Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1159/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1159/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 1159/2014
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1159
Ședința publică din data de 07.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. E. R.
JUDECĂTOR: P. V. A.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de apelantul-inculpat P. D. N., împotriva sentinței penale nr.1405/14.05.2014 a Jud. Sectorului 5 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul inculpat personal și asistat juridic de apărător ales, avocat S. R. cu împuternicire avocațială nr._/2014 depusă la dosar și apărător din oficiu, avocat S. C., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/29.09.2014 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în temeiul art.91 alin.4 NCPP, constată încetată delegația apărătorului din oficiu al apelantului inculpat P. D. N., față de prezența apărătorului ales al acestuia și procedează la legitimarea acestuia, identificat cu CI, ., nr._, copia actului de identitate fiind atașată la dosar.
Fiind întrebat de Curte, apelantul inculpat P. D. N., precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în prezenta cauză și își menține declarațiile anterioare, la care nu are nimic de adăugat sau de modificat.
Apărătorul ales al apelantului inculpat, având cuvântul, depune la dosar motive de apel și o adeverință eliberată de Asociația de proprietari din a blocului M 37 din Drumul Taberei din care rezultă că mama acestuia locuiește la această adresă din anul 2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul ales al apelantului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului și în baza art.396 alin.3 Cod procedură penală, renunțarea la aplicarea pedepsei, constatând că fapta nu a fost săvârșită în condițiile art.80 alin.1 lit. a și b din Codul Penal, iar în subsidiar, înlocuirea pedepsei de 8 luni închisoare cu pedeapsa amenzii. În susținere, arată că nu se poate discuta nici măcar despre vreo motivare sumară a hotărârii judecătorești, pentru că judecătorul fondului a refuzat să analizeze toate argumentele invocate în scris prin concluzii și susținute oral de către inculpat prin declarația sa, respectiv faptul că sunt sau nu îndeplinite condițiile prev. de art.80 alin.1 Cod Penal, împrejurările care au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei, motivul pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii, iar nu renunțarea la aplicarea pedepsei, situația personală a inculpatului. În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, față de argumentele punctuale pertinente furnizate, față de conținutul înscrisurilor depuse în probațiune, hotărârea instanței de fond apare ca nemotivată și constituie o încălcare a dreptului inculpatului la un proces echitabil. În opinia sa, hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, apreciind că există o contradicție între considerentele instanței și soluția pronunțată de aceasta, în sensul că, pe de o parte, instanța reține că infracțiunea săvârșită prezintă un pericol social minor, precum și faptul că inculpatul a avut o conduită bună pe parcursul procesului penal, fiind o persoană bine integrată în societate, fără antecedente penale, cu un copil minor în întreținere și cu un loc stabil de muncă, iar pe de altă parte, apreciază în mod tacit, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.80 alin.1 Cod penal și aplică acestuia o pedeapsă mult prea mare în raport de cele reținute, de 8 luni închisoare. Totodată, în mod greșit, prima instanță reține că mama inculpatului locuiește la aceeași adresă cu acesta, respectiv în . iar nu la două stații de autobuz de locuința inculpatului, înlăturând astfel starea de necesitate invocată în apărarea sa de către inculpat, când în realitate, aceasta locuiește la adresa din București, ..74 de 11 ani, potrivit adeverinței eliberate de Asociația de Proprietari . de fond a analizat superficial situația inculpatului și în mod nemotivat i-a aplicat acestuia o pedeapsă mult prea mare, neținând cont de implicațiile ulterioare din viața acestuia, în ipoteza rămânerii definitive a hotărârii primei instanțe. Solicită a se reaprecia întreaga situație de fapt și a se constata că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât în urma săvârșirii acesteia nu s-au produs urmări, inculpatul nefiind implicat în vreun accident care să se soldeze cu victime sau pagube materiale.
