nici din oficiu, nu se constată motive de desființare a sentinței penale atacate (din care face parte integrantă încheierea de înlăturare a omisiunii vădite), Curtea, în temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M. R..
În temeiul art.424 alin.3 din Codul de procedură penală, se va deduce din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală apelată, durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 22 mai 2014 până la zi.
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, inculpatul apelant, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a acestuia (judecat în stare de arest preventiv), să fie acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției, conform art.272 alin.1, 2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M. R. împotriva Sentinței penale nr.349/F din data de 01 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr._ (astfel cum a fost completată, în urma înlăturării unei omisiuni vădite, prin încheierea din data de 09 octombrie 2014, pronunțată în același dosar).
În temeiul art.424 alin.3 din Codul de procedură penală, deduce din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală apelată, durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 22 mai 2014 până la zi.
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata către stat a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. R.-N. C.-V. G.
GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.V.M.C.
Ex.2 / 08 decembrie 2014
Trib.Ialomița - jud.D.V.
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1440/2014. Curtea de... → |
|---|
