Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1211/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1211/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 1211/2014
Dosar Nr._
(Nr. Curtea de Apel București_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr. 1211/A
Ședința publică din data de 13 octombrie 2014
Curtea constituită din:
Președinte: V. B.
Judecător: D. P.
Grefier: I.-F. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului II, București împotriva Sentinței penale nr. 515/10.VI.2014 a Judecătoriei Sectorului II, București – Secția penală, din Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-inculpată C. P., personal și asistată de apărător ales, avocat C. E.-A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014 din data de 09.09.2014, aflată la fila 24 din dosarul cauzei și de apărător din oficiu, avocat T. M., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 04.09.2014, aflată la fila 29 din dosarul cauzei, lipsă fiind intimata - persoană vătămată S.C. S. S.A.R.L. prin reprezentant legal S.C. KRUK ROMÂNIA S.R.L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în baza art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, constată încetată delegația apărătorului din oficiu al intimatei-inculpate C. P., prin prezentarea apărătorului ales al acesteia.
La interpelarea Curții, intimata-inculpata C. P., personal, având cuvântul, arată că își menține declarațiile date până în acest moment procesual și nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat, sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, în ceea ce privește apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, critică soluția de încetare a procesului penal referitoare la infracțiunea de înșelăciune, având în vedere că la momentul la care partea civilă . trimis adresa prin care a învederat faptul că nu se constituie parte civilă, întrucât prejudiciul a fost recuperat și s-a împăcat cu inculpata, la termenul din 13 mai 2014, aceasta a lipsit la termenul de judecată respectiv, neexistând consimțământul inculpatei cu privire la împăcare, iar S.C. S. S. nu este persoana vătămată, ci societatea care a preluat creanța doar sub aspectul laturii civile de la persoana vătămată CITY B., astfel încât apreciază că în prezenta cauză, inculpata trebuia să se împace cu persoana vătămată CITY B., întrucât împăcarea este o cauză care înlătură răspunderea penală, ceea ce nu s-a întâmplat în realitate.
Totodată, arată că împăcarea a avut loc la termenul din 13 mai 2014, citirea actului de sesizare având loc anterior datei de 1 februarie 2014, în cauză existând mai multe termene la care procedura de citare a fost legal îndeplinită cu părțile, astfel încât de abia la termenul din 13 mai, după ce prejudiciul a fost achitat, s-a învederat de către societatea care a preluat creanța pe latura civilă, că prejudiciul a fost recuperat și că înțelege să se împace cu inculpata, motiv pentru care apreciază că și sub aspectul momentului la care a avut loc împăcarea, aceasta a fost tardivă, nemaiputând avea loc.
Față de cele trei elemente anterior învederate, apreciază că în cauză, în mod greșit instanța de fond a pronunțat o soluție de încetare a procesului penal în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, întrucât, nu erau întrunite condițiile pentru a se putea dispune împăcarea. În acest sens, solicită condamnarea inculpatei și pentru infracțiunea de înșelăciune.
Totodată, critică hotărârea instanței de fond și sub aspectul nelegalității, având în vedere că instanța de fond a omis să desființeze înscrisurile falsificate, conform art. 397 Cod procedură penală rap. la art. 25 Cod procedură penală, respectiv a omis să desființeze talonul de pensie ce a fost falsificat și folosit la săvârșirea fapte, aflat la fila 11 din dosarul de urmărire penală.
De asemenea, tot sub aspectul nelegalității, arată că instanța de fond a omis să rețină articolul 396 alin. 10 Cod procedură penală, în ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, ce a fost avută în vedere la stabilirea cuantumului amenzii, însă nu sunt menționate aceste dispoziții legale, având în vedere că la momentul la care s-a citit actul de sesizare, inculpata a înțeles să uzeze de procedura simplificată, totodată atunci când a stabilit pedeapsa amenzii, instanța a indicat în mod greșit art. 64 alin. 4 lit. b Cod penal, art. ce trebuia reținut fiind 64 alin. 4 lit. c Cod penal, cu privire la limitele zilelor amendă, având în vedere că maximul pedepsei pentru infracțiunea de uz de fals, întrucât este vorba de folosirea unui înscris oficial, este de 3 ani.