Relevante sunt și circumstanțele personale ale inculpatului, care se bucură de o reputație bună, are un serviciu stabil la o societate care are ca obiect de activitate prestări servicii în domeniul auto, în cadrul căreia ocupă funcția de director general, îndeplinind activități multiple și având responsabilități importante, printre care și transportul de valori, carnetul de șofer fiindu-i necesar pentru a nu-și pierde locul de muncă. De asemenea, este căsătorit, are un copil minor în întreținere, iar starea materială a familiei depinde în principal de acesta și de activitatea de conducător auto pe care este nevoit să o desfășoare în cadrul societății la care lucrează. Astfel, în ipoteza în care permisul de conducere i-ar fi anulat și nu ar mai avea un serviciu, toată familia ar fi afectată, distrugându-se astfel echilibrul întregii familii. Mai mult, inculpatul este un șofer profesionist cu o vastă experiență în acest domeniu, deținând toate categoriile de permis de conducere, iar de la data săvârșirii faptei și până în prezent, au trecut aproape 2 ani de zile, timp în care inculpatului i-a fost interzis dreptul de a conduce, considerând astfel că sancțiunea a fost aplicată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul nu este o faptă lipsită de importanță care să poată atrage o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei. În aceste condiții, modalitatea în care prima instanță a înțeles să stabilească o pedeapsă și să amâne aplicarea acesteia, reprezintă modalitatea care reflectă cel mai bine gradul de periculozitate al faptei. Împrejurarea că i-ar afecta viața personală și de familie ar fi trebuit să fie o prioritate la acel moment și nu acum și de asemenea, în doi ani de zile de la data săvârșirii faptei a reușit să nu rămână fără un loc de muncă, sens în care solicită respingerea apelului ca nefondat.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său ales, recunoaște și regretă fapta comisă și solicită acordarea unei șanse pentru a-și continua viața.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.1405/14.05.2014 a Jud. Sectorului 5 București, s-au hotărât următoarele:
„În temeiul art.377 alin.4 din C.proc.pen., admite cererea de schimbare a încadrării juridice și dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare din infracțiunea prevăzută de art.87 alin 1 din O.U.G. nr.195/2002, în infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 C.pen.
În temeiul art. 336 alin. 1 C.pen. (fostul art.87 alin 1 din OUG nr.195/2002), cu aplic. la art.5 C.pen., precum și cu aplicarea art. 396 alin.4 și alin.10 C.proc.pen., raportat la art.83 C.pen., stabilește pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare în sarcina inculpatului P. D. N. (fiul lui A. și G., ns. la data de 27.04.1975 în București, C.N.P._, domiciliat în București, ., ., ., căsătorit, un copil minor, studii superioare, situația militară rezervist, fără ocupație, necunoscut cu antecedente penale), pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, în data de 17.12.2012.
În temeiul art.83 alin.1 C. pen., amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art.85 din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul este obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;
b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d)să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlate mijloacelor sale de existent;
f)să nu conducă nici un tip de autovehicul pe durata termenului de supraveghere.
În temeiul art.404 alin.(3) C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.”
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
I.Actul de sesizare. Prin rechizitoriul nr._/P/2012 emis la data de 10.12.2013 de P. de pe lângă Judecătoria Sector 5 București și înregistrat pe rolul acestei instanțe la aceeași dată, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. D. N., pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 (text actual – art.336 C.pen.).
În fapt s-a reținut că la data de 17.12.2012, inculpatul P. D. N. a condus autoturismul marca Daewoo Matiz pe Splaiul Independenței, moment în care a fost oprit de către organele de poliție. Cu ocazia controlului, învinuitul a fost testat cu aparatul etilotest, acesta indicând valoarea de 0,61 mg/l alcool pur în aerul expirat.
II.Apǎrarea inculpatului. În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, regretând comiterea acesteia și a colaborat cu organele de poliție.
În cursul judecății, inculpatul și-a menținut atitudinea de recunoaște a faptei săvârșite și a solicitat judecarea cauzei în condițiile art. 396 C.pr.pen, cerere ce a fost încuviințată de către instanța la termenul de judecată din data de 29.04.2014.
Apărătorul inculpatului a solicitat renunțarea la aplicarea pedepsei, constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.80 alin.1 lit.a și b C.pen. și aplicarea unui avertisment, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu s-au produs urmări, inculpatul nefiind implicat în vreun accident. A mai arătat că dacă permisul de conducere i-ar fi anulat toată familia ar avea de suferit, căci inculpatul desfășoară activități de prestări servicii în domeniul auto, urmând să rămână fără loc de muncă, precizând că inculpatul se află la prima abatere.
