Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 769/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 769/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 769/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 769/CO
Ședința publică din data de 06.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. C.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror I. L..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația în anulare formulată de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr. 169/C/LPF/18.04.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul – condamnatC. D. F., personal și asistat de apărător ales, avocat S. A. – B., care depune împuternicire avocațială nr._/28.09.2014 și apărător desemnat din oficiu, avocat S. Z., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/12.09.2014, aflată la fila 13 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar, la data de 25.09.2014, o adresă înaintată de Tribunalul I. – Secția Penală, în cadrul căreia solicită comunicarea deciziei penale ce va fi pronunțată în prezenta cauză, cu referat privind modalitatea rămânerii definitive a acesteia și la 03.10.2014, note de ședință formulate de intimatul – inculpat, prin apărătorul ales al acestuia.
Curtea constată încetată la acest termen delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul – inculpat, prin prezentarea apărătorului ales al acestuia, urmând a se pronunța asupra onorariului parțial prin decizie.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației în anulare.
Avocatul intimatului – condamnat solicită admiterea contestației în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, de asemenea, admiterea contestației în anulare.
Curtea admite contestația în anulare formulată, desființează decizia penală nr. 169/C/LPF/18.04.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală și dispune rejudecarea contestației care a făcut obiectul acelui dosar.
Avocatul contestatorului – condamnat apreciază inadmisibilă menținerea sentinței penale nr. 87/20.02.2014 pronunțată în cauză, având în vedere că există o hotărâre dată cu putere de lucru judecat, și anume, sentința penală nr. 152, definitivă prin decizia penală nr. 112/08.04.2012. În consecință, solicită admiterea contestației formulate împotriva sentinței penale nr. 87/20.02.2014 și anularea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației și desființarea hotărârii prin care s-a dispus reducerea pedepsei închisorii aplicate inculpatului, de la 10 ani la 8 ani, având în vedere că această cauză a fost anterior soluționată în mod definitiv.
Contestatorul – condamnat, având ultimul cuvânt, solicită să se ia act de motivele contestației formulate în scris, admiterea contestației și anularea hotărârii pronunțate de Tribunalul I. și, respectiv, a Curții de Apel – Secția a II-a Penală și, implicit, anularea mandatului de executare a pedepsei.
CURTEA ,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 28.05.2014, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția I Penală, sub nr._/3/2014, cererea formulată de P. de pe lângă Tribunalul București, vizând revizuirea a două hotărâri judecătorești definitive, ambele date în aplicarea art. 6 C.pen. și care nu se pot concilia, cerere întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. e C.pr.pen.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin sentința penală nr.152/04.02.2014 a Tribunalului București, pronunțată în dos. nr._ (definitivă prin decizia penală nr. 112/C din 08.04.2014 a C.) s-a redus pedeapsa aplicată condamnatului C. D. F., prin sentința penală nr. 38/2004 a Tribunalului Dâmbovița, de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare, s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 03.09._08 și perioada executată de la 13.01.2010 la zi, dispunându-se emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
Prin sentința penală nr. 87/20.02.2014 a Tribunalului I., pronunțată în dos. nr._ (definitivă prin decizia penală nr. l69/18.04.2014 a C., Secția a-II-a Penală), s-a dispus reducerea aceleiași pedepse de 10 ani închisoare, la 8 ani închisoare.
S-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 03.09._08 și perioada executată de la 13.01.2010 la zi, dispunându-se emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
Ministerul Public a apreciat că există două hotărâri judecătorești de aplicare a legii penale mai favorabile față de condamnatul C. D. F., una care reduce pedeapsa la 5 ani închisoare, alta care reduce pedeapsa la 8 ani închisoare.
Întrucât ambele hotărâri judecătorești privesc una și aceeași persoană și una și aceeași faptă, parchetul a apreciat că este evident că acestea sunt incompatibile și nu se pot concilia, fiind, astfel, întrunite condițiile cazului de revizuire prevăzut de art. 453, alin. 1, lit. e - Noul Cod de Procedură Penală.
Prin sentința penală nr. 1735/13.06.2014, pronunțată în dosarul nr._/3/2014, Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art. 47 alin.1 Noul Cod de procedură penală, a admis excepția necompetenței materiale invocată de reprezentantul Ministerului Public și, în baza art. 50 Noul Cod de procedură penală coroborat cu art.429 alin.2 Noul Cod de procedură penală, a declinat competența de soluționare a cererii precizate în favoarea Curții de Apel București.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, față de numitul Ciocarlan D., s-au pronunțat două hotărâri judecătorești de aplicare a legii penale mai favorabile, care nu se pot concilia.