Mai critică hotărârea instanței de fond și sub aspectul netemeiniciei, în ceea ce privește individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei, pentru infracțiunea de uz de fals, având în vedere că inculpata a indus în eroare instituția bancară, prin folosirea unui act fals, urmare a căruia a obținut și un credit, precum și față de frecvența acestui fenomen infracțional, apreciază că se impune condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere, în raport de dispozițiile art. 91 Cod penal.
Față de toate aspectele învederate, solicită admiterea apelului formulat, desființarea hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei decizii în sensul celor mai sus arătate, respectiv condamnarea inculpatei și pentru infracțiunea de înșelăciune, nu doar pentru infracțiunea de uz de fals. De asemenea, solicită să se rețină art. 396 alin 10 Cod procedură penală și să se procedeze la desființarea actului fals aflat la fila 11 din dosarul de urmărire penală, precum și să se aplice inculpatei pedeapsa închisorii cu reținerea art. 91 Cod penal.
Apărătorul ales al intimatei-inculpate, având cuvântul, în ceea ce privește primul motiv de apel al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, privind împăcarea părților, învederează că inculpata s-a prezentat la S.C. KRUK ROMÂNIA S.R.L. înainte de termenul de judecată din data de 13.05.2014 prin care a achitat prejudiciul, iar la sediul acestei societăți a avut loc împăcarea. Mai arată că inculpata nu s-a prezentat la termenul respectiv din motive medicale. În acest sens, solicită respingerea acestui motiv de apel, apreciind că instanța de fond în mod corect a reținut că a avut loc împăcarea părților și a dispus achitarea inculpatei.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv, privind desființarea înscrisului falsificat, solicită admiterea acestuia, în baza art. 421 pct. 2 lit a) Cod procedură penală.
Referitor la cel de-al treilea motiv de apel, respectiv netemeinicia hotărârii judecătorești sub aspectul regimului sancționator al pedepsei închisorii, aplicat inculpatei în raport cu prevederile art. 72 Cod penal privind criteriile generale de individualizare și prin care reprezentanta Ministerului Public solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, prev. de art. 91 Cod penal, susținând că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea blândă, iar scopul acesteia nu poate fi atins, solicită respingerea acestui motiv, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, care a dispus în mod corect condamnarea inculpatei la o pedeapsa de 200 de zile amendă, în cuantum zilnic de 10 lei, în total urmând ca inculpata să achite amenda de 2000 lei. Astfel, apreciază că scopul preventiv și educativ al pedepsei a fost atins, având în vedere perioada lungă în care inculpata nu s-a sustras procesului penal, făcând eforturi fantastice de a achita prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii.
Mai arată că în mod corect instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpata a depus eforturi mari pentru acoperirea prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunii, posibilitățile acesteia de îndreptare. Totodată, solicită a se avea în vedere că inculpata are o vârstă înaintată, respectiv 56 de ani, lucrează part-time la o societate pentru a reuși să facă față tuturor cheltuielilor. Totodată, învederează că în această perioadă, respectiv din anul 2007 până în anul 2013, mama inculpatei a fost grav bolnavă, fiind imobilizată la pat, iar fiica inculpatei este studentă, C. P. fiind singurul întreținător al familiei.
Învederează că inculpata este de acord să plătească această amendă penală.
Precizează că a săvârșirea faptei a degenerat dintr-un moment critic al vieții inculpatei, în care a apelat la acel prieten, pentru a obține acest credit bancar, însă din acea sumă de bani, aceasta s-a ales doar cu suma de 3000 de lei, bani pe care i-a cheltuit pe medicamente, intervenții chirurgicale.
Mai arată că inculpata regretă fapta săvârșită.
Intimata-inculpată C. P., personal, având ultimul cuvânt, arată că regretă ceea ce s-a întâmplat.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 515/10.VI.2014 a Judecătoriei Sectorului II, București – Secția penală, în temeiul art. 386 alin. 1 NCPP rap. la art. 5 alin. 1 NCP, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei C. P., din infracțiunile prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 VCP și de art. 291 VCP, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. în infracțiunile prev. de art. 244 alin. 1 și 2 NCPP și de art. 323 NCP, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 NCP.