III.Probatoriul. În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare încheiat de DGPMB – Brigada de Poliție Rutieră (fila 4 dup), proces-verbal de verificare (fila 5 dup), fișa de cazier judiciar privind pe învinuit (fila 7 dup), buletin de analiză toxicologică (fila 16 dup), raportul de expertiză medico-legală nr.1400/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei (filele 20-21), declarațiile învinuitului (filele 8, 9, 10 dup), declarația martorului I. C. (fila 11 dup), declarația martorului T. D. M. (fila 12 dup), precum și declarația dată de învinuit cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, consemnată în procesul-verbal . nr._ din data de 13.11.2013.
În cursul judecății a fost ascultat inculpatul P. D. N. (filele 58-59 d.i)., cauza fiind judecată, la cererea acestuia, fără readministrarea probatoriului din cursul urmăririi penale, potrivit disp. art. 375 și 377 C.pr.pen, inculpatul recunoscând fapta pentru care a fost trimis în judecată și însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale.
În cursul judecății a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar rezultatul interogării în baza informatizată de date privind abaterile de la legislația rutieră privind pe inculpat (filele 14-15 d.i.), fișa de cazier judiciar (fila 19 d.i.), precum și un set de înscrisuri în circumstanțiere (filele 29-45 d.i.).
La termenul din 29.04.2014 reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare din infracțiunea prevăzută de art.87 alin 1 din O.U.G. nr.195/2002, în infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 C.pen.
IV.Situația de fapt. Instanța reține că la data de 17.12.2012, inculpatul P. D. N. a condus autoturismul marca Daewoo Matiz pe Splaiul Independenței, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice.
Cu ocazia unui control de rutină, inculpatul a fost oprit de lucrători de poliție din cadrul Brigăzii Rutiere de Poliție și a fost testat cu aparatul etilotest, ce a indicat valoarea de 0,61 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ulterior, inculpatul a fost condus la INML unde i s-au recoltat două probe de sânge. Conform buletinului de analiză toxicologică nr.A12/_/2012, rezultatul primei probe efectuate la ora 0530, a indicat o valoare a alcoolemiei de 1,70 g ‰, în timp ce rezultatul celei de-a doua probe, efectuate la ora 0630, a indicat o valoare a alcoolemiei de 1,45 g ‰.
În cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală pentru determinarea retroactivă a nivelului alcoolemiei din momentul producerii accidentului. Astfel, potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.1400/i/2013, la momentul producerii accidentului, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de 0,95 g ‰.
V.Încadrarea juridică. Fapta inculpatului P. D. N. care, la data de 17.12.2012, a condus un autoturism pe Splaiul Independenței, sector 5, București, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art.336 alin.1 C.pen.
Instanța a admis astfel cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 (act normativ în vigoare la data comiterii faptei) în infracțiune prevăzută sub aceeași denumire în noul Cod penal în disp. art.336 alin.1.
VI.Stabilirea pedepselor. Potrivit disp. art.396 alin.2 C.proc.pen., instanța a constatat – dincolo de orice îndoială rezonabilă – că fapta dedusă judecății există, aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză urmând să opereze răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea comisă.
Instanța a apreciat ca în cauză pericolul social concret al faptei este unul minor, având în vedere ca inculpatul a condus autoturismul la o oră la care traficul era redus (ora 4,40 dimineața) și nu a cauzat vreun accident rutier.
În ceea ce privește situația personală a inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta este în vârstă de 39 de ani, are un loc de muncă stabil, este integrat în societate, are un copil minor în întreținere și nu este cunoscut cu antecedente penale.
În ceea ce privește apărările inculpatului, cu privire la împrejurarea că în acea seară consumase băuturi alcoolice dar nu mai avea de gând să conducă ulterior autoturismul fiind forțat de împrejurări să ajungă la mama sa grav bolnavă, instanța a apreciat susținerea nedovedită. Din actele medicale depuse la dosar rezultă că mama acestuia era grav bolnavă, dar din aceleași documente rezultă că cei doi locuiesc la aceeași adresă, în ., iar nu la două stații de autobuz de locuința sa cum a susținut inculpatul.
Punând în balanță considerentele anterior menționate, instanța a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, în conformitate cu dispozițiile art.396 alin.10 C.pr.pen., instanța reducând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea.