La termenul din data de 13.06.2014, Ministerul Public a recalificat sesizarea formulată din cerere de revizuire în contestație în anulare, deoarece cea de a doua hotărâre pronunțată a fost dată cu nerespectarea autorității de lucru judecat. Or, conform prevederilor art. 429 alin.2 Cpp, contestația în anulare pentru cazul în care se invoca autoritatea de lucru judecat se introduce la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre.
*****
În fond, după declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 03.07.2014, sub nr._ .
În vederea soluționării cauzei, Curtea a dispus atașarea dosarelor nr._ și nr._, în care s-au pronunțat cele două hotărâri vizate.
Prin încheierea din data de 08.09.2014, în conformitate cu dispozițiile art. 431 alin. 2 C.pr.pen., Curtea a admis în principiu contestație în anulare formulată de procuror împotriva deciziei penale nr. 169/C/LPF/18.04.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.
Procedând la judecarea fondului contestației în anulare în ședința publică din data de 06.10.2014, Curtea a apreciat că aceasta este întemeiată și a admis-o, dispunând desființarea deciziei penale anterior menționate și rejudecarea contestației ce a făcut obiectul acelei cauze.
Sub aspectul temeiniciei contestației în anulare, Curtea reține următoarele:
În cauză există două hotărâri penale definitive, ambele pronunțate față de aceeași persoană – condamnatul C. D. F. – și având același obiect (aplicarea art. 6 C.pen. în raport de condamnarea la 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 38/2004 a Tribunalului Dâmbovița), situație care se subsumează cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. i) C.pr.pen.
Astfel, deși aplicarea legii penale mai favorabile în cazul condamnatului fusese tranșată în mod definitiv la data de 08.04.2014 - data rămânerii definitive a sentinței penale nr.152/04.02.2014 a Tribunalului București –, prin decizia penală din data de 18.04.2014, s-a statuat din nou asupra acestei chestiuni, dispunându-se respingerea contestației declarate împotriva sentinței penale din data de 20.02.2014 a Tribunalului I. și implicit, menținerea dispozițiilor acestei din urmă hotărâri.
Or, efectul obligatoriu, similar puterii de lucru judecat, ce deriva din caracterul definitiv al sentinței penale nr. 152/04.02.2014 a Tribunalului București excludea o rezolvare paralelă a aceleiași probleme de drept. Încălcarea acestui efect obligatoriu impune desființarea, în condițiile prevăzute de art. 432 alin. 2 C.pr.pen., a hotărârii prin care s-a generat o atare urmare, în speță, aceasta fiind decizia penală nr. 169/C/LPF/18.04.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.
Curtea notează că recalificarea cererii inițiale de revizuire în contestație în anulare este corectă, situația particulară existentă în speță nesubsumându-se cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. e C.pr.pen., referitor la imposibilitatea de conciliere a două sau mai multor hotărâri.
Încălcarea autorității de lucru judecat (chiar relative) de care se bucură o hotărâre definitivă constituie, întotdeauna, o eroare de procedură, susceptibilă a fi înlăturată doar printr-o cale extraordinară de drept, cum este contestația în anulare.
O atare împrejurare nu poate primi valențele unei erori de fapt și nu poate justifica prin urmare, promovarea unei cereri de revizuire, deoarece de esența acestei din urmă căi de atac este faptul că ea poate viza doar erorile de fapt strecurate în hotărârea definitivă, inconciliabilitatea însăși derivând din reținerea, în mod definitiv, a doua situații de fapt (iar nu de drept), ce se exclud reciproc.
În al doilea rând, așa cum s-a precizat în doctrina de specialitate, invocarea cazului de contestație prevăzut de art. 426 lit. i) C.pr.pen., presupune prin ipoteză o identitate de persoane și fapte/situații juridice vizate prin cele două hotărâri definitive.
În schimb, în cazul revizuirii, pentru ca neconciabilitatea să constituie motiv de revizuire, se cere ca hotărârile să privească persoane diferite și același fapt ori aceeași persoană dar fapte diferite, strânsa legătură dintre acestea făcând însă imposibil ca ambele soluții să fie admise ca juste (exemplul clasic fiind acela al condamnării unei peroane, prin hotărâri diferite, pentru fapte comise în același timp, dar localizate spațial la distanțe foarte mari).