În temeiul art. 396 alin. 1 NCPP rap. la art. 17 alin. 2, art. 16. alin. 1 lit. g NCPP, cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei C. P. [fiica lui A. și J., născută la data de 26.02.1959 în București, cetățean român, studii medii, pensionată, necunoscută cu antecedente penale, domiciliată în comuna Lapsanu, .], sub aspectul infr. prev. de 244 alin. 1 și 2 NCPP, constatând împăcarea părților.
În temeiul art. 323 NCP în referire la art. 53 lit. c și art. 61 alin. 1, 2 și 4 lit. b NCP, a fost condamnată inculpata C. P. la pedeapsa de 200 zile-amendă, în cuantum zilnic de 10 lei, în total, urmând să achite suma de 2000 lei amendă, pentru comiterea infracțiunii de uz de fals.
S-a atras atenția inculpatei C. P. asupra dispozițiilor art. 63 NCP, privind consecințele sustragerii cu rea credință de la executarea pedepsei aplicate.
S-a constatat că partea vătămată S. S. a renunțat la acțiunea civilă promovată împotriva inculpatei, ca urmare a acoperirii prejudiciului cauzat de aceasta.
În temeiul art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d NCPP, a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.200 lei, iar pe partea vătămată S. S. la plata sumei de 10 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul emis la data de 25.09.2013 în dosarul de urmărire penală nr. 2254/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, înregistrat pe rolul Judecătoriei în data de 27.09.2013, sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei C. P., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cp. și uz de fals, faptă prevăzută și pedepsită de art. 291 Cp., ambele cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cp.
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 06.11.2007, învinuita C. P., prin utilizarea unui talon de pensie falsificat, a indus în eroare angajații unității bancare C. B. și a obținut astfel un credit de nevoi personale în cuantum de 12.219,55 lei.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângere penală formulată de C. B. și înscrisuri; Răspunsuri Casa de pensii a municipiului București; raport constatare tehnico-științifică_ din 28.02.2013; raport constatare tehnico-științifică_ din 18.05.2010; documente în circumstanțiere; declarații învinuită C. P.; fișă de cazier judiciar a învinuitei C. P..
În ședința publică din 29.10.2013, instanța de fond a dispus citirea actului de sesizare, a adus inculpatei la cunoștință învinuirea ce îi este adusă prin actul de inculpare, precum și dispozițiile art. 3201 alin. 7 VCPP, cu privire la judecata cauzei în cazul recunoașterii vinovăției.
Inculpata a precizat că dorește să se prevaleze de prevederile art.3201 alin. 7 VCPP, că își însușește actul de sesizare și mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv că recunoaște comiterea faptei astfel cum s-a reținut prin rechizitoriu.
Instanța a încuviințat cererea inculpatei de aplicare a prev. art. 3201 alin. 7 VCPP, după care s-a procedat la audierea acesteia, declarațiile sale fiind consemnate și atașate la fila 16 dosar instanță.
În vederea lămuririi antecedentelor penale ale inculpatei și verificării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia, ca urmare a dispoziției instanței, la dosar a fost comunicată fișa sa de cazier judiciar.
În ședința publică din 13.05.2014, inculpata a depus la dosar o declarație emanând de la partea vătămată S. S., prin care se arată părțile s-au împăcat sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prev. de 215 alin. 1, 2 și 3 VCP și doresc încetarea procesului penal.
Întrucât, sub aspectul încadrării juridice a faptei solicitată de Ministerul Public, aplicarea prev. noului Cod Penal presupune posibilitatea împăcării părților sub aspectul infracțiunii de înșelăciune și, în consecință, încetarea procesului penal (deci, dispoziții mai favorabile inculpatei), instanța, având în vedere prev. art. 5 NCP și optând pentru o aplicare globală a dispozițiilor de drept penal incidente prin prisma Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, în temeiul art. 386 alin. 1 NCPP rap. la art. 5 alin. 1 NCP, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei C. P., din infracțiunile prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 VCP și de art. 291 VCP, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. în infracțiunile prev. de art. 244 alin. 1 și 2 NCPP și de art. 323 NCP, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 NCP.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2, pentru greșita încetare a procesului penal și omisiunea desființării înscrisului falsificat, pentru nereținerea dispozițiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală și individualizarea pedepsei pentru fapta de uz de fals, impunându-se condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere.