Pe cale de consecință, instanța a stabilit inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pe o durată de 8 luni (opt luni), pe care o apreciat-o ca fiind corespunzătoare pentru fapta dedusă judecății și suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv al sancțiunii.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, instanța de fond a reținut că în cauza sunt îndeplinite condițiile pentru a fi incidentă instituția amânării executării pedepsei, prevăzute de art.83 Cod penal, iar nu cea a renunțării la aplicarea pedepsei. Astfel, pedeapsa stabilită este mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 8 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) C. pen. iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului.
De asemenea, instanța a apreciat că mediul carceral nu ar avea o influență benefică asupra inculpatului, iar aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni.
Instanța de fond a apreciat că instituția amânării aplicării pedepsei prevăzută de noua lege penală este mai favorabilă față de suspendarea condiționată a executării pedepsei sau de suspendarea sub supraveghere prevăzută de C.pen. din 1969, deoarece prima instituție presupune în primul rând ca inculpatul să nu fie condamnat, fiind amânată condamnarea propriu-zisă, iar apoi termenul de încercare este mai redus, fiind un termen fix de 2 ani, termen după care se produc efectele prev. de art.90 C.pen. (persoana față de care s-a dispus măsura nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități etc.).
Față de aceste considerente, în baza art.83 alin. (1) C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art.82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. În baza art.85 alin.1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune al Tribunalului București, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență:
f) să nu conducă nici un tip de autovehicul pe durata termenului de supraveghere (măsură impusă în baza art. 85 alin. (2) C. pen.)
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să se comunice Serviciului de Probațiune al Tribunalului București.
Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.404 alin 4 C.proc. pen. și i-a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere și obligațiile impuse, respectiv cazurile de revocare a amânării executării pedepsei prevăzute de art.85 C.pen.(dacă după amânarea aplicării pedepsei, cu intenție sau cu intenție depășită, persoana săvârșește o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului de supraveghere și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii; dacă pe parcursul termenului de supraveghere cu rea credință nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse.)
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelantul-inculpat P. D. N., solicitând admiterea apelului și aplicarea disp. art.80 NCP, întrucât față de circumstanțele sale personale și raportat la noile dispoziții legale, se impune acordarea unei șanse de îndreptare care să-i asigure continuitatea la locul de muncă.
Examinand sentința atacata, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum si conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constata urmatoarele:
Se cuvine precizat, cu referire la aplicarea disp. art. 5 NCP, că potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014, prin care a fost admisă exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala in Dosarul nr. 5._ si s-a constatat ca dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinare a prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile, incidența acestui text de lege trebuie să se facă global și nu pe instituții autonome.
În consecință, în mod corect prima instanță a reținut că noua reglementare este mai favorabilă inculpatului întrucât prevede alternativ cu pedeapsa închisorii cuprinsă între aceleași limite și pedeapsa amenzii, aplicând totodată, în ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, noile dispoziții penale, respectiv disp. art. 83 NCP.
Astfel, așa cum a observat și judecătorul fondului, suspendarea condiționată a executării pedepsei prev. de art. 81 VCP nu se regăsește în noul cod penal care reglementează numai în disp. art. 83 NCP instituția amânării executării pedepsei a cărei incidență este supusă îndeplinirii unor condiții mult mai restrictive decât cele prevăzute de vechiul cod penal pentru incidența disp. art. 81 VCP.
Această situație, în speța dedusă judecății trebuie raportată la necesitatea respectării deciziei Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, în sensul aplicării globale a legii penale mai favorabile, și anume legea nouă, așa cum de altfel s-a și procedat de către judecătorul fondului.
Mai mult, așa cum a subliniat și instanța de fond instituția amânării aplicării pedepsei prevăzută de noua lege penală presupune în primul rând ca inculpatul să nu fie condamnat, fiind amânată condamnarea propriu-zisă, iar apoi termenul de încercare este mai redus, fiind un termen fix de 2 ani, termen la împlinirea căruia se produc efectele prev. de art.90 C.pen. (persoana față de care s-a dispus măsura nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități etc.), astfel încât în mod evident această instituție este mai favorabilă față de suspendarea condiționată a executării pedepsei sau de suspendarea sub supraveghere prevăzută de C.pen. din 1969.