Pentru aceste considerente, constatând că în speță este incident cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. i C.pr.pen, în baza art. 432 alin. 2 C.pr.pen. Curtea a admis pe fond contestația în anulare declarată de procuror împotriva deciziei penale nr. 169/C/LPF/18.04.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._ și a desființat decizia penală anterior menționată.
*****
Rejudecând contestația declarată de condamnatul C. D. F. împotriva sentinței penale nr. 87/20.02.2014 a Tribunalului I., Curtea constată că aceasta este fondată și va fi admisă, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală atacată, tribunalul a admis sesizarea comisiei și în baza art.6 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 244 alin.1 si 2 CP și art.35, 36 alin.1 CP a redus pedeapsa aplicată condamnatului C. D. F., prin sentința penală nr. 314/03.05.2012 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1545/08.08.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală și sentința penală 38/02.02.2004 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin decizia penală nr.5741/05.10.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de la 10 ani la 8 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 65 – 66 alin.1 lit. a, b, d, g CP pe durata executării pedepsei principale.
A făcut aplicarea art.66 alin.1 lit. a, b, d, g CP pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.72 NCP a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 03.09.2007 la 21.10.2008 și de la 13.01.2010 la zi.
A dispus anularea MEPI nr. 573/10.08.2012 emis de Tribunalul București – Secția a II-a Penală și emiterea unui nou mandat.
În baza art.275 alin.3 CPP cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, judecătorul a reținut că pedeapsa aplicată prin sentințele penale menționate se situează peste limita maximului special prevăzut de Noul Cod Penal (respectiv acela de 8 ani închisoare, compus din pedeapsa de 5 ani închisoare reprezentând maximul de pedeapsă prevăzut de lege pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.244 alin.2 + sporul facultativ de 3 ani aplicabil conform art.36 alin.1 Cod Penal).
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație, în termen legal, condamnatul C. D. F., care a susținut, în esență, că fapta comisă se încadrează, potrivit legii noi, în dispozițiile art. 244 alin. 1 C.pen., iar maximul special este de doar 3 ani închisoare.
Condamnatul a învederat, totodată, existența unui alt dosar aflat inițial pe rolul Tribunalului București, în care s-a făcut aplicarea art. 6 C.pen. cu privire la aceeași condamnare, iar pe parcursul dezbaterilor în contestația inițială, a învederat personal că a fost pus în libertate.
Din verificările efectuate de instanța de contestație a rezultat că, prin decizia penală nr.112/8.04.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală în dosarul_ *, s-a admis contestația condamnatului și s-a dispus reducerea pedepsei de la 10 ani la 5 ani închisoare.
În acest context, rezultă că evaluarea incidenței art. 6 C.pen. în cazul concret al condamnatului a făcut obiectul unei cauze anterioare, soluționată în mod definitiv. O nouă evaluare a aceleiași chestiuni nu poate face obiectul unei alte proceduri asemănătoare deoarece, potrivit art. 599 alin. 5 C.pr.pen. coroborat cu art. 24 din Legea nr. 255/2013, „Cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări”.
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.pr.pen.,va admite contestația formulată de condamnat împotriva sentinței penale nr. 87/20.02.2014 a Tribunalului I..
Va desființa sentința penală contestată și rejudecând, în fond:
Va respinge, ca neîntemeiată, sesizarea nr. H-_/04.02.2014 formulată de Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului București Jilava, cu privire la condamnarea aplicată contestatorului C. D. F..
Va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 148/24.04.2014 emis de Tribunalul I..
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în fond și în contestație vor rămâne în sarcina acestuia, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu desemnat în contestația în anulare, în sumă de 80 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de procuror împotriva deciziei penale nr.169/C/LPF/18.04.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._ .
Desființează decizia penală anterior menționată și rejudecând contestația formulată de condamnatul C. D. F.:
Admite contestația formulată de condamnat împotriva sentinței penale nr. 87/20.02.2014 a Tribunalului I..
Desființează sentința penală contestată și rejudecând, în fond:
Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea nr. H-_/04.02.2014 formulată de Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului București Jilava, cu privire la condamnarea aplicată contestatorului C. D. F..
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.148/24.04.2014 emis de Tribunalul I..
Cheltuielile judiciare avansate de stat în fond și în contestație rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu desemnat în contestația în anulare, în sumă de 80 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.10.2014.
PREȘEDINTE,
S. C.
GREFIER,
I. D.
Red: S.C.
Thred: V.D./4 ex./12.11.2014
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1149/2014. Curtea de... → |
|---|