Verificând sentința apelată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
Apelul parchetului cuprinde patru motive:
1.Greșita încetare a procesului penal pentru împăcarea părților, întrucât S.C. S. S. nu este partea vătămată, ci societatea de la care a preluat creanța C. B., iar împăcarea a avut loc la 13 mai 2014, citirea actului de sesizare având loc înainte de 01.02.2014.
Mai arată că, la termenul din 13 mai 2014, inculpata a lipsit, neexistând acordul acesteia la împăcare.
Cu privire la acest motiv, Curtea arată că:
Prin preluarea creanței de la C. B., S.C. S. a preluat toate drepturile cu privire la această creanță, subrogându-se în drepturile S.C. C. B., devenită terț în raportul juridic dintre inculpată și S.C. S., motiv pentru care a și fost citată în această calitate, concluzii care reies din adresele depuse la dosar de această societate.
Astfel, S.C. S. fiind în măsură să primească suma de bani, reprezentând prejudiciul, fapt necontestat, avea și posibilitatea împăcării.
Întrucât partea civilă inițială, S,C. C. B., a cesionat creanța, împăcarea s-a putut realiza după acest act, astfel că, momentul procesual al împăcării este în termen, în sensul că, după preluarea creanței, s-a produs împăcarea, comunicată instanței la primul termen după acest act.
Comunicarea, de către partea civilă, a faptului realizării împăcării, a fost confirmată ulterior, iar împăcarea nu s-a realizat la data de 13 mai 2014, aceasta fiind data la care instanța a luat act.
Termenele acordate anterior au fost necesare pentru ca partea civilă să depună la dosar înscrisuri referitoare la prejudiciu, având în vedere că a preluat creanța.
D. urmare, primul motiv de apel apare ca fiind nefondat.
2. Motivul privind nereținerea disp.art.396 alin.10 Cod procedură penală, nu poate fi primit, întrucât, instanța a judecat cauza conform procedurii simplificate, a aplicat pedeapsa conform acestei proceduri, omițând să menționeze, în dispozitiv, aplicarea acestui text, fără consecințe juridice, dar arătând în considerente că acest text s-a aplicat, iar pedeapsa aplicată este între limitele prevăzute de lege.
3. Solicitarea de aplicare a unei pedepse cu închisoarea și suspendarea sub supraveghere este, de asemenea, nefondată, având în vedere atitudinea inculpatei pe întreg parcursul procesului penal, datele sale personale, înscrisu falsificat folosit, eforturile depuse în vederea înlăturării consecințelor faptelor, lipsa antecedentelor penale.
Aplicarea amenzii corespunde tuturor criteriilor de individualizare, prevăzute la art.74 Cod penal și are ca efect reeducarea inculpatei.
4. Motivul privind desființarea înscrisului falsificat folosit, respectiv talonul de pensie, este fondat, restabilirea situației anterioare fiind posibilă, prin dispoziția de desființare a talonului de pensie din luna mai 2007, depus în fotocopie, la fila 11, dosar urmărire penală.
Pentru acest motiv, se va admite apelul declarat și va desființa parțial sentința de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului II, București împotriva Sentinței penale nr.515/10.VI.2014 a Judecătoriei Sectorului II, București – Secția penală, din Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală și, rejudecând pe fond:
În temeiul art.256 din Codul de procedură penală, cu aplicarea art.580, alin.2, alin.3 și alin.4 din Codul de procedură penală, dispune desființarea, în totalitate, a talonului de pensie din luna mai a anului 2007, pe numele inculpatului C. P., depus, în fotocopie, la fila 11 din dosarul de urmărire penală.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art.275, alin.3, Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 50 lei, onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru intimatul-inculpat C. P., se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.X.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. B. D. P.
GREFIER,
I.-F. S.
red.V.B.
dact.L.G.
ex.8
red.T.F.C.-Jud.Sect.2
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1203/2014. Curtea... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