În ceea ce privește însă solicitarea apelantului-inculpat de aplicare a disp. art. 80 NCP și nu a disp. art. 83 NCP, Curtea reține că prima instanță a apreciat corect în cauză pericolul social concret al faptei,pe care l-a considerat ca fiind unul minor, având în vedere ca inculpatul a condus autoturismul la o oră la care traficul era redus (ora 4,40 dimineața) și nu a cauzat vreun accident rutier.
De asemenea, a fost avută în vedere și situația personală a inculpatului, astfel încât luând în considerare toate aceste aspecte, instanța de fond a apreciat întemeiat că nu se impune renunțarea la aplicarea pedepsei.
Împrejurarea că inculpatul a înțeles să beneficieze de disp. art. 396 al. 10 NCPP, faptul că nu a mai fost condamnat anterior, circumstanțele personale ale acestuia, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii precum și situația referitoare la păstrarea locului de muncă, condiționată de inexistența unei condamnări penale, nu reprezintă argumente de natură să determine concluzia posibilității incidenței disp. art. 80 NCP.
În acord cu prima instanță, Curtea apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară,dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată.
În ceea ce privește însă aplicarea disp. art. 85 alin. 2 NCP, respectiv obligația instituită în sarcina inculpatului de a nu conduce nici un tip de autovehicul pe durata termenului de supraveghere, Curtea consideră că atâta timp cât obligațiile prev. de art. 85 al. 2 NCP sunt facultative și nu obligatorii, iar prima instanță nu a motivat necesitatea instituirii acestei obligații și mai mult de la data de săvârșirii faptei, 17.12.2012, și până în prezent, inculpatul nu a avut posibilitatea legală de a conduce nici un autovehicul, prelungirea, prin impunerea în continuare a acestei obligații, apare ca fiind excesivă.
Totodată, Curtea opinează că prin impunerea acestei obligații legale facultative în sarcina inculpatului, pe o perioadă de încă 2 ani de zile, care reprezintă termen de supraveghere, este înfrântă voința legiuitorului exprimată prin prevederea posibilității instituirii acestei interdicții, întrucât se ajunge la depășirea perioadei pentru care poate fi impusă.
Curtea reține în susținerea concluziei de mai sus și împrejurarea că infracțiunea săvârșită prezintă un pericol social minor, că inculpatul a avut o conduită bună pe parcursul procesului penal, fiind o persoană bine integrată în societate, fără antecedente penale, cu un copil minor în întreținere și cu un loc stabil de muncă, faptul că în urma săvârșirii infracțiunii nu s-au produs urmări, inculpatul nefiind implicat în vreun accident care să se soldeze cu victime sau pagube materiale, aspectul vizând serviciul deținut de inculpat, la o societate care are ca obiect de activitate prestări servicii în domeniul auto, în cadrul căreia ocupă funcția de director general, îndeplinind activități multiple și având responsabilități importante, printre care și transportul de valori, carnetul de șofer fiindu-i necesar pentru a nu-și pierde locul de muncă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct. 1 lit. a NCPP va admite apelul declarat de apelantul-inculpat P. D. N., împotriva sentinței penale nr.1405/14.05.2014 a Jud. Sectorului 5 București, va desființa în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond, va înlătura aplicarea disp. art. 85 alin. 2 NCP, respectiv obligația instituită în sarcina inculpatului de a nu conduce nici un tip de autovehicul pe durata termenului de supraveghere.
Restul dispozițiilor sentinței penale apelate, vor fi menținute.
Văzând și disp. art. 275 al. 3 NCPP
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP admite apelul declarat de apelantul-inculpat P. D. N., împotriva sentinței penale nr.1405/14.05.2014 a Jud. Sectorului 5 București.
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:
Înlătură aplicarea disp. art. 85 alin. 2 NCP, respectiv obligația instituită în sarcina inculpatului de a nu conduce nici un tip de autovehicul pe durata termenului de supraveghere.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariului parțial cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2014.
Președinte, Judecător,
C. E. R. P. V. A.
Grefier,
R. D. C.
Tehn. CER
2 ex./09.10.2014
Dos. fond nr._ - Jud. Sectorului 5 București
Jud. fond – M. C. A.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1111/2014. Curtea de... → |
|---|
